Am venit pe lume …

într-o frumoasa dimineață de Florii, în mijlocul unei familii iubitoare, de intelectuali, cu bune premize materiale.

Din păcate, asta s-a întâmplat înainte de moartea lui Stalin și dincoace de Cortina de fier. Deoarece povestesc în românește, înțelegeți despre care parte e vorba – cea de est.

Așa că, ursitoarele m-au înzestrat cu un frumos dosar pătat, foarte pătat.

Ei, cum e viața unei familii cu dosar rău în mijlocul unei dictaturi? Cum o vede un copil? Care poate fi evoluția acestuia ca adult într-o asemenea societate? – Asta veți afla în continuare.

Joi

În viața fiecărui om sunt zile și zile. Sunt unele care-și lasă adânc amprenta, care influențează decisiv restul celorlalte zile. De obicei, zilele nefaste, cele tragice sunt acelea care marchează oamenii. Sigur că se memorează și zilele de fericire, dar nu atât de mult ca celelalte.

O femeie dă naștere unui copil într-o zi care ar fi trebuit să fie fericită. Este copilul care se va ocupa de ea când va ajunge la maturitate, care o va îngriji. Numai că, oamenii au slăbiciuni. Deși n-ar trebui, mamele au și ele prioritățile lor, nu-și pot trata copiii egal … Cumva fatidic, mama se prăpădește chiar în ziua în care, cu ani în urmă, născuse copilul care s-a ocupat de ea. Acum, sărbătoarea este umbrită.

Am și eu o zi – joia. Când eram tânăr și neliniștit, întâmplarea m-a pus în aceeași cameră de cămin cu un concitadin. Acesta repeta ultimul an, anul V. Îl chema Paul. În prima zi a anului universitar, Paulică s-a dus conștiincios la facultate și și-a notat cu grijă orarul. A constatat că joia avea zi liberă. Așa era obiceiul, orarul includea o zi de lucru în care nu erau cursuri, seminarii, laboratoare.

Ei bine, Paulică nu se ducea niciodată la scoală. Dar, în fiecare joi, întreba – ce zi e azi? Răspunsul joi îl făcea cu adevărat fericit – aaa, azi am zi liberă. Joia nu trebuia să chiulească, joia era un om cinstit, nu avea conștiința încărcată. Am folosit trecutul fiindcă după câteva luni am pierdut legătura cu el, nu știu dacă a izbutit să termine facultatea, nu știu ce s-a mai întâmplat cu el, nu știu dacă mai trăiește, era cu cel puțin patru ani mai mare ca mine.

Așa că, de câte ori aud că este joi, mi-aduc aminte de Paul. Iată o zi cu o oarecare semnificație, oarecum amuzantă, fără niciun tragism.

Însă, votanții primarelui care i-a adus de pe cine știe unde le-o fi căzut buricul și le-a făcut buletine, aceia care ne decid uneori soarta, au stabilit că joi este zi de țucal. Gunoiul trebuie să fie la poartă, gata pregătit, sortat pe categorii. Bună afacere. Oare, favoriții primarelui păstrează sortarea sau îl amestecă pentru simplitate?

Foto: playtech.ro.

Fecale

Inițial, a fost titlul neaoș. Apoi, am decis să nu-mi șochez cititorii trecând linia subțire și tentantă spre trivial.

În anii ’80 aveam un apartament micuț lângă Armenească, într-un bloc vechi. Cu niște probleme în baie, chemasem un Dorel (au existat în toate timpurile). La un moment dat, sună cineva la ușă. Era vecina, o bătrânică ce își creștea singură nepotul. Cred că în spatele lor era o poveste foarte interesantă pe care nu am aflat-o, ambii erau foarte reținuți și nici eu nu eram comunicativ.

În sfârșit, îmi cere niște benzină pentru alt Dorel care lucra la ea. Pe vremea aceea, toate instalațiile erau din țevi de plumb și se lipeau cu lampa de benzină. Nu mai știu dacă al meu venise cu propria benzină, nu știu ce impuls m-a mânat (poate repulsia pentru Dorei, poate zgârcenia – nu se găsea benzină, poate fiindcă nu obișnuiam să discut cu vecinii – nici acum, poate mi-era scârbă să trag din rezervor), dar am refuzat-o net, puțin brutal, lucru pentru care mi-a părut rău chiar în clipa aceea.

Ei bine, a doua zi dimineața, când să plec la serviciu, am constatat că, pe mașina mea albă, era o dâră de căcat (na că am zis-o) uman, de la botul mașinii până pe parbriz. Aveam o Lada 1500 cu carburator cu două corpuri, acum i-ar spune eco-friendly – iată că, de pe atunci, eram și eco- și ruso-friendly. Ce era să fac? Am plecat așa, cu rahatul la vedere. Am oprit prin stațiile de tramvai unde așteptau călători, grăbiți ca și mine, spre serviciu. M-a amuzat – rahatul poartă noroc. A fost motivul pentru care am decis să nu-l spăl. Doar că, după vreo două luni a nins și, când zăpada s-a muiat, a căzut de pe mașină cu rahat cu tot. Pe vremea aia, încă mai ningea.

Bătrâna a luat-o razna și s-a stins după vreun an, băiatul a rămas singur. A terminat liceul prin 1990, a vândut apartamentul și a plecat dincolo. M-am bucurat și i-am dorit tot binele, dar el nu a știut asta.

Pe atunci erau o mulțime de mâncători de rahat, era o meserie. Deosebirea față de mâncătorii de azi ai aceleiași delicatese este că aceia nu încercau să fie convingători, spuneau poezia fără a mima credința. Era doar semnul apartenenței la gașcă de care erau foarte mândri, le acorda avantaje și puteri. Ultima parte a rămas valabilă și azi.

Deunăzi, al treilea Bulibașă, a declarat în fața adepților dumnealui întru analfabetism – aibe decență. Ei nu poate să vorbească despre pensii. Se referea, desigur, la partenerii de guvernare, visul Bulibașei fiind să uniformizeze pensiile, să arunce la gunoi punctul de pensie care reprezintă contributivitatea. Mă întreb cum vor rezolva à la Roumaine pensiile fără contributivitate, pe cele speciale, fiindcă sunt obligați. Mă refer la parlament (inclusiv funcționarii), diverse instituții gen MAE, Curtea de Conturi, MI, servicii, MApN, …, mai nou administrațiile locale. Sunt rente viagere acordate complet nemeritat. Aș accepta doar pentru activitatea în teatre de operații deși, am informații că s-au dat șpăgi chiar și pentru un loc acolo. În acest moment, există persoane care au fost criminali oficiali și încasează aceste pensii, există oameni care au lucrat la magistrala albastră (v-ați fi gândit la altceva dacă scriam canal) luând salarii babane, sporuri, indemnizații de hrană și încălțări și încasează asemenea pensii. Este un rahat chiar pe WP, cu propagandă rusească, temător că ar putea rămâne fără pensia de serviciu. Deși se susține că nu e vorba de pensii ci, de cu totul altceva, de ce oare aceste altceva trebuie să crească odată cu pensiile?

Promovarea rahatului contemporan se face pe media de orice fel. Niște nimeni sunt botezați artiști – o grămadă de artiști. Niște rahați sunt botezați politicieni. De unde atâția pe care-i macină talentul? Din același loc din care vine Bulibașa care își debitează public agramatismele și promovează nonvalorile.

Fiindcă discutam despre această delicatesă, într-un interviu acordat unui chinez, Dughin declara:

Aș dori să subliniez încă o dată că Dugina și cu mine nu am deținut nicio poziție oficială și nu am participat la Operațiunea Militară Specială (OPU) din estul Ucrainei. Este fără precedent faptul că intelectualii au fost uciși doar pentru ceea ce au spus și au crezut, iar acest tip de teroare împotriva intelectualilor este destul de îngrijorător.

