Am venit pe lume …

într-o frumoasa dimineață de Florii, în mijlocul unei familii iubitoare de intelectuali, cu bune premize materiale.

Din păcate, asta s-a întâmplat înainte de moartea lui Stalin și dincoace de Cortina de fier. Deoarece povestesc în românește, înțelegeți despre care parte e vorba – cea de est.

Așa că, ursitoarele m-au înzestrat cu un frumos dosar pătat, foarte pătat.

Ei, cum e viața unei familii cu dosar rău în mijlocul unei dictaturi? Cum o vede un copil? Care poate fi evoluția acestuia ca adult într-o asemenea societate? – Asta veți afla în continuare.

Rahatul

Dacă faceți curățenie și aveți un rahat în mijlocul unei camere, cu ce începeți? Începeți cu rahatul fiindcă pute sau îl ocoliți și-l luați abia la sfârșit? A fi sau a nu fi, întrebare existențială – cu sau fără rahat.

Pentru unii dintre noi, rahatul este foarte important, nu mai pot trăi cu el, cu putoarea lui. Pentru alții este indiferent, nu le ajunge putoarea la nas. Altora, le place – de gustibus non disputandum est, nu poți face nimic în gusturile nimănui.

Cam asta propagă psd și acoliții (ProRomânia+ALDE, AUR falangă rusofilă puternic susținută de sputnik, PER Ecologist) – mai sunt gunoaie în politică, nu începeți cu noi, mai lăsați-ne. Nu veniți la vot.

Gunoaie sunt, dar putoarea vine de la ei.

Deși se spune că rahatul poartă noroc, Zdrențele Roșii put a Ciumă de peste 70 de ani.

Eterna Românie

Doar Eterna, fiindcă atunci când a fost și fascinantă s-au îmbogățit unii peste măsură și nu vreau să pățesc la fel.

Dat fiind că masa a fost prea bogata pentru gusturile mele ascetice, pentru a nu risca încă o co-morbiditate – obezitatea, am zapat nițel. M-am oprit pe două canale până mi s-a făcut greață. Astfel am aflat că la psd e supărare, că n-a fost pomenit în discursul Președintelui. Bine ne făcea ceașcă – mâncare ioc, canale două, dar bune.

Diego

V-am declarat deja că nu sunt câtuși de puțin microbist, aș spune chiar anti-. Așa sunt unii, anti-. Pot să mărturisesc că evenimentul funebru nu m-a impresionat deloc. M-am gândit doar că a avut o viață de poveste și nu a știut ce să facă cu ea. Cu toată incultura mea, știu și pe la noi cel puțin unul care tot cu cocaină s-a ratat.

Evenimentul mi-a trezit alte nostalgii. Am călătorit pe meleagurile acelea, am fost în mahalaua La Boca și în Tigre unde locuia vedeta. De fapt, nu știu dacă Diego locuia chiar în Tigre sau la nord de orășel, în delta Rio Parana. Acolo, în deltă, sunt o mulțime de case sau case de vacanță, niște vile somptuoase ale unor șmecheri construite în lungul canalelor, fiecare cu debarcaderul ei. Mi-a reținut atenția una a unui fost președinte (eu presupun că a fost un dictator, dar eu sunt anti-). Din respect, poporul a îmbrăcat-o în sticlă, ca să se conserve mai bine – arată ca o casă într-un acvariu. La Casa Rosada erau și atunci manifestații, manifestau împotriva fostului dictator care a semnat, beat fiind, ordinul de atac asupra insulelor Falkland declanșând războiul în care au murit mulți argentinieni.

În America Latină erau multe lozinci populiste (ca pe la noi de mult), se vorbea despre clasa muncitoare, ce mai, demagogie în floare. Peste tot erau o grămadă de mari eroi, cu venerarea statuilor eroilor care fuseseră, de fapt, niște dictatori, niște tirani. Dar eu sunt anti-.

Prin contrast, Falkland are un singur erou cu o singură statuie în Stanley – Margaret Thatcher – Doamna de Fier. Relativ la Falkland, argentinienii ziceau că n-au avut și n-au pierdut nimic. Doar că, la plecare, am fost singurii călători de pe aeroport cărora li s-a verificat fizionomia și amprenta, iar la final, pe ambele pașapoarte, au trântit stampila lor deasupra celei din Falkland.

