Am venit pe lume …

într-o frumoasa dimineață de Florii, în mijlocul unei familii iubitoare de intelectuali, cu bune premize materiale.

Din păcate, asta s-a întâmplat înainte de moartea lui Stalin și dincoace de Cortina de fier. Deoarece povestesc în românește, înțelegeți despre care parte e vorba – cea de est.

Așa că, ursitoarele m-au înzestrat cu un frumos dosar pătat, foarte pătat.

Ei, cum e viața unei familii cu dosar rău în mijlocul unei dictaturi? Cum o vede un copil? Care poate fi evoluția acestuia ca adult într-o asemenea societate? – Asta veți afla în continuare.

Made in China

Mai nou, Made in People Republic of China. Acum 50 de ani, era garanția calității. Între timp, consumerismul a cucerit și estul Asiei. Acum este un chinezism produs la un preț ce spulberă orice concurență, nu neapărat de calitate. China este furnizor aproape unic si pentru materii prime gen pământuri rare.

Multinaționale produc în China, companii chinezești produc tot acolo. China a ajuns o mare putere economică. Se spune că eticheta Made in Germany este produsă în China. A venit și inevitabilul, a izbucnit un război comercial manifest între China și Statele Unite. Am fost și eu o victimă colaterală.

Dar iată că am ajuns în vremea coronavirusului. Producția din China s-a diminuat mult, transporturile de acolo au devenit o problemă, exporturile Chinei au început să lipsească de pe piețe. O lume întreagă a putut constata că toate accesoriile (măști, combinezoane, mânuși, ochelari, ventilatoare, …), necesare în lupta cu pandemia care ne-a cuprins venind din China, se produceau, în cea mai mare parte, chiar în China.

Desigur, statele au luat măsuri, au improvizat, au început producții pe cont propriu a produselor atât de necesare, dar inexistente. Chiar și Românica.

Ce va fi după? Cred că la revenirea economiei mondiale, China nu va mai fi tot acolo, cel puțin prin prisma principalului producător de orice. Statele își vor da seama că e mai bine să producă singure o listă de bază.

La fel, și admiratorii români de astăzi ai Chinei comuniste, precum Găbița de Voluntari, se vor fi scufundat.

mc

 

E groasă?

Pe bune? Eu cred că mulți se simt foarte bine. Iată ceva exemple.

Pe stradă, circulație mai mare decât înaintea carantinării Sucevei. La câteva zile trece câte o cisternă, dar nu pare să lase miros în urmă, semn că cine trebuie și-a dat seama că e rost de făcut și mai multe lovele. Vechiul principiu, „noi muncim, noi controlăm„.

Poliția de la intersecție a dispărut de câteva zile. Probabil, și-au găsit un alt loc de sacrificiu pentru țară.

Între timp, cadrele medicale au început cu adevărat să dezerteze. Cred că atunci când și-au ales meseria, s-au gândit doar la avantajul ciubucurilor. Totuși, de la Orăștie ne-au venit și foto-vești bune. Fosta șefă ATI s-a întors la meseria de bază. Dacă este un fake, mi-ar părea tare rău, aveam toată compasiunea pentru ea.

Desigur că e greu să nu existe avantaje în unele profesii, dar când ți-o alegi pe acest criteriu, …

Cam la fel și cu angajatorii care acceptă declarația pe proprie răspundere de completare a studiilor de unde rezultă că studiile nu contează. Gândul la o pensie precoce babană, specială, le ia mințile multora, merită cheltuiala pentru cumpărarea unei diplome, merită și ciubucul de angajare. Desigur, numai statul corupt ar putea angaja așa. Oricum, sunt la modă declarațiile pe proprie răspundere.

Așadar, fiți optimiști, mergem înainte, totul este normal, este groasă. 😁

celule-sangvine

Foto: sanovita.ro

 

Imunitatea

În aceste zile este foarte important cum stați cu imunitatea. Dar, de-i bine ori nu, doar Dumnezeu știe. Totuși, vă puteți gândi cum ați reacționat la alte viroze puternice în ultimii maxim 2 ani, în special din cele care afectau plămânii. Fiindcă asta e problema. Dacă vi-i atacă, vă așteaptă 2-3 săptămâni de ventilație, dacă există loc pentru dumneavoastră, dacă vă acordă atenția necesară personalul medical, dacă organismul reacționează pozitiv. Dacă nu, cutia.

Asta privind coronavirusul. Dar ce facem cu deochiul? Vă deochiați repede? Aveți nevoie de descântec? E și asta o problemă.