Oare este atât de fără precedent? De unde au venit Leprele Roșii care au practicat asta pe la noi? Strigătul cavernelor cu Moarte intelectualilor s-a auzit pe plaiurile dâmbovițene recent. Oare cine a orchestrat? Și, Dughin, acela cu de la Vladivostok la Dublin, este chiar intelectual?

Lumea proștilor

Am tot scris despre proști. Sunt un pericol, nu numai pentru ei, pentru toți. S-a făcut și un recensământ. De ce-s așa mulți? Pentru că, de la Ana Pauker încoace, ei sunt stâlpul societății, proștii au fost permanent cultivați. Pe proști se bazează șmecherii. Nu că ăștia din urmă ar fi deștepți, sunt doar niște proști șmecheri.  Dar, nici unii, nici alții, nu știu carte. A fost acum doi ani o discuție despre cine să nu aibă drept de vot.

Sistemul bazat pe proști a fost introdus de comuniști. Valorile au fost îndepărtate, chiar omorâte. Este suficient să priviți peste gard, în Rusia. Piticul este sprijinit de proști, masa de proști. Masele este chiar termenul folosit de ei – masele de oameni ai muncii. Vă pot cita și din cuvântările lui Ilici adresate minerilor de la noi – tot cu masele. Aveți impresia că piticul este vreun școlit, vreun deștept? Un kaghebist, atât. A stat nu știu câți ani în RDG și, când se întâlnea cu Angelika, era totdeauna de față un translator. Și noi avem mulți care au stat (la propriu)  mulți ani la Bruxelles fără să învețe măcar româna.

Am făcut paralela ca să înțelegeți ORIGINEA RĂULUI. Asta ne-a adus sfera de influență sovietică – prostia și mizeria. Totul era planificat dinainte, asta era metoda de stăpânire a sovieticilor. De aia ne-au trimis instructori să ne învețe cum devine cazul, adevăratele valori, instructori care au precedat mult războiul.

Revenind, la începutul pandemiei, ne-am distrat mult cu profa aia sindicalistă care cerea spor de radiații pentru că era obligată să se uite pe ecrane LCD. Amuzamentul a fost cu atât mai mare, cu cât se părea că femeia chiar credea ceea ce spunea. În fond, era tragic. Acea femeie și cine știe câți alții ca ea, sunt profesorii care ne învață copiii carte. Sunt sigur că nu au retrogradat-o la mop, doar avea diplomă.

Pandemia a venit cu o propagandă deșănțată a sputnik și a sputnicilor menită să dezechilibreze societățile așezate, să genereze mizerie în locul prosperității. Ba că nu există COVID, ba că măștile ne omoară, ba că vaccinul ne sterilizează pe nu știu câte generații, ba chip-ul pe care ni-l bagă – o antenă 5G. Nimic nu a scăpat neexplicat pentru tot prostul, explicații simple, accesibile oricui, evidențiind faptul că toți ne pricepem, înțelegem, chiar putem contribui la dezvoltarea teoriilor. Pe scurt, la fel cum mai toți parlamentarii au un doctorat, mai toți proștii (fără a-i exclude pe parlamentari) s-au trezit deștepți. Marea revelație. Concluzia comună a tuturor acestor conspirații deconspirate este că toate acele șmecherii științifice, neaccesibile oricui până atunci, sunt menite a ne face rău, a ne controla, a ne distruge. Până la urmă, și dacă ne fac mai deștepți nu ar fi bine. Uitați-vă la imensa masă a mujicilor, nu-i așa că se simt bine proști și în mizerie? Ce-a fost mai întâi – prostia sau mizeria, oul sau găina?

În sfârșit, marea propagandă sputnik nu era menită doar României, era destinată tuturor. Astfel, am avut și noi un sentiment de ușurare. Slavă Domnului, proști sunt peste tot. Totuși, doar la noi s-a făcut un recensământ oficial. Oamenii au  cu toții slăbiciuni, iar una dintre ele este teoria conspirației. Nu ne-am mai văzut capetele de conspirații, care mai de care. Deși, cea mai simplă logică ne spunea că nu poate exista conspirație răspândită pe rețelele sociale. De fapt, absența conspirației era cel mai mare secret, conspirația de necrezut.

Fiind o societate democratică, minoritățile noastre sunt reprezentate în parlament, chiar disproporționat, o discriminare pozitivă. Motiv pentru care și sputnik are o mulțime de aleși declarați, mai puțin periculoși decât cei nedeclarați.

Pe lângă bădărănii și înghionteli, a devenit cotidian să ascultăm prostiile debitate de aleși. Este deosebit de grav fiindcă aceștia ne decid, în fond, viitorul. Proștii din parlament fac regulile pe care funcționează societatea. Un exemplu care depășește simpla fățărnicie este deputatul Mihai Lasca, fost bodyguard, își spune avocat, nu are CV publicat la Cameră (pe model Șoșo), o serie de acțiuni penale pe rol și o condamnare.

Preocupările domniei sale, pentru care-l plătim gras și-i vom da specială, nu au ocolit niciun fel de conspirație, nu cred că i-a scăpat vreuna, chiar dintre cele nelansate de sputnik. Desigur, totdeauna este interesat de sănătatea supușilor dumnealui adică, a noastră. Între altele, a cerut să-i fie arătat special pentru domnia sa SARS-CoV-2. Ultima teorie vânturată prin prostia parlamentară este cea privind dârele lăsate de avioane pe cer care ar fi acțiuni ale ocultei mondiale prin care bagă în oameni otrăvuri, viruși – „Sunt lucruri diferite și se pare că nu toți înțeleg asta. Iar eu, nefiind în domeniu, am cerut un răspuns oficial din partea Autorității Aeronautice Române. Iar ei trebuie să-mi răspundă: cu se pulverizează, cu ce substanțe, cine face asta, la ordinul cui, care e protocolul… Bănuiesc că nu facem de capul nostru asta, nu?„. Declarațiile lui au susținători serioși precum părintele Arsenie Boca. E clar că, în aceste condiții, tot ce spune dânsul este nu numai profund patriotic, dar și indubitabil cucernic în credința noastră strămoșească traco-geto-dacică. O expresie a patriotismului a fost și vizita la ambasada Rusiei împreună cu M-me Șoșo.

Acest deputat dorește independența României, mai ales privind UE și NATO. El este profund vexat de sosirea diviziei 101 fără aprobarea dumnealui fiindcă, „În ultimii ani eu nu am văzut ca să ne fi făcut Rusia vreun rău, în comparație cu Occidentul… care, de exemplu, OMS, și Comisia Europeană, și Bruxelles-ul ne impun tot felul de măsuri foarte-foarte rele. Pandemia, vaccinul – care ucide oameni și a ucis de la început, restricții aberante… Covidul nu a fost dovedit, izolat nici până în această clipă„.

Scos din AUR din cauza dosarelor penale, Mihai Lasca a intrat în Patrioții Poporului Român – v-am spus că veți mai auzi de ăștia. Pe situl lor este butonul „Devino patriot„, conduce la o cerere de adeziune – deci, cine nu este acolo, nu este patriot. Ei, iată că eu nu sunt patriot. Contul este foarte vizibil pe sit, de unde rezultă foamea lor de bani. Prin ML, va deveni un partid parlamentar deci, va primi stipendia din buget.

Așadar, doar știri pozitive, conspirațiile au fost rezolvate.

Foto: biziday.ro.

Jocul de-a democrația

Tocmai m-am uitat la o nouă emisiune a progeniturii lui Horia, fosta doamnă a ziarului din sufrageria lui Izmană. Rejuvenată cu totul (o fi redevenit donșoară?), purtătoarea de cuvânt putinistă a avut invitați de-o teapă,  cel specialGeorgescu-sputnik. Aștept și emisiunea dedicată impresiilor despre festivismul de la ambasada imperiului pe care ni le vor împărtăși M-me Șoșo și Adi al doilea, care și-au prezentat omagiile către nebun. Între timp, au apărut poze cu Adi întâiul și cu Șoșo în suită la semnarea privatizării Petrom. Fiindcă veni vorba, Bombo păstrează o atitudine neutră – n-a debitat nimic pro- sau contra- nebun – curat-murdar.