Sigur că erau multe locuri frumoase în Argentina, dar cel mai mult mi-a plăcut Ushuaia. Exact ca în cărțile copilăriei mele, un oraș așezat parcă într-o scoică între munți, cu un mic arhipelag în față, în fundul unui golf care, din cauza insulițelor, dădea impresia a fi o intersecție de canale. În mod fals, îi spuneau Capătul Lumii și aveau clasicul indicator cu distanțele până la Paris, Berlin, New York, …, doar Londra lipsea. Fals, fiindcă Puerto Williams, Chile (aeroport, terminale ferry) este ceva mai la sud.

M-am lăsat purtat de vise fiindcă mă simt din nou ca după Cortina de Fier, în Lagărul Socialist. Pentru cine n-a trăit atunci, vă spun eu că îți trebuia viză ca să mergi la Ruse, viză pe care cei mulți n-o primeau niciodată.

Fiindcă sunt o grămadă de proști care zic că suntem slugi ai UE, uitând de adidași și nechezol, uitând când eram într-adevăr slugi ale Moscovei, în naivitatea mea, întreb și eu: Oare de ce susține Sputnik psd?

Foto: kmkz.ro.

Care mai votează psd

Păi, plecăm de la declarațiile fruntașilor psd.

  1. Firea a scris pe FB, cu ințelepciunea ce o caracterizează „Știu că ne credeți pe toți proști! Dar nu uitați că suntem mulți!„. La mai mult de o lună de la pierderea alegerilor, a mai dres ciorba tot pe FB, gândindu-se că până și proștii s-or fi simțit jigniți.
  2. Nea Vasile, dom’ profesor a declarat la congres că „pe noi ne votează săracii, pensionarii, oamenii în vârstă, oamenii fără studii„.
  3. Bulibașa nu se pune, el nu știe cine-i votează.

Pe de altă parte firma de sondare o opiniilor aflată în proprietatea menajerei lui dom’ profesor a prognosticat că psd rămâne fără jumătate din actualii parlamentari. Așa e ei, ăștia care cerșesc voturile celor mai săraci români, au nevoie de menajere.

Fără a disjunge grupurile sociale, nedreptățind hoții sau proștii, să vedem pe unde se mai găsesc votanți și vă las pe dumneavoastră să vă gândiți care-i hoț și care prost.

Cei 30 de ani de pesedizare au întreținut un număr mare, cred că cel mai mare procentual din UE, de asistați social, cei mai mulți dintre ei, șomeri benevoli. Soarta lor stă în pixul baronilor (16) și primarilor (1362) psd. Apoi, să nu omitem bugetarii, deși s-a dovedit că nu toți i-au votat. Dar psd a crescut bugetul salariilor de 2,5 ori în trei ani. Sunt destui care trebuie să fie recunoscători, care nu și-ar găsi locul într-o administrație normală. Nu cred că plata directă de la locale va ma funcționa acum, dar trebuie si ea avută în vedere.

Să nu omitem partidulețele satelit care au cam răsărit ca ciupercile – PER, ProRo+ALDE, AUR, vă voi da o listă mai completă. Aceștia își iau alegătorii din același bazin.

Acum, gândiți-vă: dacă stați acasă, proștii, hoții, impostorii bugetari vor decide pentru voi următorii patru ani.

Foto: imged.com

Sanchi

Expresie argotica, golănească ar zice Ilici. Unul din sensuri este răspuns la o fățărnicie. Cum noi discutăm politică, e vorba de încă o fățărnicie a aleșilor noștri. Din fățărnicie în fățărnicie, spre marea mascaradă. Țineți minte – din greșeală în greșeală, spre victoria finală sau cu partidul nostru-n frunte spargem munte după munte sau facem rahatul praf.

Ca și altă dată, marele regizor este dom profesor Dâncu. Actorii principali psd și USR, numai că pesedist fiind a ținut cu Bulibașa care a furat startul în fața lui Barna. Așa e nea Vasile, înșelător.

În ce privește psd, nici o surpriză. Dar, vedeți, n-aș fi vrut să-l supăr pe Barna, mâine poimâine e la guvernare și nu e bine să te pui rău. Acum, din motive evidente electorale, a lăsat PNL în ofsaid. Numai că, ieșiră la iveală ceva detalii. Legal, demisia nu prea e posibilă, speciala de parlamentar se dă (mi-a plăcut mereu sintagma) la cerere, dar, mai ales, speciala asta, la un mandat incomplet, se dă proporțional cu durata efectuată, dar nu mai puțin de un mandat. Mai pe românește, dacă ai fost o zi parlamentar, ai dreptul la speciala întreagă.