Dar cu coșmarurile? Spre exemplu, într-una din diminețile trecute, m-am trezit foarte devreme cu o apăsare viscerală de ură. Era parcă fizică. M-am gândit imediat ce venin am mai vărsat pe WP. Cam totdeauna îmi aleg cu grijă cuvintele, le cântăresc atent otrava. Nu mi-am adus aminte nimic ieșit din comun scris în ultima vreme. Am supărat probabil un nenorocit de pesedist lipsit de somn. Am tras și concluzia pe care n-o pot reproduce scris. Am limitele mele. Ce ți-e și cu telepatia asta. Sper să fi funcționat și în sensul ălălalt.

Vedeți dumneavoastră, e greu până iei COVID-ul, apoi, dacă scapi, ești imun. La fel și cu fiscul – te consumi la prima somație, apoi nici nu mai deschizi plicul. Tot așa este și cu pesedeii – te afectează prima transmisie extrasenzorială, pe urmă, … Oricum, la capitolul ăsta stau bine și eu, de la prima privire le este clar cu cine au de-a face. Dacă trebuie să deschid și pliscul, iese otrava.

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 82

Foto: daciaplant.ro

Roșu

Pe lângă alb și negru cu infinitele nuanțe de gri, pe lângă culorile curcubeului care i s-a arătat lui Bush pe malul Dâmboviței, există o grămadă de alte culori. Dar, culoarea nefastă este ROȘUL.

Cu ce să încep? Steaua Roșie, Steagul Roșu, Oțelul Roșu, dumbrava roșie, cravata roșie, trandafirii roșii, … În general, roșu întinează tot ce atinge – așa pățiră trandafirii. E ca o ciumă, Ciuma Roșie.

Există nume care orice ai face te duc spre roșu (ca fenomenul acela spectro-astronomic). Marx, Engels, Lenin, Stalin, Mao, ceașcă, Ilici, … Dar lista criminalilor roșii este atât de lungă, încât uneori te poți întreba dacă nu cumva sunt majoritari la specia umană.

Mai sunt iubitorii tricolorului Roșu. Știu că sună ciudat, dar asta vor ei.

Din punct de vedere tehnic, roșul semnifică alarmă, ceva defect, ceva care nu merge. Fie că este un bec, un LED, un punct pe un ecran, dacă este roșu înseamnă că e nasol.

O nouă confirmare a apărut în ultimele luni – Zona Roșie, adică a morții și sunt o mulțime de Zone Roșii. S-a tot vorbit pe la noi despre județele roșii, gen Teleorman. Numai că acum semnificația de Județ Roșu a căpătat o nuanță mult mai gravă. Cu totul întâmplator, Suceava a ajuns Județul Roșu, tocmai pentru că a fost roșu și înainte, a devenit al morții din prostia criminală a unuia roșu.

Ar mai fi roșul în gât pe care-l urez Zdrențelor Roșii.

ros

Locale

Nu, nu este vorba de alegeri, deși cred că ați remarcat, sunt unii care doresc amânarea, să mai domnească nițel, doar este o perioadă cu cheltuieli, exactNu cum am prevazut.

Zilele acestea am dat telefoane pe la șase primării ca tot cetățeanul cinstit și prost, care vrea să-și plătească dările cu bonificație, deși o face degeaba, nu simte nici un avantaj, statul nu-i întoarce nimic de pe urma taxelor.

Deci, am sunat, chiar de mai multe ori. Ba chiar în două zile succesive pe la toate cele șase. Iată ce mi-au declarat funcționarele la întrebările mele legitime. Se pare că pe la primăriile statului, funcționarii lucrează în două schimburi – o zi unii, o zi alții (sper că nu v-a trecut prin cap că ar lucra și dimineața și după-masa). Și, dacă chiar ei declară asta, înseamnă că acest sistem trebuie privit ca un maxim care nu este niciodată atins. Este foarte probabil ca prezența zilnică să fie mult, mult sub pragul de 50%.

Ce concluzii putem trage de aici? Sunt mai multe:

  1. Confirmă ipoteza mea, repetată pe mai multe pagini, că, dacă ar fi dați afară minim 70% din funcționarii bugetari, nu s-ar simți.
  2. Rezultă o discriminare. Angajații la privat sunt fie concediați, fie suspendați temporar, fie în șomaj tehnic, ceea ce înseamnă maxim 75% din salariul de bază. Cei de la stat (degeaba) își încasează salariile integrale, fără a da pe le serviciu. Și sunt sigur că-și încasează și multiplele sporuri de periclitate, fiindcă altfel s-ar fi auzit.

Iată cum cei ce muncesc, duc și de această dată greul. Ceilalți, vor primi certificatele de eroism.

Revenind la taxele mele, le-am aflat, în parte. Am aflat și de prelungirea termenului de plată cu bonificație la 30 iunie, ceea ce sper că știți și dumneavoastră. Și, ce credeți că voi face?