Dar, să revenim. De la început, glasul sputnik ne-a declarat că Romăniei i-a scăzut ratting-ul de țară. Nu mai suntem colonie, suntem sub ocupația trupelor americane. Săriți oameni buni! Ne-au violat toate ursoaicele. Săriți! Ne rup labele tuturor babelor. Păi nouă, ce ne mai rămâne? Georgescu-sputnik era vioi nevoie mare. Îi dispăruse timorarea de după blocarea finanțării sputnik. Ajunge el președinte, alungă americanii violatori care ne pângăresc rasa slavă.

Sigur că toți ăștia despre care am făcut vorbire sunt cei mai mari patrioți. Și nebunul care ne apără panslavismul este tot mare patriot român, doar vrea să ne elibereze de americani, de dictatura lor. Poate n-ați auzit încă de PPR – Patriotii Poporului Român, președinte de onoare chiar nebunul, emblemă – profilul lui Decebal. Astea garanții dom-le, nu americanii violatori de ursoaice. Ce rău îmi pare că nu sunt și eu patriot, aș fi avut în piept o insignă cu profilul lui Decebal. Dar, ce să fac? Bunicul aștepta americanii. De unde să fi știut el că ăia sosiți din URSS sau ăia ridicați din noroaiele patriei de tancurile sovietice vor fi patrioții?

OK. Prin Cehia și Slovacia au fost ceva mișcări filo-ruse. În Bulgaria, s-a răsturnat un guvern. Despre Ungaria, știți. Doar la polonezi n-a ținut. Basarabia este încolțită rău. Probabil, în lumina democrației. Ucrainienii le-au tăiat brutal craca de sub picioare filo-rușilor dar, la ei n-a ajuns democrația deplină. Oare, filo-rușii nu se întreabă de ce în Rusia nu sunt demonstrații pro-vestice sau filo-americane? Sau, consideră normal?

Este drept, la noi nu a prea fost nimic serios. Marea demonstrație putinistă a fost un fâs penibil, nici măcar putina în care l-au tras n-a rezonat. Toți fac ce vor în lumina libertății de opinie. Totuși, cineva ar trebui să spună unde se termină opinia și începe propaganda, unde se termină jocul.

Dar, de ce ne-ar deranja propaganda? Pentru că In patria nostra multi stulti sunt. Filo-rușii nu vor pricepe.

Și încă ceva. De ce oare cei menționați mai sus, în general toți actualii filo-ruși, suveraniști cum își zic ăia cu cioara vopsită, sunt emanați din pesedee? Nu cumva pesedee este gardul vopsit?

Foto: epochtimes-romania.com, evz.ro, petitieonline.com, facebook.com.

La privat

Mediul privat, deși necriticat în paginile mele, poate avea și el mari hibe. Atunci când mă satur de reclamațiile scrise pentru mine, mai fac și pentru alții, nu strică un ban în plus. De data asta am făcut una moca pentru cineva. Locul acțiunii, o policlinică Regina Maria – îi știți pe aceia, nu le ajungi nici cu prăjina la nas, reclame la Tv.

Domnilor,
Am avut nevoie de un consult și o analiză. M-am programat online. Vizita la dvs. a fost făcută în timpul programului meu de lucru adică, a trebuit să mă învoiesc de la serviciu.
M-am prezentat pe … ora … în corpul …, conform programării. Funcționara dvs. mi-a spus că este greșit și m-a trimis în clădirea … M-am dus unde mi s-a spus dar, acolo m-au trimis înapoi. M-am întors și, după parlamentări, am izbutit s-o învăț pe funcționara dvs. pe unde sunt cabinetele medicale de specialitate. În sfârșit, am ajuns la cabinetul … unde nu era nimeni. Alte căutări. Desigur, totul cu banii înainte – poate fug sau refuz plata (ca la felinarul roșu).
Am fost trimis apoi la … cu documentele … Funcționarul mi-a spus că nu este nevoie de ele, că sunt pentru mine. I-am mulțumit și am plecat. Toată tevatura a fost, desigur, pe banii mei – învoit de la serviciu. Doar că, pe drum, m-a sunat funcționarul dvs. Îi trebuiau documentele cu care fusesem la el. Altă tevatură, foto pe WhatsApp, din nou foto fiindcă prima nu i-a plăcut.
Trebuia să primesc rezultatul pe mail până seara. Acest lucru nu s-a întâmplat. Specificul analizei este prelucrarea probei într-un timp cât mai scurt. Bineînțeles că mi s-au trezit suspiciuni pentru corectitudinea analizei. Cum nici a doua zi nu am primit mailul pentru care dădusem deja banii ca la felinarul despre care v-am mai scris, v-am vizitat din nou (… ora …). Am fost întâmpinat de o asistentă ??? Nu pot să vă spun sigur fiindcă personalul dvs. nu are ecusoane, nu știi cu cine vorbești, cui te adresezi. D-na asistentă ??? era plină de harțag, ofensivă. Am fost nevoit să ridic și eu tonul ca să așez relația pe un făgaș normal – eu eram clientul care plătea serviciul prost și scump pe care-l oferă clinica, client care suportă nervii asistentei. Într-un final, am aflat că se numește … (și la felinarul acela se folosește tot doar un nume de scenă).
Apoi a apărut, împăciuitoare D-na dr. … A promis că voi primi mail-ul. Dar analiza ar fi trebuit făcută într-un timp foarte scurt de la recoltare.
În sfârșit, m-am simțit în policlinica dvs. ca în cel mai jegos spital de stat. Probabil tot personalul dvs. are în CV o perioadă lungă lucrată în spitale de stat, poate nu-i salarizați corespunzător tarifelor pe care le percepeți și așteaptă ciubucuri, Nu știu. Este problema dvs. Eu îmi rezerv dreptul de a face publică istoria aceasta pe toate mijloacele media. V-aș da în judecată dar, ar fi mai mare daraua ca ocaua. Așa că mă limitez la publicitate.
Doar că, am și eu o problemă:

Cum îmi puteți dvs. garanta corectitudinea rezultatului?

În condițiile în care s-au desfășurat ostilitățile, nu-l pot folosi nici ca o primă opinie, nu are nici măcar seriozitate. M-am lămurit de ce luați banii înainte. Conform înțelepciunii noastre populare „și … și cu banii dați„.
Cu multă sinceritate,
P.S. Aveți grijă cu GDPR – nu aveți acordul meu pentru a-mi folosi datele personale decât în scopul furnizării rezultatului. Chiar dacă am semnat alte condiții, prin această frază îmi modific opțiunea.

 

Vă mai ofer un exemplu similar. Un prieten manifesta probleme cardiace. În sfârșit, după mai multe vizite medicale (contra cost), se ajunge la concluzia, pe care el o acceptă, că-i sunt necesare două stent-uri. Doar că, a trebuit să plătească operația și stent-urile înainte. Dacă l-ar fi omorât, pierdeau banii. Nu l-au omorât, a scăpat cu viață. Însă, în cursul operației, s-a constatat necesitatea a încă două stent-uri. Așa că, atunci când s-a trezit, prietenul meu a fost trimis la casierie să le plătească. Investigațiile pre-operatorii fuseseră întocmite în aceeași clinică privată scumpă (nu cea din primul caz). Primise și un gen de deviz în baza căruia plătise inițial. Finalul a fost fericit fiindcă se simte destul de bine.

Morala? Dai un ban da’, stai în față.

Foto: emag.ro.

Basme

Sunt un călător împătimit. Deși am bătut drumul între Antarctica și oceanul Arctic, mi-au rămas multe, multe, foarte multe locuri pitorești de văzut. Niciodată nu m-am dus să stau la un hotel de fițe, un sejur cu care să mă laud. Pur și simplu, nu mă interesează așa ceva. Prefer spectaculosul natural.