Păcat că prevederea respectivă nu funcționează și în cazul președinților fiindcă știu pe unul care a fost o noapte. Cum i-ar fi plăcut, dar de președinți s-au ocupat mai puțin după ce tătucul și-a terminat cele trei mandate. Dom profesor cred că vânează un record, fiindcă și atunci, tot el regizase declarația de amor. Vă dați seama ce noapte sălbatică trebuie să fi fost cu prima doamnă?

Așadar, stați liniștiți la locurile voastre, pensia vine și e întreagă. Se pare că e un cerc vicios în care ne învârtim de fiecare dată când se lansează demagogia cu fără speciale, fără penali sau 300 de aleși.

Astfel că, în condițiile date, îi propun un final lui dom profesor:

Bulibașa să pluseze declarând națiunii că „să moară mama dacă cer speciala” și să vedem ce mai zice Barna.

Foto: digi24.ro, g4media.ro.

O Românie fără hoție sau fără prostie?

Cum o fi mai bine? Prost sau hoț? Cu proști sau cu hoți? Mare mister – a fi prost sau a fi hoț – asta-i întrebarea. Probabil, hoții le spun celorlalți, proști. Nu cred că mulțimile proștilor și hoților sunt chiar disjuncte. Sau să le spunem cete ca Eminescu? Atunci, care sunt nebunii și care mișeii?

Cum o fi mai bine pentru România – fără proști sau fără hoți? Ce ne strică aerul mai tare, proștii sau hoții? Rămânând la teoria mulțimilor, Ciuma Roșie – o mulțime și ea, este o reuniune de hoți și proști. Unii au fost recenzați în noiembrie anul trecut. Or fi participat și hoții?

După mine, cum am mai scris, prostia este subiect de siguranță națională. Ei sunt cei manipulați. I-ați văzut la manifestațiile fără măști, i-ați văzut de Sf. Parascheva la Iași, îi puteți vedea aproape zilnic – din păcate. Dar cei care-i instigă sunt și ei proști? I-aș încadra mai degrabă la mișei. În fond, să faci jocul unei agenturi ostile României este o trădare de țară. E clar că și hoția este o problemă de siguranță națională. Ambele, hoția și prostia sunt la fel de nocive.

Dar ce facem cu hoții care n-au nimic, n-au casă, n-au masă, n-au mașină, n-au nevastă? Avem două exemple, unul proaspăt, unul de acum un an. M-me Pintea, flagrant cu mită, are copil, are domiciliu, dar n-are soț, n-are casă, mașină, n-are nimic. Nu știu cum s-o calific – dacă-i spun fată mare, comit o blasfemie, dacă scriu că a fost scoasă la produs, se supără. Iată că acum, aflarăm și de ce fratele Tudorache era atât de lipit de primăria aia, arză-o-ar focu’. Doar că, ce să vezi? Coincidență. Nici Tudorache n-are casă, n-are mașină, n-are nevastă, n-are amantă, n-are menajeră, n-are nimic. Vedeți, ziceați că e urâtă Clotilde, dar a avut dreptate.

Trebuie să închei moralizator. Zicea M-me Firea că proștii-s mulți, probabil gândea că și hoții la fel. Ultimii doi ani au arătat că și ținându-se de mână, nu sunt suficienți. Doar noi putem demonstra care-i mulțimea cea mai mare.

Vă ofer și o muzică lăutărească pe subiect, dovadă că nu sunt rasist:

Foto: a1.ro, expresmedia.ro. Titlu inspirat din blog-ul pozeDECAT.

Vaccin și antivaccin

V-am mai mărturisit că urmăresc ceva situri pesediste, inclusiv sputnik. Am scris inclusiv, tocmai pentru a sublinia sprijinul ideologic și propagandistic de care beneficiază psd (înțeleg prin asta și sateliții psd) din partea Moscovei. Nu vreau să le măresc auditoriul, dacă vă interesează, le găsiți singuri. Urmăriți în primul rând denumiri foarte patriotice, istorice, dar citiți-le cu atenție.

De ce susțin că sunt pesediste? Fiindcă nu există pagină pe care să fie criticată corupția, fiindcă au susținut modificările josnice ale justiției, fiindcă susțin orice prostie a psd sau chiar inițiază câte o linie de dezvoltare a propagandei acestuia, totdeauna nocivă.