Păi, le voi plăti pe 30 iunie ora 23:59 cu OP online. Știu de mulți ani că le place cu OP și nu poți face nimic în plăcerile nimănui.

primarie_angajari_posturi_libere_judetul_constanta

Foto: ziuaconstanta.ro

Simptomele leprelor

Trec încet zilele, deși se întâmplă să avem multă treabă uneori. Timpul a căpătat valențe noi. Mai avem trei săptămâni până la anunțatul vârf al epidemiei. Personal, cred că vârful va fi peste cinci săptămâni. Nimeni nu ne-a comunicat și care va fi procentul din populație care va fi fost atins atunci. Probabil depinde și de comportamentul nostru.

Iată că în ultima vreme se manifestă nu una, ci două tendințe nocive. Pe de o parte îndărătnicia unora de a nu se izola, deși de asta depinde nu numai sănătatea lor. Pe de altă parte, mai nou, sustragerea altora de la datoriile pe care le au.

A fost mediatizat cazul unui slujitor al lui Hipocrate care a încercat felurite tertipuri pentru a intra în concediu, epidemiolog. Dar s-au făcut cunoscute și cazuri din forțele de ordine.

V-am scris deja despre premoniția mea privind certificatele de eroi. Ăștia cu avantajele pizmuite de toți – pensie la 48 de ani, specială, sporuri, mâncare, haine, pantofi, când dau de greu, când apare un risc oricât de mic, se sustrag. Bravos națiune! Ce viteji avem. Cred că certificatele sunt tipărite, își așteaptă doar clienții.

viorica-dancila-discurs-sinteza-presedentia-UE-foto-300x166

Hipocrate & Morbidul

Câteva extrase de actualitate din jurământul cu pricina în varianta originală, conform wikipedia:

  • Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
  • Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.

Cam aceleași puncte din versiunea modernă conform adevarul.ro:

  • Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate
  • Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră
  • Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic.

Frumos. Ambele variante sunt frumoase. Doar că din punct de vedere legal, deși rostit, acest jurământ nu produce nici un efect, nu este o prevedere legală. Versiunea veche include un fel de pedeapsă – dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul. Cea modernă, nu. Numai că, pe noi geto-dacii altoiți cu romani nu teoria ne omoară, ci practica.

Trec peste experiențele din sistemul medical pe care le-au avut mai toți, trec și peste tradiția care se transmite în practica medicală de la profesor la student menționată de altfel și în jurământ, dar nu în sensul sugerat de mine.

În zilele normale, dacă ești într-o stare gravă la ATI mai primești și vizite, apropiații se pot interesa de tine. Vreau să spun că există un control, personalul medical nu poate călca foarte tare în străchini, este observat. Desigur, chiar și așa mai ajunge mediatizat câte un caz.

Dar ce se întâmplă în zilele corona? Păi, bolnavul ajunge la ATI, nu-l mai poate vedea nimeni, dacă este intubat nu poate comunica de loc prin telefon. Mai mult, dacă moare, sicriul este sigilat, apropiații nu pot ști dacă este sau nu mortul lor, dacă nu are vreun picior tăiat din greșeală, poate îi lipsește alt organ. Să nu uităm că mor cei intubați, deci fără vreo posibilitate de comunicare.

Ei, ați putea fi dumneavoastră persoana invizibilă din cutia sigilată? Ați putea fi siguri că n-ați mierli-o din neglijență, nepăsare, neimplicare a personalului medical?

Hippocratis jusiurandum

Notă: Grafia Hippocrate este utilizată doar în engleză.

Șase cincinale

Directori DSP bine plătiți, care nu sunt în stare să lege două cuvinte, care compromit un județ pentru a-și mușamaliza prostia, într-un cuvânt, incompetență. Acesta este efectul a 30 de ani de numiri politice, pe șpăgi, pe pile. Idioțenia sistemului ne afectează acum direct, tuturor, sănătatea.

Oare numai în sistemul sanitar? Zilele astea, tocmai am văzut efectul acelorași procedee de numire asupra MI. Credeți că administrația locală este diferită, o fi aici ascunsă eficiența și nu știm? Poate în aparatele administrative stufoase ale diferitelor ministere, neatinse de nici o restructurare guvernamentală. Cum fac ăștia să-i convingă pe toți miniștrii de necesitatea lor?

O bâlbă a ministrului sănătății duce la demisia acestuia. Numai că ștafeta este rapid prinsă de M-me Gabi de Voluntari. Ca, mai apoi, să aflăm că este vorba doar de 10.000 de persoane din București. Apoi, subalternul Cercel, cu o veche tradiție de colaborare cu psd, ne comunică faptul că nu este, de fapt, testarea bucureștenilor, ci un fel de studiu științific. Am scris un fel, fiindcă la cei vreo 2,5 milioane din București, 10.000 reprezintă doar 0,4%. Mai punem și procentul de succes al testelor de doar 98%. Oare despre ce studiu poate fi vorba cu o probabilitate atât de mică? Ce fel de statistică ar putea fi asta?