Experiența mea arată că turismul se vinde (da, este un produs) foarte bine cu o poveste. Nu contează dacă este adevărată, dacă are vreun sâmbure de adevăr, dacă este complet falsă. Poveste să fie.

Cel mai mare promotor al turismului în România este actualul rege Charles al III-lea. A cumpărat proprietăți în mai multe sate din Ardeal și a făcut multă publicitate acelor locuri. A susținut ceea ce a considerat el valoros și tradițional, chiar a finanțat. În fond, a creat o poveste a acelor locuri.

Acum, Musk (n-am fost în Africa de Sud care se pare că este foarte frumoasă) și alte personalități pline de lovele, au petrecut de Halloween la Bran. Un mit fals, dar valoros – Dracula.

Ai noștri, poate cu excepția asociațiilor de montagnarzi antebelice, săsești, nu s-au omorât cu promovarea turismului. În ultimii peste 30 de ani, sunt doar două chestii notabile. Remarcați că nu le-am spus încercări. Una a fost excrocheria lui Agaton (n-ar fi fost posibilă fără ajutorul lui Bombonel). A doua, frunza lui Nuți. Cred că ar fi avut un succes categoric dacă ar fi pozat chiar Nuți în persoană cu frunza ca unic acoperământ – un fel de Țara Evei. Acum, vedem de ceva vreme un spot plăcut, dar fără clenci, de promovare a Bulgariei. Noi n-am izbutit nici atât.

Mi-aduc aminte de o întâmplare din NZ. În programul foarte încărcat, la minut, am ajuns prea repede la Te Anau, pe malul lacului cu același nume. NZ este un ținut născut din cenușă, exclusiv de origine vulcanică. Lacul este un fost fiord mare care a pierdut legătura cu oceanul în urma activităților vulcanice. Am aflat de niște excursii care se făceau pe lac și am ales una. Mi-au spus că nu mai au locuri, am insistat, ba chiar am solicitat un discount fiindcă mai fusesem clientul companiei. Afurisit zgârcit. Am obținut și locuri și 10% reducere. Excursia dura circa trei ore. Două ore dus și întors cu un vapor, o oră vizitarea unei peșteri. În NZ, peșterile sunt aproape inexistente. Există ceva forme vulcanice gen Cathedral Cove la Ocean și alte vreo trei în niște depozite calcaroase formate de scoici în roca vulcanică. Peștera de pe Te Anau este una din ele – Glow Worm Caves. Realitatea este o peșteră mică, oricum ceea ce se vizitează sunt vreo sută de metri inundați. Așadar, ești plimbat cu barca prin întunericul galeriei pentru a vedea ceea ce ei spun că sunt niște viermi fosforescenți. Regia este perfectă, ghizii foarte bine pregătiți.Acțiuni simple, bine puse la punct, care transformă totul într-o atracție. Ți se făceau poze contra cost. Eram decis să refuz (zgârcit) dar fotografa era o foarte tânără bulgăroaică de pe la Varna care emigrase cu părinții când era copil. Fusese în excursie și la Constanța.

Revenind, vă ofer o știre în exclusivitate de pe FB: aseară, ca să-l sperie pe Elon Musk, Angelina Jolie s-a deghizat în Șoșoacă!!!🤣😎

Foto: dw.com, bbc.com.uk.

Halloween

V-am povestit deja ce tare am petrecut Halloween-ul trecut, un adevarat suspans terorist. S-a terminat oarecum cu bine, în sensul că s-ar fi putut termina foarte rău. CINEVA a avut grijă.

În viața oricărui om sunt crize. Unele mai lungi, altele scurte. Unele fără vreun final, continue. Unele foarte grave, altele doar aparent grave. De multe ori, poți avea impresia că totul s-a sfârșit, că nu mai există nicio ieșire din situația dată, că soarta-ți este pecetluită. Este posibil ca, peste o zi sau două, să vezi cu totul diferit lucrurile. Care este dimensiunea lor reală? Probabil cea din final. Se spune că noaptea este un sfetnic bun. Poate te chinuiești tare în acea noapte dar, ceea ce-ți oferă a doua zi mintea, noua perspectivă, este mai bună.

M-am referit doar la întâmplări care afectează individul. Sunt însă întâmplări care afectează grupuri de indivizi. Îi afectează individual, în diferite grade. Unii pierd tot, poate chiar viața. Alții suferă foarte mult, pierd bunuri dar, scapă. Unii, se strecoară prin scăpările sistemului. Alții, își trăiesc viața apăsați de frica omniprezentă.

Dar, ce facem dacă nebunului îi amorțește degetul de pe buton? Urmează apocalipsa. Unii se vor vaporiza direct, nici nu vor avea timp să se sperie. Alții, se vor vaporiza în seria a doua. Alții, la a treia – fiecare la rândul lui. Cei mai mulți vor muri în chinuri groaznice. Nu va fi nevoie de strigarea Dați mai putin să s-ajungă la toți. Ajunge pentru toți, chiar de am fi de cinci-zece ori mai mulți. Există vreun locșor pe Pământ unde s-ar putea scăpa? Nu, nu există. Cei care nu vor fi vaporizați, cei care miraculos nu se vor îmbolnăvi din cauza radiaților, vor trebui să facă față foametei de după. Fiindcă nu numai oamenii vor fi afectați, va fi afectat totul, chiar și virușii, microbii. Vor fi afectate solul și clima.

Știu, viața are valențe și puteri nebănuite, Dumnezeu e mare. Câți vor trece prin toate? Nu doar lipsa confortului de azi, lipsa a orice. Unul dintr-un milion? Unul din zece milioane? Unul din o sută de milioane? Nu știm, nu se știe. TOȚI stăm atârnați de degetul nebunului, de tremuratul acestuia.

Ar servi la ceva dacă i-am accepta din nou sclavia, sclavia mizeriei? NU, ar fi degeaba, pretențiile lui sunt nemăsurate. Șantajul lui ar continua fiindcă, mereu și-ar mai dori ceva, o zonă, o sferă de influență. Niciodată n-ar fi deajuns. Atât timp cât un psihopat are un asemenea buton, nimeni nu poate fi în siguranță niciodată.

Părerea mea este că persoana nebunului reprezintă pericolul. S-a angajat în niște acțiuni pe care nu are cum să le câștige și joacă totul sau nimic. Adică, pentru el, nu există cale de ieșire, și le-a închis singur pe toate. Trimiterea înapoi a lui Ilici, trimiterea la origine, n-ar putea rezolva nimic, le trebuie un Ilici al lor. Primul pe care l-au avut, le-a adus dezastrul poleit cu aur. Acum, le-ar trebui unul mai puțin schizofrenic. Altfel, …

Va renunța Noul Ilici să promoveze mizeria, să propage sărăcia cinstită, de fapt hoția organizată? Să poleiască mizeria ca fiind curățenia morală, să asocieze bunăstarea cu homosexualitatea? Să sperie proștii cu dezvirginarea forțată? Oricum, pe mujici, poștele și violurile nu-i sperie. Au demonstrat-o și pe plaiurile noastre.

Foto: realitatea.net.

Tractoriști din toate țările …

Nu se poate să n-o fi auzit p-aia cu proletarii. Conform acelorași idioți, tractoriștii erau muncitorii veniți în ajutorul păturii țărănimii muncitoare pentru a o ajuta să lucreze mai ușor și mai spornic glia, pentru ca toți – muncitori și țărani – să avem ce bea și crăpa. Remarcați frecvența derivatelor cuvântului muncă. Pasămite, noi, cei mulți, munceam, nu furam. Sau, nu gândeam? Na, că am uitat cum e corect.😀

În sfârșit, tractoristul în discuție era un personaj șters al pesedeului. De altfel, și în partidul mamă a fost la fel, ca fiu de primar comunist, primul loc de muncă stabil a fost director la conserve Caracal – dosar beton. Odată cu evenimentele din Caracal s-a aflat că el și familia lui fac și desfac prin Olt. Și, cine trăiește în Românica, știe ce înseamnă asta.