Spre exemplu, în ultimul an, toate eforturile au fost concentrate pentru evitarea întâlnirii psd cu alegătorii. Mai întâi prin boicotarea oricărei apropieri de anticipate. Apoi, după apariția pandemiei, propaganda a fost axată pe boicotul oricărei măsuri antiepidemice. Cum știți, psd și-a plasat oamenii în poziții cheie, de control și a profitat de asta. Avocatul Poporului după ce fusese transformat în avocatul infractorului, a devenit avocatul diavolului, al ciumei COVID, implicit al Ciumei Roșii. CCR, prin starețul iubitor de ruși, blochează orice-i pică în labă (ptiu, ce exprimare). Parlamentul, prin majoritatea nocivă, blochează restul.

S-au anulat amenzi, s-a stat fără control antiepidemic mai multe zile. Nu contează consecințe, nu contează victime. Nu contează că 10% din infectații depistați ajung la ATI, nu contează că cea mai mare parte a acestora mor. Contează doar ca situația să justifice amânarea alegerilor, contează doar ca alegătorii să fie atât de speriați încât să nu se prezinte la vot.

Pentru atingerea scopului folosesc teoriile conspiraționiste. Nu știu cine le-a produs, nu știu dacă au fost produse cu intenție fiindcă ar fi ele însele o conspirație. Cert este că le sunt de folos. Nu sunt sigur că este doar prostie, sau natura umană, însă conspirațiile sunt atractive. La fel, se folosesc de niște demagogice drepturi ale omului, sau de biserică. Tocmai ei care le-au încălcat prin tradiție, și drepturile omului și credința, tocmai ei care n-au nici un Dumnezeu, oricâte moaște ar pupa. Tocmai torționarii anilor ’50, copiii și nepoții lor. Sigur că funcționează și vechiul blat cu biserica, blat pentru care preoții, inclusiv Î.P.S. de la malul mării, ex-informator secu, nu și-au turnat cenușă pe creștet.

De multe luni se poartă propaganda antivaccin. Desigur, aceleași medii psd-sputnik au îmbrățișat-o. Deocamdată, nu se întrevede vreo influență asupra alegerilor. Dar sigur va afecta viitorul tuturor în multe moduri. Se știe deja că vaccinul fără garanții rusesc nu va fi folosit. Am scris fără garanții, deoarece rușii nu au obiceiul și transparența de a nu truca. Îmi mai aduc aminte cum inventaseră ei totul. Probabil și acum prostimea de la ei se crede buricul prostimii. psd va fi în opoziție. Escaladarea epidemiei poate genera haos, oricum cădere economică. Asta urmărește.

Când un medic, cunoscut pesedist, declară că vaccinații vor face leucemie, orice om își va pune întrebări. Totuși, cei care sorb din ochi postul respectiv sunt doar pesediști. Dacă vecinul de peste drum are tv-ul din bucătărie doar pe A3, mi-e clar ce votează.

Poate, psd s-a decis, în sfarsit, să se sacrifice pentru țară, modificând  procentul proștilor cu care s-a lăudat atât, prin decimare.

Foto: sms.hypotheses.org

Moldova

De peste Prut – ce a mai rămas din vechea Basarabie. Sigur, ca orice om normal, m-am bucurat pentru Maia Sandu. Totuși, nici în România nu sunt toți normali. Spre exemplu, când posturile de televiziune anunțau victoria Maiei, TVR, postul plătit din bani publici care continuă să facă propagandă psd prin Cristache și alții de teapa lui, titra „Maia Sandu conduce la exit-pol” – mesaj cu o serioasă diferență de nuanță. Siturile sateliți ai sputnik au titluri cu sorosista. Vedeți, chiar și p-aci, unde am spune că suntem mai destupați la minte, sunt destui idioți. Afirm asta fiindcă paginile sputnik sunt semnate de români, cei mai mulți personaje publice sau politice.

Dar ce înseamnă această victorie? Este un început. Acum 31 de ani, diferența economică față de România nu era exagerat de mare, acum este foarte mare. Dacă va duce o politică de îndepărtare de Rusia, Moldova de dincolo de Prut va fi susținută de UE și de România. Ba chiar aș afirma că România ar trebui s-o susțină permanent. Sunt însă multe obstacole. Parlamentul ostil, rusnacii și serviciile rusești, și mai ales sindromul Stockholm. Cum este posibil ca, după ce milioane de basarabeni au fost omorâți sau deportați, unii nu s-au mai întors, după ce ținutul acesta a fost subdezvoltat, să existe încă români care să voteze comuniștii și rusnacii? Dar la noi, dincoace de Prut, cum a fost posibil ca milioane să se înregistreze la recensământul acela rușinos din noiembrie 2019, al proștilor?