Vă spun eu – este doar o statistică electorală eșuată din start. Îi pot spune și rezultatul D-nei Găbița – pierde. Nici nu contează ce face, e prea târziu și tot ce face e doar ca la tv – când se ia lumina, dispare tot, fiindcă nici n-a fost.

Cel mai mult mi-a plăcut povestea cu președinții de scară. Sincer, nu știu de ce, dar secta asta de președinți îmi sună mizerabil. Sunt acei eșuați care aspiră la o demnitate și, singura de care au parte, este asta. Nici milă nu-mi stârnesc. Ei sunt dirijorii caprelor, a caprelor vecinilor. Vă dați seama cât vor fi ridicați în grad președinții de scară deveniți stăpânii sănătății vecinilor sub delegația lui Gabi.

Revenind la bugetarii înmulțiți peste măsură în ultimii patru ani, la companiile fantomă ale lui Gabi, unde ultimul măturător trebuia aprobat, îmi vin în gând cuvintele lui Negruzzi – mulți și proști.

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 80

Fructul oprit

Știți cum e, nu? Ți se spune că n-ai voie prăjit, n-ai voie sare, n-ai voie zahăr, n-ai voie băutură, lucruri care nici nu-ți plăceau. Numai că, din clipa aceea devin favorite. Dulciurile – chiar dacă le detestai, băutura – chiar dacă nu beai niciodată devin plăcerile supreme. Dacă-i spui unui bărbat „las-o p-aia că …”, o ridici la rang de Ileana Cosânzeana. Dacă-i spui unui pesedeu „taci că ai fost recenzat în noiembrie, …” mai rău măcăne. Motiv pentru care psd nu trebuie interzis, trebuie lichidat.

Eu, de exemplu, un singuratic, cu foarte puțini prieteni, căruia apropiații îi spun că mai bine aș fi stat în pădure și într-adevăr mi-ar fi plăcut, constat că-mi găsesc tot felul de motive, de urgențe pentru a mai vagabonda nițel.

Cred că este un reflex firesc. La urma urmelor, un reflex căruia îi datorăm existența, doar de la un măr a început totul. Fără acesta, Adam nu găsea nimic interesant la Eva.

Am citit pe undeva că ne va apuca anxietatea, depresia și paranoia. Este o aiureală. Suntem doar personajele unui nou Decameron. Trebuie să ne jucăm bine rolurile. Avem și parte de distracție că de proști e plin pământul. Dacă avem net și tv, în câteva luni vom cunoaște toți proștii României. La spitalul Suceava a fost anul trecut cazul cu mahărul ăla pe care l-a apucat burticaria și care a fost adus cu helicopterul la Bucale să se răhățească fiindcă la spitalul local și-ar fi spurcat ce are mai bun.

Alte efecte? Producția WP în creștere. Sper și producția de plozi, iată o posibilă consecință pozitivă a plictisului.

adam-eve-eden-holding-apple-68693320'

Foto: dreamstime.com

Pandemia lu’ ceașcă

Încă citesc niște dobitoci lăudând marea înțelepciune patriotică a răposatului criminal. Cum ne-ar fi vindecat el pe toți, marele cizmar geto-dac.

Sigur că ceașcă ne ținea în carantină, fiindcă eram în lagăr, cel socialist. Doar un ales putea primi viză pentru o vizită la Ruse. Asta nu înseamnă că eram real feriți de molimă. Desigur, ca și la ruși, ca și la chinezi, secretomania era în floare. Așa a fost în cazul holerei, la fel a fost în cazul Cernobîl. Holera a fost adusă de undeva din orient (ceea ce este bun vine de la răsărit). Radiațiile și izotopii, știți de unde. Cum le-a gestionat cârmaciul? În nici un fel. A scos din farmacii furazolidonul. A scos oamenii pe străzi în ploaia radioactivă pentru că Daciada, falsa mișcare sportivă de mase trebuia să-și facă planul mai presus de orice, aparențele trebuiau să fie salvate. Nu conta prețul, victimele imediate și pe termen lung, doar aparența poporului sportiv și bucuros. Ne-a ferit Dumnezeu care a făcut ca vântul să bată predominant spre nord, nord-est. Oricum, numărul acelor victime a rămas necunoscut, nimeni n-a vrut să-l afle.

Revenind, ceașcă n-ar fi avut nici o problemă cu alimentele. Oricum lipseau. Poate ar fi izbutit să scape de cozile lungi ascunse în spatele blocurilor. Ar fi raționalizat mai drastic alimentele, oricum pe cartelă, oricum dacă nu izbuteai să folosești la timp cartela … Ar fi lichidat și cu grașii și cu îmbuibații, spre binele nostru, nu ca acum.

Sigur, ar fi fost ascuns numărul infectaților și al morților. N-ar mai fi fost aflat în veci, ce atâta panică dom-le, morții cu morții, vii cu vii.