Ei bine, tractoristul nostru a comis-o – „Cei mai minunați oameni sunt pesediștii din toate partidele politice din această țară”. Gura păcătosului, adevăr grăiește.

Situația este un blestem pentru Românica ultimilor peste 75 de ani. Cu excepția celor veniți de la Kremlin gen Ana Pauker care erau de meserie aparatcik, ne-au tot condus, ba un electrician, apoi un cizmar și tot așa. Mai nou, toți cizmarii, chiar dacă și-au luat bacul după 35 de ani, au doctorat, măcar unul. Cizmarul primordial nu-și luase bacul.

Astăzi, dom’ profesor și-a dat în sfârșit demisia – din cauza lui KWI. Sigur, doar nu era să dea vina pe ADN-ul noroios care-i curge prin vine. Astăzi, deoarece agenda încărcată nu i-a permis să o facă mai devreme. Un Dorel mai puțin, doar unul.  Mi-aduc aminte de un prim-ministru care a demisionat supărat, abandonându-și complet agenda, victima fiind prim-ministrul Japoniei dar, în primul rând a făcut de răs România. Ei, acu își face agenda pentru NATO, e candidat. Oare are alt ADN decât dom’ profesor?

Închei cu chemarea la luptă:

Tractoriști din toate țările, uniți-vă! Proletari nu mai există de mult.

Foto: hotnews.ro, impactio.com, kmkz.ro.

Unde-i baba?

În amintirea Motanului

Aveam un prieten, nu-i prea plăcuse cartea. Fusesem colegi la primară iar, la liceu, în clase diferite. Un tip destul de înalt, cu fața ușor imberbă, albă, brunet, cu ochi albaștri. Avea pomeții obrajilor cam roșii. Îi plăcea să facă glume despre orice, era foarte amuzant. Știa o grămadă de bancuri. Intrase la institutul de marină din Constanța. Deși însurat, venea cam des la întâlnire cu noi, cu gașca. Totuși, nu i-am cunoscut soția. Ei bine, Motanul (așa era poreclit) a terminat Institutul și a plecat în voiaj, cred că prima ieșire. Era îmbarcat pe Independența – marea mândrie socialistă. A fost dintre cei care au pierit odată cu mândria noastră. Au rămas două fetițe fără tată acum aproape 43 de ani. Un absolvent, din aceeași perioadă, poate un pic mai târziu, tot Traian, a ajuns președinte. Ce înseamnă soarta!

Văzui propaganda Kremlinului cu nebunul trăgând la avtomat. Desigur, în tonalitatea obișnuită de promovare a unei imagini de macho unui pitic, pe vremuri ciuca bătăilor din mahalaua lui, încă marcat de acele vremuri, ajuns stăpân de buton roșu, fără un real consult psihiatric.

Am rememorat poza, probabil trucată, cu ursul, a nebunului. Așa mi-am amintit și bancul Motanului.

Un american, un rus și un rom fac un concurs. Între probe, să rupă laba unei ursoaice și să i-o tragă unei babe. Intră americanul, …, intră rusul, …, în sfârșit, romul. Este închis cu ursoaica, trece jumătate de oră, trece o oră, la un moment dat, iese teafăr, gâfâind și întreabă:

      – Unde-i baba, să-i rup laba?

Oare nebunul ar fi în stare?😀

P.S. Știu pe unul, pe la noi, mare amator de urși, dar care n-a fost în stare să-și nimerească țeasta.

P.P.S. Special pentru nostalgici. Nu-mi amintesc exact care navă de capacitate mare, puțin după Independența, cu niște bijuterii de motoare sclipitoare Kawasaki, încă neterminată, a ieșit în probe de larg și i s-au gripat motoarele. Comisia de anchetă a constatat utilizarea unui ulei de calitate proastă. Las la alegerea nostalgicilor să decidă cauza – simpla hoție românească sau ordin de la înțelepții partidului?

P.P.P.S. Sper că ați remarcat corectitudinea politică la redactarea bancului.

Foto: ziare.com.

Reclame parșive

Am rămas la parșivi. Or fi doar politicienii? La urma urmelor, Politicul pe ce se sprijină? Cred că pe două sisteme – cel de forță și cel al justiției. Poliția participă, după caz, la ambele.

Cele două sisteme la care m-am referit sunt puternic recompensate – salarii mari și alte avantaje pecuniare, vârsta mică de pensionare, pensii speciale. Ambele sisteme sunt, de fapt, două sisteme de servicii publice, în ajutorul contribuabilului. Doar că în schimbul taxelor, contribuabilul nu primește protecția pe care o plătește, protecția legii.

Din când în când, din motive obscure, se mai lansează câte o campanie de spălare a obrazului. Vă aduceți aminte sloganul Poliția, siguranță și încredere. De câte ori poliția v-a rezolvat plângerile mărunte? MI mai pune pe propriul sit câte un clip cu o reclamă extrem de stângace, trasă de păr, doar pentru amuzament. Nu știu dacă au făcut și reclame Tv. Eu cred că reclamele Tv de acest tip sunt doar o sifonare de lovele publice.

Zilele acestea, mi-a atras atenția o reclamă de acest tip care spune că justiția are peste două milioane de dosare anual și că le rezolvă pe toate exemplar. Așa să fie? Gândul mi-a fugit imediat la dosarele revoluției, ale mineriadelor, 10 august, … , dosare de mare interes public. Sau la dosarele unor fapte la fel de abominabile precum Arad, Caracal. M-am gândit la evidența că așteaptă să crape Ilici pentru a scăpa de ele. Însă, nemernicul de el nu vrea să dea colțul.

Dar, nu numai asemenea dosare nu sunt rezolvate. Reclamația mea, prin care arăt că sunt împiedicat să mă folosesc de propriul pământ la care am acte de proprietate și care este intabulat pe numele meu a fost respinsă. Câte alte asemenea acțiuni mărunte au mai fost respinse?

La Tv mi se spune că niciuna. Din nou avem a face cu selecția pe bază de ADN a cadrelor.

Foto: playtech.ro.

Parșivi, parșivenie

Am mai scris sub mai multe aspecte despre fățărnicie. Un sinonim este parșivenia. Însă, în politica românească, este un laitmotiv.

Zilele astea, la una din purtătoarele de cuvânt ale nebunului la Tv geto-dacic, a fost invitată M-me Șoșo. Deși, doar în urmă cu câteva zile, s-a bălăcărit cu Gică la manifestațiile eșuate din P-ța Victoriei, dizgrațioasa doamnă a declarat că încearcă împăcarea cu acesta fiindcă patria sau națiunea (nu-mi aduc aminte expresia exactă) i-o cere. Nu știu la care patrie se referă doamna dar, și mai misterios este cum i-a transmis cerința. Ne-a mai spus cum ar redeschide dânsa fabricile și uzinele. Apoi, cum soțul dânsei a bătut țara întreagă pentru a coagula nucleele naționaliste. Oare, când a prezentat scuze la ambasada Rusiei (în numele cui?) pentru cei ce comemorau masacrul de la Fântâna Albă, ca senatoare a României, ce naționalism a impulsionat-o? Eu cred că doar simte cum îi fuge pământul de sub picioare și se gândește că s-ar putea să trebuiască să muncească.

Nea Vasile, dom’ profesor, tocmai ne-a demonstrat ce dosar sănătos și curat are. Doar că a făcut-o de pe poziția de ministru de război (am folosit intenționat titulatura veche din cauza circumstanțelor).

Vedeți, unii politicieni vor doar să rupă și ei o bucată de ciolan, alții par a avea urme de convingeri. Dar tuturor, chiar și celor cărora le pasă ceva mai puțin de bucățica aia de ciolan, li s-a aplicat filtrul dosarului. Păi, de ce să susții stânga teoretică reprezentată de baștani, dacă nu visezi la întoarcerea altor vremuri. Și, acele vremuri, în ce-și găseau sprijinul, cine le adusese pe aste meleaguri? Uniunea Sovietică. Cam așa cu nea Vasile.