În sfârșit, privind mizeria societății românești după aproape 31 de ani de votat Lepre Roșii, îmi dau seama cât de lung va fi drumul Basarabiei către normalizare. Să nu uităm că jumătate din Basarabia istorică se află în Ucraina, fiind o regiune complet subdezvoltată și extrem de deznaționalizată, că Rusia tânjește după regiunea Odesei pentru a domina Marea Neagră și gurile Dunării, ceea ce presupune și sudul Basarabiei.

Adică, va mai curge multă apă pe Prut și pe Nistru. Pentru starea de spirit a basarabenilor, pentru bunăstarea lor care ar putea duce la modificări serioase în comportamentul lor electoral, este important sprijinul nostru, al României.

Oricum, presupun că ați auzit sau citit declarațiile leprei Dodon după primul tur. Nu v-au amintit de Ilici, de dracnea? Ori referirile tendențioase la diaspora basarabeană nu le-ați recunoscut? Aceleași ca acum un an la noi. Modul în care au fost boicotați votanții diasporei nu vi i-au amintit pe Corlățean, Teodorovici, Meleșcanu, Firea? Influența puternică a agenturilor rusești în Basarabia pare oarecum firească. Dar asemănarea acțiunilor lor cu ale tătucilor și sculelor psd nu ne transmite nimic?

Revenind dincoace de Prut, avem tragedia de la Piatra Neamț. Este a doua într-un spital românesc. Prima a fost anchetată, dar nu a fost găsit decât un acar Păun. De fapt, este doar expresia imposturii din societatea românească reflectată și în spitale. Nu e suficientă cumpărarea de aparatură, etc, este necesar și ceva cap. În ambele situații, în final, au fost niște Dorei. Dar cine și de ce a folosit Dorei? Aceștia sunt adevărații vinovați. Cât de greu este să cauți urma banilor? Desigur, psd a cerut capul lui Tătaru, dar jupân asupra spitalului în cauză este Arsene care a decis numirea unor miniștrii psd.

Ancheta tragediei bebelușilor s-a încheiat neconcludent. Ancheta de la Colectiv nu s-a încheiat, Piedone a ajuns primar, semn că tupeul acestuia n-are margini. Ancheta de la Neamț a fost preluată de unul din procurorii de la Colectiv. Oare va fi mai eficient acum?

În rest, sper că Maia Sandu să fie bărbat, să nu aibă reticențe, să taie în carne vie rusnacă.

P.S. Vă recomand blog-ul unei basarabence Emilia B. S. Wonc , Basarabie, ești lacrima neamului meu.

Încă o demagogie

Chiar dacă nu vă vine a crede, psd a introdus pe ordinea de zi inițiativa „fără penali„. Doar că a alăturat-o legii privind amânarea alegerilor, visul lor, aceea rezultată în urma deciziei aberante a CCR.

Singura metodă de blocare era lipsa cvorumului. Astfel că inițiatorul USR și PNL au absentat.

Consecința a fost că ambele legi au fost blocate. Nu știu cum să calific alăturarea celor două legi – demagogie sau șmecherie. Dar ceea ce a urmat a fost doar demagogie.

psd a declarat că PNL și USR au boicotat inițiativa „fără penali„. USR, un pic cu musca pe căciulă din cauza lui Barna, a declarat că PNL a boicotat inițiativa. Artimetica prezenței arată însă adevărul.

Dar, cine are timp de cifre, suntem în campanie.

Foto: aktual24.ro.

Cutia Pandorei

Știm cu toții că bugetarii, mai ales cei din primării și din administrația centrală, și-au făcut rost de tot felul de sporuri pentru a-și rotunji nejustificat veniturile. Este o listă lungă (dacă voi avea timp s-o fac rost v-o livrez). De scârbă, scârbă de bugetarii impostori și puturoși, scârbă de apucăturile lor care arată tot cei mai josnic în caracterul unor oameni oarecum obișnuiți, n-am atins direct subiectul.

Iată însă că ieri seară, pe digi, am aflat că un sindicat din învățământ, cu pretenții a reprezenta mai mult de jumătate din personalul didactic, a revendicat un spor pentru lucrul în fața ecranului – spor de radiație. Acest spor nu a fost o invenție post-revoluționară (dacă persistăm în a numi revoluție, o lovitură de stat). El a existat și înainte de timpul lui ceașcă. Sporul era destinat persoanelor silite să lucreze în medii cu radiații și este firesc.