Vă închipuiți cumva că ar fi avut de suferit și cadrele de nădejde? Nu, ei aveau alimentare speciale (cunoașteți cuvântul), ei au primit iodură când poporul alerga în ploaia radioactivă. Oricum, oficial nu s-a distribuit iodură, doar pe blat, prin cunoștințe.

Concluzionând, ce preferați izolarea voluntară sau izolarea socialistă, libertatea sau lagărul?

Alo, alo

Criza de autoritate

Ne uităm zilnic la tot felul de fapte antisociale devenite breaking news. Uneori ne distrăm, alteori înjurăm. În ultima vreme, noutățile sunt legate de încălcări epidemiologice, de acțiunile unor nesimțiți care pun în pericol sănătatea celorlalți. De unde provine această neglijare a autorităților statului, această criză de autoritate care este acum importantă pentru toți?

Vreme de ceva mai mult de 40 de ani organele erau percepute ca mijlocul de opresiune. Aplicau legea? Nu neapărat. De multe ori își urmau pornirile sadice fiindcă astfel fuseseră selecționați, să apere clasa muncitoare. Alteori, își puneau autoritatea în slujba propriei îmbogățiri. Astfel acționau, așa erau percepuți de populație, la fel se percepeau chiar ei. Hai bă, lasă că rezolv, lasă că fac rost, lasă că mă/te descurc. Acesta era sistemul de aplicare a legii, promiscuitatea.

S-a schimbat situația după ’90? Nu. Au urmat 30 de ani în același ton ba, prinși de libertate, ceea ce altădată se făcea pe blat, acum este pe față. Sunt notorii cazurile unor revolte prin sate cauzate de inactivitatea autorităților. La fel de cunoscute sunt recentele cazuri Caracal, pădurari împuscați, multe, multe. Nici idioții sadici nu au dispărut. O țară întreagă s-a uitat la ei pe 10 august 2018.

Care este actuala stare a organelor coercitive? O făcătură. Caractere îndoielnice, fără școli reale, bani mulți, simularea activității. Unei cunoștințe i s-a furat mașina în parcarea Elias și este întrebată de poliție dacă „a mai aflat ceva”.

Zilele trecute eram șocați de un bairam, o nuntă făcută de niște conlocuitori cărora nu le pasă și nu le-a păsat niciodată de nimic și care se declară persecutați peste tot. Părerea mea este că n-au fost persecutați de loc în ultimii mai mult de 70 de ani. Mai mult, ne-au dat un de trei ori președinte și un prim-ministru. Au fost votați chiar de patrioții indignați acum pentru că ar avea un președinte neamț.

Ce se întreprinde acum? Nimic. Se apasă pedala fricii, amenințărilor. Probabil, după ce o să treacă pericolul, toată această masă de impostori își va clama rolul important în salvarea națiunii, și vor primi certificate de eroi, alte avantaje întru justificarea specialei. S-ar putea face ceva? În actualele condiții, nu. Un proces de curățenie durează câțiva ani.

Dar noi ăștia care permitem starea asta, ce fel de certificate primim?

5e709dcb1912a1584438731

Foto: admiralmarkets.com

Te mănâncă îngerii

Până la … Cunoașteți proverbul, nu? Mă uitam la Vela citind ultima ordonanță. Ceva nu-i ieșea. Și nu era numai prezența înțepată a îndoielnicului chestor Despescu. Într-un târziu, m-am prins – limba, limba de lemn în care era redactată ordonanța. Totul era exprimat prin activități. Tot textul ordonanței era redactat de un adept al limbii de lemn care ar fi trebuit concediat sau măcar îndepărtat, precum Despescu. Chiar și eu, fără să fiu jurist, pot redacta un text juridic în așa fel încât să fie neinterpretabil, neatacabil, fără a folosi limbajul idiot.

Dar să revenim. Care-s îngerii? Păi impostorii care infestează întreaga administrație, în primul rând, vardiștii și medicii. De ei depindem. Lor ne încredințăm viețile fără a dori asta. Cu care să încep? Cu vardiștii.

Duminică, pe vremea aceea minunată în care neascultătorii s-au dus la Băneasa, eu am stat cuminte acasă. Aș fi vrut să mă bucur de trilul păsărilor și gâlceava vrăbiilor (fără gâlceavă nu se poate, dom-le). Numai că, nu a fost posibil. Un vecin, aflat la circa 40 m, cu fereastra deschisă și o muzică pe gustul lui dată la maxim, desfăcând în ritm alert sticle, îmi polua intimitatea auditivă bruiind păsărelele.