Bulibașa s-a întâlnit cu Scholz. I-a văzut toată lumea fără cravate, la o ținută lejeră. I-a mulțumit pentru sprijinul la Schengen. OK. Mă întreb însă, cum a decurs această discuție, detaliile ei, or fi vorbit românește, poate în argoul bulibașilor din Buzău? O fi luat-o și pe tânăra domniță? Doar nu dă din buzunar.

Probabil (nu e sigur deloc), Bulibașa o să-l schimbe pe nea Vasile cu altul (tot cu origine sănătoasă). V-ar convinge asta că Bulibașa gândește altfel decât nea Vasile? Până la urmă, nu ei gândesc, ADN-ul lor noroios o face pentru ei. Carma le este scrisă în sânge. Vorba lu’ ceașcă – agenturili.

Foto: epochtimes-romania.com, playtech.ro, impactio.com, hotnews.ro.

Nebunul mizerabil

Mizerabil vine de la mizerie. Dar, promotorul mizeriei nu înseamnă că și trăiește în mizerie. Nu, este un mizerabil căruia îi place luxul, chiar și în buncăr, cel puțin așa se povestește. Că de n-ar fi, … De ziua lui, l-aș numi mai degrabă nemernic. Atributul l-aș extinde și asupra neamurilor lui, oricare ar fi acelea, care de peste 200 de ani tânjesc după plaiurile noastre. Ba chiar, ne-au supt serios mulți ani.

După o căutare pe siturile oglinzi, sateliți sputnik, iată vocea nebunului, conform traducerilor sputnik, la cam a treia zicere definitorie din februarie încoace. Comentez doar ideile importante. Începe cu istoria aceea pe care a scris-o singur și în care, în psihoza lui, a ajuns să creadă. Adevărata lor patrie istorică, … etc.

În timpul referendumurilor, Kievul a amenințat cu represalii și cu moartea profesorilor, a femeilor care lucrau în comisiile electorale. Iată că organizatorii cu urnele au fost profesori și femei. Mă mir că nu a zis și mame ca să-mi stoarcă o lacrimă. Soldatul rus cu kalașnikovul din imaginile publice a fost desigur doar un trucaj, nu a existat sau apăra mamele de furia Kievului.

Subliniază apoi marea misiune eliberatoare a națiunii lui. Ei bine, eu nu vreau să mă mai elibereze o dată, îmi ajunge data trecută. Pentru proștii care îi așteaptă sperând că astfel se va întoarce comunismul minunat, poate și nemernicul de ceașcă din groapa pe care n-o merită, confirm – da, este posibil să revină comunismul dar, mai probabil, poate fi chiar mult mai rău dacă se întorc rușii.

Cetățenii din noile regiuni pot simți sprijinul întregului popor rusnac. Se referă la proaspeții cetățeni ruși. Credeți că acolo nu sunt unii care sunt măcinați de gânduri negre cum că vecinii ar putea prospera și ei nu? Păi, de ce să nu fim toți la fel? Egalitate! Recunoașteți capraMizeria uniformă este asigurată garantat de către nebun.

S-a văzut cum așa-zisul Vest și-au dat jos măștile și au arătat din ce sunt făcuți cu adevărat. … Există o țară atât de mare, cu acest teritoriu imens, în lume, cu bogăția sa naturală, resursele și oamenii care nu pot și nu vor face jocurile altcuiva. Cred că se referă sofisticat la propriul șantaj pe resurse.

Așa-zisul Vest jefuiește (omenirea) datorită dominației dolarului și a tehnologiei, să colecteze un tribut real de la omenire, să-și extragă sursa primară de prosperitate nemuncită, chiria plătită de ea ighemonului. Nu știu ce înseamnă ultimul cuvânt din traducere. Dacă înseamnă necuratul, rezultă că ar trebui să-i plătim o chirie pe prosperitate chiar nebunului. Dacă nu, rezultă că ne așteaptă mizeria. Mi-a plăcut remarca cu tehnologia. Este o recunoaștere a înapoierii lumii rusești. E frustrant să nu poți face o armă ca lumea fără să ceri voie dușmanului.

… încercările lor de a submina procesele internaționale și de integrare, noile monede globale și centrele de dezvoltare tehnologică pe care nu le pot controla. Este extrem de important pentru ei să forțeze toate țările să-și cedeze suveranitatea în fața Statelor Unite. Tare chestie dom-le. Păi io chiar îmi doresc ca România să fie al 51-lea stat – știu că oricare ne-ar lua, am fi ultimul stat. Dar tot ar fi bine. Problema este să vrea și ei. De-aia sper să aibă dreptate nebunulNoile monede globale? Nu știu care sunt. Poate teroarea.

Ei văd gândul și filosofia noastră ca pe o amenințare directă. De aceea ei vor să ne asasineze filozofii. Cultura și arta noastră reprezintă un pericol pentru ei, așa că încearcă să le interzică. Dezvoltarea și prosperitatea noastră sunt, de asemenea, o amenințare pentru ei, deoarece concurența este în creștere. Ei nu vor sau nu au nevoie de Rusia, dar noi o facem. Iată că a întors-o – nu mai sunt înapoiați dar, degeaba, porumbelul a zburat. Ba chiar se simte o pizmă nasoală. E un păcat dar, nu-i nimic, se duce pe front și ajunge în rai. Nu înțeleg ultima frază, suspectez că sputnik nu a angajat un translator ca lumea, probabil din lipsă de lovele. Prosperitatea noastră – este probabil o referire la mizeria endemică.

… promisiunile ferme de a nu extinde NATO spre est au făcut loc unei înșelăciuni murdare – adevărul iese la iveală, și noi te iubim Vladimir Vladimirovici.

Și tot ce auzim este că Occidentul insistă pe o ordine bazată pe reguli. Oricum, de unde a venit asta? Cine a văzut vreodată aceste reguli? Cine le-a aprobat? Ascultați-mă, acestea sunt doar o mulțime de prostii, înșelăciune totală, standarde duble sau chiar standarde triple! Trebuie să creadă că suntem proști. Are dreptate, regulile nu au fost aprobate de el, de nebun.

Rusia este o mare putere de o mie de ani, o mare civilizație și nu va trăi după reguli atât de improvizate și false. Și despre al treilea reich se spunea ceva cu 1000 de ani.

De aceea alegerea oamenilor din Crimeea, Sevastopol, Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson îi înfurie atât de tare. Occidentul nu are niciun drept moral să cântărească, sau măcar să rostească un cuvânt despre libertatea democrației. Ei, ne-a tras-o la chestia asta cu libertatea democrației.

Elitele occidentale nu numai că neagă suveranitatea națională și dreptul internațional. Hegemonia lor a accentuat trăsăturile de totalitarism, despotism și apartheid. Ei împart lumea, nebunește, în vasalii lor – așa-zisele țări civilizate – și toți ceilalți, care, după planurile rasiștilor occidentali de astăzi, ar trebui adăugați pe lista barbarilor și a sălbaticilor. Etichete false precum „țară necinstită” sau „regim autoritar” sunt deja disponibile și sunt folosite pentru a stigmatiza națiuni și state întregi, ceea ce nu este nimic nou. Nu am fost niciodată de acord și nu vom fi niciodată de acord cu un asemenea naționalism politic și rasism. Ce altceva, dacă nu rasism, este rusofobia răspândită în întreaga lume? Ce este, dacă nu rasismul, convingerea dogmatică a Occidentului că civilizația și cultura sa neoliberală sunt un model incontestabil de urmat de întreaga lume? „Ești fie cu noi, fie împotriva noastră.” Chiar sună ciudat. Cu adevărat ciudat. Vă amintiți care au fost ăia care au adus in România zicerea finală? Proletarii, ăia cu dictatura proletariatului – cine nu e cu noi e împotriva noastră.