Post-revoluționar, puturoșii despre care vorbeam mai sus s-au gândit că ar putea umfla un ban frumos și au decretat că lucrul în fața ecranului îi expune radiațiilor. Fie vorba între noi, pe vremea aceea nici nu pricepeau mare lucru din ce vedeau pe ecrane, dar își mai omorau plictisul riscându-și sănătatea cu un Solitaire. Chiar și acum un an, doi, a fost un mic scandal cu un primar ce solicita sporul.

De fapt, în ce consta pericolul? Monitoarele calculatoarelor erau atunci cu tuburi catodice, precum televizoarele. Într-adevăr, acelea aveau o componentă de raze X care sunt nocive, cancerigene. Numai că, intensitatea lor dincolo de sticlă era foarte mică. În fond, televizoarele erau create pentru larg consum. Cred că d-asta ne purta de grijă ceașcă să nu privim mult la Tv.

Între timp, veacu’ a înaintat și tuburile catodice au dispărut. Da, dar sporurile au rămas. Cred că și astăzi sunt o mulțime de puturoși din-ăștia care iau sporul de radiație. Ei, asta invoca fufa de la sindicat, faptul că profesorii sunt discriminați față de alți bugetari. Într-un fel, avea dreptate.

Sper că plângerea adresată primului ministru va deschide cutia Pandorei, fiindcă a face rost este de fapt un furt.

Foto: gm5.ro.

O Românie fără hoție

Hai, dom-le, asta nu se poate. Păi, noi de la Râm ne tragem, ca și mafia. Ce-i aia fără hoție? Păi, rrromânul …

Ce tupeu pe ăștia, USR-Plus Dâmbovița! Cum dom-le, tocmai pe malurile Dâmboviței?

Această alianță electorală folosește mesaje care dezavantajează toți competitorii electorali”. Este un mesaj „care instigă la ură, un mesaj xenofob„. Așa sună reclamația către BEC. Urmează una către CNCD (ăia cu discriminarea). Păi cum, să discrimineze hoții? Xenofobia presupune că ne-hoții ne sunt străini.

Vă las să ghiciți reclamantul.

Foto: cespun.eu.

Demagogia și slăbiciunile

Ascult uimit tânguielile politicienilor privind săracul țăran român. Aceiași politicieni nu erau de loc vexați atunci când poliția locală agresa o adevărată țărancă bătrână care-și vindea pătrunjelul pe la Big, în timp ce primăria era păzită de o firmă privată. Acum, netul este umplut de postacii psd cu poze cu o bătrână în fața rodului trudei constând într-un sac de cartofi ambalat industrial, pepeni galbeni, fasole la pungă și alte câteva legume, tot în cantități mari, toate presupuse din grădina bătrânei, cu certificat de proveniență geto-dacică. Sigur nu s-au deranjat s-o plătească pentru pozat.

Tarabele închiriate prin piețe sunt afaceri serioase, cu mulți bani, în majoritate negri, cu produse de multe ori de contrabandă, oricum, foarte puține românești. Nici vorbă de vreun țăran pe acolo. Dar orice măsură care ar putea limita pandemia este împotriva interesului psd de a nu se întâlni cu alegătorii.

Continuă bătălia pentru evitarea alegerilor. Șerban, cel din Sexul anal, nesigur de posibilitatea de a mai ajunge senator de la ecologiști, se străduie a promova legea pentru amânarea alegerilor, din grijă pentru om sau pentru a-și mai alina șezutul în scaunul moale și cald ceva timp. A uitat când se împotrivea măsurilor anti-covid, când se temea pentru limitarea libertăților individuale și combătea masca.

taranca

Foto: publicată pe FB de însuși Bulibașa psd.

Se mai aude câte un scheunat și de la vreun mazilit cu pretenții ca Bombonel, care deplânge perspectiva alegerilor, neuitând a-l menționa pe Băse, ceea ce denotă clar că nu și-a compensat complexul. I-aș comenta direct, dar publică doar comentariile care-i cântă în strună și care provoacă greață unui om normal. Dar el nu este.

Totuși, creșterea incidenței pandemiei chiar stimulată de psd, ni se datorează și nouă. Unora din cauza sentimentului de frondă care i-a îndemnat să nu asculte, altora fiindcă nu i-a dus capul, altora fiindcă au pus botul.