Deși fereastra deschisă, nu puteam comunica cu el oricât de tare zbieram. Poarta o avea încuiată. Dar, iată – la gardul meu mașina poliției locale. Știți aceea despre care v-am scris că e alcătuită din rubedenii, cu școala pe propria declarație și primăria păzită de o firmă a cuiva. Băieții, stăteau alene, vădit supărați pe împrejurarea că trebuie să fie pe stradă în loc să tragă o dușcă în pat. Altfel, tineri, echipați cu mănuși și măști. Și ei m-au ignorat până le-am bătut în geam. Cred că intervenția mea a fost culmea, picătura care le-a umplut paharul supărării. Obiectul plângerii mele era evident, îl auzeau foarte clar. Și-au declinat competența, deși eu știu că sunt dotați cu sonometre tocmai pentru acest scop.

Privirile pe care mi le-au aruncat erau elocvente. Cred că și ale mele au fost la fel, plus că n-am ezitat să nu mă limitez doar la priviri. În sfârșit, după mai mult de șase ore, am izbutit, prin mijloace proprii să-mi potolesc vecinii melomani, deocamdată. Sunt sigur că se va repeta.

Mi-am adus aminte că, după colț, este un fel de restaurant cu mese, specializat pe grătare. N-am rezistat să nu verific. Totul mergea normal. Mușterii crăpau liniștiți la mici. Să nu omit că patronul este consilier psd la primărie. Doar nu vreau să-și piardă pâinea omul.

Astăzi a ieșit la iveală scandalul de la Universitar, cu amanta lui Oprescu, discuția înregistrată cu fufele de la DSP, tot ceea ce presupun că ați văzut și dvs. Desigur, ar trebui concediate toate. Problema este că sistemul este compus din asemenea personaje în proporție de mai mult de 90%.

Sunt sigur că, din păcate, fiecare dintre dvs. a fost măcar odată internat sau a avut un apropiat în spital. Nu se poate să nu cunoașteți costul dusului unui țucal sau adusului unui pahar cu apă. Nici nu îndrăznesc să mă gandesc la costurile unei intervenții adevărate. Vă rog să vă gândiți cu seriozitate la actuala situație. Chiar credeți că s-au schimbat obiceiurile personalului medical din cauza pandemiei? Oamenii obișnuiți nu mai au posibilitatea vreunui sprijin exterior – bani, mâncare, medicamente, medicația curentă a persoanelor în vârstă. Ce ar trebui să faci în vederea unei internări, ce să pui în sacoșă, câți bani să iei la tine, dar dacă ajungi la ATI și nu mai ai control asupra buzunarelor? Am spus oamenii obișnuiți pentru că aseară am văzut la Tv două brunete lipite de peretele intrării în spital și am știut ce urmează.

Ieri, erau trei cazuri grave la ATI. Astăzi sunt trei morți. Poate să nu fie o legătura strictă (deși cel puțin doi au fost plimbați între spitale), dar se poate trage concluzia că, acolo unde a fost nevoie de atenție, sistemul românesc a picat examenul 100%.

Fiindcă am scris la început despre limba de lemn, vă amintesc și de corectitudinea politică, la fel de falsă ca și prima. Să nu mai spuneți „distanța socială” (social distancing), corect este „distanța fizică” (physical distancing). Vă place?

lupu nelu'

Foto: razvan-codrescu.blogspot.com, comisar șef Lupu Nelu, fost adjunct al Capitalei, pentru delectarea dvs. Ce citiți pe mecla vardistului care a infectat cei mai mulți oameni din România?

Scenarita

V-am mai povestit că sunt bolnav de scenarită de când mă știu. Eram obligat de împrejurări să-mi imaginez diferite situații critice în care aș putea ajunge, ce ar trebui să fac, cum ar trebui să reacționez.

La sfârșitul anului trecut, aveam în față doar Zdrențele Roșii cu impostura, mârlănia și nemernicia lor, care ne aduseseră într-o situație aproape de limită. Acum ele stau după colț, gata să lovească oricând. Dar avem virusul care ne dă târcoale și foarte probabil ne va lovi pe cei mai mulți. Ascult cu neplăcere zgomotul unui utilaj care stropește strada și al unuia purtat în spate care împrăștie pe trotuar.

Ei, ce ziceți de un meteorit, unul mic ca în Urali sau baban ca Tunguska? Dar de epuizarea apropiată a resurselor energetice fosile? Dar de un cutremuraș?

Nu-i așa că nu vi se mai par improbabile? Au devenit deja foarte credibile. Cei care vor scăpa de virus vor trebui să se gândească serios la aceste eventualități, dacă nu cumva se vor suprapune.

cutr

Nu știu cum ați trăit dvs. cutremurul cel mare – 1977. Eu locuiam la etajul întâi al unei vile de lângă televiziune. Nu mai simțisem nici un alt cutremur până atunci, deși mai fuseseră. Nu eram foarte dezbrăcat și faza maximă m-a găsit deja în pragul porții de la stradă. Eram paralizat, nu puteam păși înainte în stradă. Aud și acum zdrăngănitul borcanelor de iaurt în navetele de sârmă de la alimentara de alături.