După mai multe bazaconii, continuă. Rusia, care a crescut și s-a întărit pe baza marilor valori morale ale creștinismului ortodox, islamului, iudaismului și budismului, precum și a culturii ruse și a cuvântului rus, care erau accesibile tuturor. L-a uitat pe Kiril, papă al ortodocșilor, musulmanilor, iudeilor și budiștilor. Probabil, îl va menționa data viitoare. Kiril se roagă pentru sănătatea nebunului.

… ne-au tratat ca pe o colonie, folosind diverse scheme pentru a extrage trilioane de dolari din țară. Ne amintim. Nu am uitat nimic. Cred că se referă la proprii oligarhi și la miliardele mutate prin Anglia. Din câte am auzit, nebunul este cel mai baban oligarh, nu are fățărnicia cu sărac și cinstit.

Lumea unipolară este în mod inerent antidemocratică și neliberă; este fals și ipocrit până la capăt. Interesant. Oare cu cine ar vrea nebunul să împartă multi-polaritatea?

De fapt, continuă să ocupe Germania, Japonia, Republica Coreea și alte țări, pe care ei le numesc cu cinism drept ”egali și aliați”. Ce fel de alianță este aia? Întreaga lume știe că oficialii de vârf din aceste țări sunt spionați și că birourile și casele lor sunt supragheate. Este o rușine, o rușine pentru cei care fac asta și pentru cei care, ca sclavii, înghit în tăcere și blând acest comportament arogant. Cred că se referă la oamenii Rusiei din Germania și din alte părți.

Nu le pasă de dreptul natural al miliardelor de oameni, majoritatea omenirii, la libertate și dreptate, de dreptul de a-și determina propriul viitor. Ei au trecut deja la negarea radicală a valorilor morale, religioase și familiale. Să răspundem la câteva întrebări foarte simple pentru noi înșine. Acum aș dori să revin la ce am spus și vreau să mă adresez și tuturor cetățenilor țării – nu doar colegilor care sunt în sală – ci tuturor cetățenilor Rusiei: vrem să avem aici, în țara noastră, în Rusia, „părintele numărul unu, părintele numărul doi și părintele numărul trei” în loc de mamă și tată? Vrem ca școlile noastre să impună copiilor noștri, încă din primele zile de la școală, perversiuni care duc la degradare și dispariție? Vrem să le băgăm în cap ideile că există alte genuri în afară de femei și bărbați și să le facilităm intervenții chirurgicale de schimbare a sexului? Asta ne dorim pentru țara noastră și pentru copiii noștri? Toate acestea sunt inacceptabile pentru noi. Avem un viitor diferit al nostru. Nu Vladimir Vladimirovici, în lumea rusă nu există homo sau alte deviații sexuale, toți sunt normali. În România comunistă mai erau, un semn al decadenței unei societăți ne-ruse.  Cât pe ce să-i eradicăm la referendum.

Abia acum, Vladimir Vladimirovici ne va demonstra că este un bun ortodox, mai creștin decât toți ăilalți. Dezvăluind falșii Mesia, Isus Hristos a spus în Predica de pe Munte: „După roadele lor îi veți cunoaște”. Aceste fructe otrăvitoare sunt deja evidente pentru oameni și nu numai în țara noastră, ci în toate țările, incluzînd mulți oameni din Occident. (grafia cu î este sputnik). Am lăcrimat nițel amintindu-mi-l pe ceașcă băgând versuri în cuvântări. Se vede cine este un mare om – citește biblia. Bomba nici nu mai contează.

Lumea a intrat într-o perioadă de transformare fundamentală, revoluționară. Apar noi centre de putere. Ele reprezintă majoritatea – majoritatea! – comunității internaționale. Ele sunt gata nu doar să-și declare interesele, ci și să le protejeze. Ele văd în multipolaritate o oportunitate de a-și întări suveranitatea, ceea ce înseamnă dobândirea unei libertăți autentice, perspective istorice și dreptul la propriile forme independente, creative și distincte de dezvoltare, la un proces armonios. Cred că se referă doar la Ucraina al cărei naș este. Ce duios.

Câmpul de luptă la care destinul și istoria ne-au chemat este un câmp de luptă pentru poporul nostru, pentru marea Rusie istorică. Pentru marea Rusie istorică, pentru generațiile viitoare, copiii, nepoții și strănepoții noștri. Trebuie să-i protejăm împotriva aservirii și a experimentelor monstruoase care sunt menite să le schilodească mințile și sufletele. Iată că s-a apropiat de noi – tocmai l-a citat pe Ștefan cel Mare (sau pe Delavrancea?) „Moldova nu-i a noastră, ci a urmașilor …„.  Cred că nebunul este geto-dac. Ei, așa mai merge.

Valorile noastre sunt umanitatea, mila și compasiunea. Ce drăguț, Vladimir Vladimirovici, chiar mi-aduc aminte, aveți dreptate. Asta ne-au adus sovieticii – umanitatea, mila compasiunea.

În rest, Vladimir Vladimirovici, ce pot să vă urez? Cu excepțiile Ficior și Vișinescu, dacă ai voștri nu s-au omorât între ei, justiția șchioapă cu care ne-ați blagoslovit nu a rezolvat niciodată nimic. Ar fi absurd să mă gândesc că v-ar putea atinge.  De aceea, vă doresc soarta nemernicului ceașcă – voi l-ați pus, voi l-ați lichidat. Aș fi preferat să-l lichidăm noi.

Ce m-am amuzat ascultându-i anturajul apropiat cântând happy birthday. V-aduceți aminte pronunția lui Ilici? Cum de n-au găsit un cântec din marea cultură rusească?

Foto: libertatea.ro.

Lovelele

Poznașii ăștia de bugetari locali au și ajuns în comunism. Li se măriră salariile fără ca nimeni să întrebe „Bă, da’ ce fac, ce produc, la ce servesc?„. Singurul argument a fost că au nevoie de lovele. Ori, asta se numește comunism – fiecăruia după nevoi. Ah, ce grozav! Sper să afle și nemernicul de ceașcă de acolo, din iad că p-aci bate vânt de comunism, să mai crape odată fierea în el. Problema comunismului este însă că pe măsură ce ai, mai vrei, nu-ți mai ajunge. Păi, cum dom-le – să ai o slujbă care este doar o sinecură, să te faci că muncești (țineți minte gluma din vremea lu’ ceașcă?),  să n-ai nicio răspundere și să primești pe măsura nevoilor? La urma urmelor, la ei salariul nici nu contează, doar sporurile de tot felul și ciubucurile. Ba se și plângeau niște primari că nu vrea lumea să se angajeze la ei. Te pomenești că s-o fi reversat trendul – ăia primesc șpagă ca să se angajeze, nu invers. Aproape că nici nu mai au nevoie să fure – doar aproape.

În sfârșit, sper să nu fie uitați până la urmă bugetarii centrali, c-ar fi mare păcat, săracii de ei, să ajungă și ei în comunism – famelie mare, renumerație mică.

Am mai explicat că fericirea este adusă de prosperitate. Sigur, este o consecință a banilor, doar că banii mulți nu înseamnă automat prosperitate. De aceea am trivializat titlul. Banii sunt ca orice altă marfă – dacă sunt prea mulți cartofi în piață, vor fi ieftini, le scade prețul.

Însă, prostimea care votează nu înțelege asta, ei vor bani, vor să-și umple sacoșa cu lovele. Nu-i interesează că valoarea banilor este ceea ce contează. Guvernanții vor voturi, pentru ei nu contează inflația, își scot ei pârleala. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți cum. Sloganul câștigător este se dă. Toți intervievații de pe la Tv zic „să ne dea și nouă„. Este ceea ce le-a intrat în ADN în 45 de ani de comunism, de la Pauker la ceașcă – se dă butelii, se dă carne, se dă case, se dă ulei. Mințile alegătorilor rămân blocate la ceea ce urmează a se da. Guvernanții ultimilor aproape 45 de ani au procedat la fel. Sigur, campioni sunt pesedistii, dar nu numai.