Chiar și slăbiciunilor noastre. Am văzut prima dată măsuri anti-epidemice pe vase de pasageri. La intrările tuturor restaurantelor și barurilor de pe vas existau dispozitive care-ți pulverizau automat un gel igienizant pe mâini. Aceleași dispozitive le întâlneai ori de câte ori coborai sau te urcai pe navă. Mărturisesc că le-am privit ca pe ceva inutil. Cu toate aceste măsuri, la mai puțin de șase luni vasul pe care fusesem pasager a fost blocat mult timp în Tailanda după ce căutase în zadar un port care să-i permită acostarea. A fost una din primele două situații publice de acest gen. Am mai povestit precauțiile existente la un hotel de dincolo de cercul polar unde o mulțime de afișe te învățau cum să rămâi sănătos, înainte de a intra în restaurant erai obligat să-ți pui mânuși, peste tot trebuia să porți papuci. Și acolo mi s-a părut ciudat, exagerat.

Sigur, acum privesc totul cu alți ochi. Totuși, tocmai am avut vizita unui bun prieten care sigur mi-a scuipat în cafea. Asta este unica șansă a psd. 🙂🙂🙂

Foto antet: blog.educpros.fr/Jean-Michel-Zakhartchouk.

Un milițian

În afara scrisorii de felicitare a Bulibașei psd adresată lui Joe Biden, n-am găsit nimic amuzant. Doar covid și scandalul tarabelor în care este plâns țăranul român cu nețărmurită milă. De fapt, tarabele invocate sunt doar niște spații comerciale ale unor samsari care vând prin piețe. Nu cred că este vreun țăran autentic printre ei, nu cred că vând fiscalizat, nu cred că se vinde foarte multă marfă românească pe acolo. Mai mult, anii trecuți se tot vorbea că un procent foarte mare din fructe și legume ar fi de fapt contrabandă. Credeți că s-au speriat de covid? Ce poate fi mai negru decât vânzarea la negru? Vânzarea la negru a contrabandei.

Fiindcă mi-ați spus pizmos acu ceva vreme, fiindcă nu uit și nu iert, chiar dacă asta este un păcat, dar sunt un păcătos, vă spun povestea simplă a unui milițian, desigur cu happy end.

A fost odată ca de multe alte ori un tânăr, de undeva de la țară. Sănătos politic, tânărul nostru s-a orientat. Așa încât, prin 1990, trecuse de filtrul de acceptare al scolii de la Băneasa. Nu contează dacă înainte de ’90 sau după, fiindcă criteriile nu se schimbaseră prin 2000 și nu știm dacă s-au schimbat măcar azi.

Deci, băiatul nostru se îndreptă către o prodigioasă carieră, terminând școala de la Băneasa. Ba chiar, ca într-un adevărat basm, răpi școlii și o angajată civilă, personal auxiliar fără calificare cum au toate școlile. Și făcură ei nuntă mare-mare, și avură copii, și trăiră bine. Numai că, în zilele vitrege ale epocii noastre, pentru asta ai nevoie de lovele.

Omul nostru (nu mai era băiat acum), ajunsese într-o capitală de județ cu un înalt grad de infracționalitate, așa încât avea de lucru, fiindcă era anchetator. Nu-i știu succesurile, dar a avansat și, pentru a se ridica și mai tare în grad, îi mai trebuia o școală. În consecință, a dat la facultate de multe-multe ori. Perseverare diabolicum est. Până la urmă, cum-necum, a obținut diploma mult dorită și a avansat cât s-a putut, adică a ajuns colonel, recte comisar șef.

Ca orice familie influentă, și-a angajat soția undeva la stat. Fiindcă postul presupunea o calificare, soția a obținut calificarea necesară. Există doar o singură pată, omul nostru nu mai are permis de conducere – polițist fără. Dar, despre asta, nu vă scriu. Așadar, familia noastră de poveste a acumulat ceva proprietăți. Numai că, între timp copii au crescut, pretențiile la fel. Perfecționarea studiilor nu mai era posibilă decât în perfidul Albion.

Spre deosebire de alți copii pe care-i știu și au obținut destul de facil bursă de studii acolo, aceștia au obținut fonduri UE. Și așa, traco-geto-dacii, altoiți de romani, i-au altoit la rândul lor pe insulari. Bravos națiune!