N-avusesem deloc scenariul pregătit. Probabil, cutremurul a început destul de hotărât ca să mă alarmeze să fug în stradă, dar maximul a intervenit mai târziu, la poartă. Am aflat cum e cu vibrațiile de foarte joasă frecvență care îți blochează nervii și îți provoacă teroare.

Pe urmă, m-am întors în casă, am luat niște documente și lucruri de valoare și am sporovăit în stradă toată noaptea, ca toți ceilalți. Cel mai mult m-am conversat cu Mitică Popescu, actorul. Prin zvonuri, aflam despre dezastrul din oraș.

Revenind la Doreii de pe stradă, dacă-i privești, parcă ai fi în China, aceeași imagine. Numai că, eu sunt suspicios. Timp de aproape patru ani primăria nu a dat cu insecticid pentru țânțari, ceea ce altădată se petrecea cam la fiecare două săptămâni, vara. Devenise insuportabil să stai în gradină. Mai e istoria acestor firme de salubritate care au devenit de casă. Cine ar putea verifica substanțele împrăștiate, concentrațiile? Mă mai gandesc și la scandalurile recente cu dezinfectări de școli, grădinițe. Presupun că vă amintiți culoarea primarelui. Pe lângă chimicale mai e și mirosul de bani. Deci, e rezonabilă suspiciunea mea?

În închiere, (cunoașteți citatul), aștept părerea dumneavoastră. Cutremur, lipsă de energie, asteroid, sau altă calamitate? Ce preferați? Ar mai putea fi și d-alea locale – grindină, inundație, accident nuclear, uragan, erupție, deșertificare, …, sau Ciumă Roșie.

cala

Foto: hunedoaralibera.ro, cotidianul.ro

Adevăr sau minciună

V-am mai scris că am o nostalgie după pediatrii care îți spuneau ce are copilul de când deschideau ușa – fler, experiență, atenție, cunoașterea pacienților, implicare. Cam asta-s diferențele față de actualii medici de familie. S-ar mai adăuga fabricile de diplome care n-au iertat nici sănătatea.

adev sau minciuna

Ce mi-a venit? Păi, am febră, cefalee, mă simt rău. Sunt deja îndoctrinat cu procedurile promovate de autorități și sunt decis să le respect, în ciuda faptului că prin natura mea, educație și experiența de viață refuz principial orice autoritate, orice este autoritar.

Concluzionând, urmez pașii indicați de autorități. Caut numărul cu disperare, îl găsesc spre marea mea mirare și sun doctorița de familie.  Nu răspunde nimeni, revin. Din nou. Mai aștept și revin din nou. Nu răspunde. Sun din nou succesiv de vreo zece ori și, din nou sunt uimit, răspunde o femeie agasată care-mi spune că s-a terminat programul si închide. Insist de alte câteva ori, răspunde din nou simulând bunăvoința și așteptând să-i cad la picioare. Îi relatez succint situația, îmi spune că nu poate face nimic – nu mă poate consulta fiindcă nu dispune de nici o protecție, că nu mă primește la cabinet din același motiv, că nu-mi poate prescrie telefonic nimic. Îi răspund că, dacă scap, vin la cabinet s-o scuip și pe ea și pe scârba de asistentă, fiindcă atunci nu va mai fi o faptă penală. Mă aștept la un schimb de „ba p-a mă-tii”, dar mă trezesc plin de transpirație. Ah, ce rahat de coșmar și nici n-am apucat s-o înjur!

Revin la procedură, dau un mail doctoriței de familie descriindu-i simptomele și trimițăndu-i un tabel cu evoluția temperaturii. Primesc toate instrucțiunile într-un sfert de oră, cu rețeta gratuită sub formă de PDF (abrevierea asta se scrie cu majuscule spre deosebire de psd). O tipăresc ca să trimit pe cineva la farmacie, nu știu de ce nu-mi merge imprimanta, mă enervez și mă trezesc. Iar am avut un coșmar, cred că din cauza știrilor care nu mai au de loc politică, doar corona-viruși. Chiar și psd nu mai scoate decât câte o prostie în care nu cred nici măcar ei.

Încet, încet, îmi revin, o sun pe doctorița de familie. Mă trezesc cu mașina la poartă și două persoane costumate în Mos Crăciun. E clar, nu mai trebuie să adorm. Mai bine ascult știrile virusate. Devin nostalgic – ce bine era cu nemernicii ăia de pesedei!

a&m

Foto: jurnalulunuitata.ro, mirunastanculescu.ro

Viața merge înainte

Aflăm din media că videochatul înflorește în vremea COVID-19. Mi se pare firesc, lumea stă în casă, se plictisește. Unii sunt singuri și au nevoie de companie, alții vor doar inspirație. Legat de asta, în tonul propunerilor psd de subminare a bugetului, fac și eu una: guvernul trebuie să subvenționeze videochatul. Ar fi benefic tuturor, și pentru plăcerea oamenilor și pentru înmulțirea nației.