Cred că banii din buget ar trebui să fie mai ales pe investiții, să genereze plusvaloare, să asigure un viitor pentru actualii și următorii cetățeni. Numai că, România are 450.000 (conform digi24) angajați în administrația locală și mult mai mulți în cea centrală. România are peste 1,26 milioane de angajați în instituțiile și autoritățile publice. Adăugați o mulțime de angajați ai unor societăți comerciale cu capital de stat, majoritatea falimentare. Femeia de serviciu din acest sistem este considerată o sinecură și trebuie să aibă carnet de partid. Suntem pe primul loc în UE privind procentul cheltuielilor salariale din buget. Dar acestea nu includ mulțimea de societăți de stat.

La cele de mai sus, sumați vă rog, pensiile speciale indiferent de numele sub care se ascund. Se ajunge la un procent mare din PIB, foarte-foarte mare.

Iată de ce, România se împrumută constant.

Foto: kidibot.md.

Oare sunt diferențe?

Îți trebuie un curaj nebun ca să protestezi împotriva deciziilor oficiale ale dictaturii. Știu asta fiindcă am trăit mai mult de jumătate din viață în dictatura comunistă din România, al cărei model era cea sovietică. Iar în Rusia, lucrurile nu s-au schimbat prea tare de atunci.

De aceea, cred că protestele sunt doar cazuri izolate deși, sunt scoase la vedere de televiziuni. Sunt sigur că mult mai mulți sunt cei care încearcă să scape prin fugă, să se ascundă pe undeva.

Am văzut scenele cu milițienii agățând oameni „cu arcanul”. M-am distrat copios pe seama progeniturii lui Peskov, războinicul cel viteaz al nebunului, care a cerut să i se adreseze cu D-l Peskov și a declarat că el nu merge la război, că va discuta la alt nivel, atunci când o mică televiziune (cred, poate doar online) i-a făcut farsa.

Nu m-am putut împiedica să mă gândesc cum ar fi la noi într-o situație similară, deloc improbabilă. Cam cum credeți că s-ar manifesta marii patrioți, ăia care se înfășoară în tricolor, care-și latră sentimentele înalte și puternice pe toate posturile? Ce-ar face aceia cu pensii speciale? Ce-ar face bugetarii noștri ajunși deja în comunism fiindcă sunt plătiți „fiecăruia după nevoi”, nu după munca depusă, bugetari lipsiți de orice răspundere cu salarii complet nejustificate? ? Ați priceput la ce servesc specialele, uitându-vă la ruși? Dar odraslele jmecherilor credeți că ar obține certificate de mână ruptă fără să și-o rupă? Când am scris patrioți, nu m-am gândit doar la cei care sunt, de fapt, chiar brațul Rusiei. O fi ADN, sau cei 45 de ani de comunism?

Chiar dacă nu comentați, vă rog să vă dați singuri răspunsurile.

Foto: libertatea.ro.

Oare, mai putem scăpa?

Noi, omenirea, mai putem scăpa?

Să vedem datele problemei. Un nebun vrea să intre în istorie refăcând un imperiu. Doar că, foștii supuși sunt cam indisciplinați. Au dat cu nasul de oleacă miros de prosperitate (doar miros) și știu că nebunul le oferă doar mizerie. Așa că, se opun.

După câteva conflicte lăsate strategic înghețate, după unul sângeros declarat victorie (nimeni nu știe cât de reală este victoria), sfântul întregitor se hotărăște să ia o felie mare, văr primar, aproape frate. Încet, încet, rupe cu succes câte o feliuță. Însă, când să înghită tot, știind câtă mizerie îi așteaptă, neamul și-a negat ADN-ul. Mai bine speranța prosperității, decât mizeria sigură. Amintirea sferei de influență sovietice plină de sărăcie este încă vie.

Nebunul a dușmănit totdeauna lumea prosperă și liberă, pe cei care au știut să chivernisească lovelele astfel încât, plecând de la o distrugere aproape absolută, să ajungă o putere economică. Este ceva în firea lucrurilor. Existența acestor oameni este o amenințare directă pentru el care generează doar sărăcie. Iar împerecherea sărăciei cu cinstea este doar un banc prost.

Așadar, cealaltă lume sprijină vărul nebunului, îl ajută să-și apere moșia. Așa a ieșit la iveală faptul că mult trâmbițata putere militară a nebunului nu este deloc atât de grozavă pe cât s-a lăudat, că puterea economică ce ar trebui să se afle în spatele ei are picioare de lut, că armele atât de lăudate au nevoie de tehnologia celorlalți, a dușmanilor.

Situația militară a degenerat, vărul fiind pe cale să-și recapete moșia. Colac peste pupăză, nebunul este pus în situații jenante chiar de cei pe care conta, cărora nu le convine o uniune euro-asiatica sub șefia nebunului. Plus că mai are de-a face și cu un virtual sultan degajat și jovial care știe că istoria lor nu a fost deloc lapte și miere, așa cum este în mintea țarului, că multiplele războaie n-au fost categoric favorabile țarului. Nebunul a mai fost și în situația de a nu fi invitat la înmormântarea secolului împreună cu toți aleșii. Absolut normal aș spune ținând cont de declarațiile turbate și amenințătoare ale nebunului și propagandei sale la adresa GB. Chiar ieri GB era ridicată la rangul de izvor al răului și amenințată cu distrugerea. Părerea mea este cu totul alta privind izvorul răului.

Să ne întoarcem la războiul care n-ar fi război, care este, de fapt, războiul lui, al nebunului. Un război pe persoană fizică – au mai fost în istorie dar, cine se aștepta în secolul XXI? Războiul lui este la un pas de înfrângere militară, este însoțit de umilințe personale. Deci, dacă e al lui fiindcă l-a ordonat, fiindcă trebuia să-i asigure nemurirea la vârsta la care n-ai cum să nu te gândești la moarte, pierderea războiului care nu e război duce inevitabil la pierderea nebunului care a devenit rege, adică este mat.

Atunci, situația disperată cere măsuri disperate. Bucățelele de tort își cer alipirea la Rusia și nebunul declară mobilizarea generală parțială. Însă decretul uită cuvântul parțială.

Care sunt consecințele? Dacă feliile devin Rusia, apărarea lor devine apărarea Rusiei. Nebunul își poate folosi legal (din punctul lui de vedere) butonul. În privința dublării sau triplării forțelor rusești, nu întrevăd niciun avantaj pentru nebun. A existat deja o campanie largă de recrutare. Cei de acum nu pot fi deloc entuziaști sau determinați. Oricum, ucrainenii au demonstrat că sunt. Apoi, în războiul de acest tip, tocmai s-a demonstrat că tehnica este importantă și că tehnica rusească șchioapătă.

Rezultă că nu se întrevăd mari succesuri. Și-atunci, ce poate face un scelerat care privește butonul ăla de atâția amar de ani? Un schizofrenic care refuză o ieșire, cu atât mai puțin, dezonorantă?

Aici, sunt mai multe variante (are și de-astea). O bombă mititică în marea Neagră sau una mignon în Ucraina fiindcă aspiră la proaspetele teritorii rusești. Nu se cunoaște răspunsul NATO la acest gest. Dar o mititică NATO ar fi o încurajare pentru scelerat. În opinia mea, un răspuns bun ar fi unul distrugător. A doua variantă este tot cu butonașul, dar asupra unei țări NATO. Aici, se știe.

Recurgerea la arma atomică, dacă Rusia nu este imediat distrusă, și nu cred posibil, înseamnă război mondial atomic. Pot interveni și alți actori dar, civilizația, poate oamenii, poate chiar viața, or să dispară – apocalipsa.

Totuși, există o scăpare – versiunea rusească (autentică de data asta deși, poate fi tot kaghebistă) a lui Iliescu. Dacă vom trăi, vom vedea.😀

Foto: stirileprotv.ro.