Mai aflăm că lucrurile merg chiar și fără videochat. Unde altundeva, decât la Vaslui, acest muncipiu încărcat de istorie, dar și de adrenalină. Doi tineri s-au urcat la ultimul etaj al unei scări de bloc și s-au pus pe treabă. Numai că niște locatari care nu mai au așa ceva de mult în cap (da, chiar și la Vaslui), au pus camere supărați că li se fură ghivecele.

Dar, lucrurile merg normal și în Capitala noastră. Un bărbat adevărat, mort de beat, a ajuns la spital unde, luat de val, a decis să dea dovadă de solidaritate cu virusații. Drept care, s-a declarat infectat și el. Numai că, dimineața când și-a dat seama unde este, l-a apucat durerea de cap. Cum, cui pe cui se scoate, a fugit repede după una mică. Pasămite, jăndarii păzesc doar intrarea nu și ieșirea.

Și hoții stau bine. Un camion cu dezinfectanți a fost prădat. Normal. Statisticile spun că jumătate din infectații actuali sunt generați de jegul din MI, jegul din senat și o jegoasă din Hunedoara.

Așadar, oamenii beau, fac amor, fură, totul este normal. Tot normal este și psd care depune toate eforturile pentru minarea bugetului. Iată că ar putea fi ruinat și mai tare.

frate-m-am-despartit-de-ana-'

Foto: me.me

Gerota

Cu sinceritate, ați mai auzit de acest spital? Știam că are unul special MI, dar nu i-am auzit numele până acum, cu carantina provocată de jegul acela de comisar șef. Să mai analizăm nițel. Printre primii infectați se află managerul spitalului. Manager este șeful adminstrativ al spitalului, de obicei nu este medic, ca și șpăgara aia din Baia Mare.

Ei, gândiți-vă dvs. cum ar putea  ajunge managerul în contact direct cu un pacient. În ce împrejurări? Păi, eu cred că domnul comisar șef retras la o specială după marile fapte de arme, director la spații verzi adică funcționar public, nu s-a putut abține când a ajuns în spitalul ăla și a făcut oleacă de trafic de influență. Ce bine-mi pare! Sincer, ei între ei. Conform zicerii cu „Fiecare pasăre pe limba ei pere„.

Vă rog să nu vă supărați pe sinceritatea mea. Pe acolo, prin mediul MI, este plin de d-ăștia, este un adevărat focar, termenul la modă acum.

Schimbând puțin subiectul, fiindcă autoritățile au făcut public astăzi că au două feluri de teste, pot și eu comenta. Testele uzuale se bazează pe detectarea prezenței anticorpilor. Persoanele care au în sânge anticorpii înseamnă că au reacționat deja la boală, că au fost infectate de ceva timp, adică sunt deja contagioase. Contagiunea apare în medie la trei zile de la infectare, de cele mai multe ori fără semne clinice. În asta constă pericolul epidemic al acestui virus parșiv, deși, nu chiar atât de parșiv ca Ciuma Roșie.

Amuzant a fost statul drepți în această seară al chestorului șef (general) Despescu Bogdan, personaj controversat, amestecat în cazul polițistului pedofil și cu fabricile de diplome. Îl lăsăm pentru altă dată. În locul lui Vela, l-aș fi ținut cât mai departe.

Ne vom amuza și zilele viitoare de feluriți idioți precum comisarul șef fiindcă sunt mulți.

prostie-2-1

Foto: francisc.org

I-ați uitat?

Ne-au limitat drepturile în plină pace. M-am simțit ca în răzbel, când și-au folosit jigodiile sadice. Au aruncat lovelele până în ultima clipă. Ce tari se credeau. Cum schimbau ei legile, fiindcă puteau.

Cât de obraznic ne privea Carmecita, făcătoarea de sâni. Privirea ei vexată s-ar fi putut întrece doar cu a lui Veo. Ar fi fost acum aproape un prim-ministru. Ce i-ar mai fi plăcut să pună șaua bine pe noi.

Dar Veo, mămica tuturor, cum ne-ar mai fi strâns ea în brațe să ne sufoce. Ce bine ar fi dirijat ea bănuții.

Dar păpușarul, cum ar mai fi rechiziționat el ceva insule. Că doar, aleșii trebuie ocrotiți, le trebuie locuri sigure, speciale, nu pot fi văzuți de orice muritor cum beau sau cine știe ce altceva.

Toate astea nu s-au întâmplat. Datorită nouă, vouă, fiindcă am vrut. Să nu uitați. Încă așteptăm justiția să-și facă datoria.

 

DR

Foto: direct24.ro