Omul nostru ieși la o pensie specială (el îi spune de serviciu, dar eu nu vreau să vă păcălesc) la vârsta la care încă are chef de viață. Așa că, merge la sală, e liniștit, mai lucrează dacă are ocazia. Că de bani este nevoie, mai are doar o vilă în care locuiește, omul își susține copiii. Ca toți milițienii din moși strămoși, și al nostru are pasiunea vânătorii pe care eu o detest și alte pasiuni pe care le împărtășesc.

Nu vreau să așteptăm să vedem ce s-a mai întâmplat, fiindcă e posibil ca politica de pe aici să ia avânt și să fie subiecte destule. V-am oferit happy end-ul promis.

Dar, apropo de cât sunt eu de pizmos, nu-i așa că e istoria tipică a unei familii tradiționale geto-dacice?

Foto: rtv.net.

Trăiască 7 Noiembrie

În ziua aniversară, reamintesc că cei care se bat astăzi cu pumnii în piept de patrioți și geto-daci ce sunt, că_ca ei nu mai e nimeni, îs doar urmașii celor sosiți pe tancurile sovietice eliberatoare, a căror listă prescurtată o aveți la finalul paginii:

Trăiască 7 Noiembrie

– ziua mamei mele, Dumnezeu s-o odihnească, o chema Victoria, probabil în cinstea Marii Revoluții care avea să urmeze. Vedeți, orice dosar pătat are totuși luminița lui (ca aia din tunelul care nu se mai termină).

Oare știau, erau conștienți cei doi înaintași Marx și Engels acum vreo 170 ani ce pofte nestăvilite vor declanșa, ce cutie mizerabilă a Pandorei deschid? Știau câți oameni vor muri, unii în chinuri, sub pretextul atingerii țelurilor luminoase? Știau ce atrocități vor declanșa teoriile lor fantastice? Știau câte destine și familii vor fi distruse de idealurile pe care le teoretizau? Știau ce neica-nimeni vor ajunge să conducă state și popoare?

Acum 100 ani un alt neica nimeni, Lenin, săltat pe finanțe nemțești (în fond un act de trădare de țară, rușii fiind în plin război cu germanii) pune la cale și izbutește marea revoluție. Ce-a urmat, se cunoaște – război civil, gulaguri, cotropiri. Lenin însuși cade victimă sistemului pe care l-a creat fiind băgat repede în mausoleu de șarpele pe care-l încălzise – Stalin.

Dar să ne întoarcem în țărișoara noastră. Între cele două războaie, comuniștii erau doar o mână de oameni, cei mai mulți, lepre de import, conduși de la Moscova, care militau pentru dezmembrarea tării – Ardealul și Basarabia, recunoașteți metodele de infiltrare și manipulare rusească, motiv pentru care au fost interziși.

Odată cu armata roșie eliberatoare (oare de cine ne-au eliberat) au fost activate rețelele interne și au venit cadre noi cu cele două divizii de trădători (nu-i condamn pe toți, numai pe profitorii care sunt destui) și, iarăși sunt lucruri cunoscute: exterminări prin diverse metode – canal / lagăre / pușcării, epurarea întregii societăți, răsturnarea ierarhiilor sociale bazate pe valori (Societatea românească, Dosarul, Consecințe), înlocuirea acestora cu nonvalori.

Nimeni nu a putut rămâne pe poziție. Mulți oameni și-au păstrat coloana și spiritul drepte, dar și-au găsit sfârșitul în temnițe. Suntem una din puținele țări în care a existat o rezistentă armată care a durat mulți ani dar a fost înăbușită în sânge, nu am informații despre cineva care ar fi scăpat viu. Ei au așteptat degeaba americanii.

De ce mai e nevoie să scriu acum la 100 ani de la (renunț la majuscule) marea revoluție? Păi, nu vă uitați împrejur? A căzut într-adevăr clica aia? Au redevenit normale ierarhiile? Suntem conduși de oameni capabili? Aveți un sentiment de siguranță, de bine?

Zilele trecute un fruntaș al nostru, senator, afirma că „rezistenta anticomunistă a fost … mai degrabă o ticăloșie”. Pentru impresia artistică, menționează că a avut „în familie și foști legionari, și foști luptători în Bucegi”. Eu nu știu de Bucegi, nici că CIA exista în ’45, dar întregul lui dosar îi este scris pe frunte, e de aceeași teapă cu Iliescu și Bombonel și sunt sigur că tot ce declară despre el este minciună. Mi-l aduc aminte cu discursul recent de la Mărășești – cred că-i va lua poziția de „cel mai mare patriot” generalului izmană (Cuvinte mari, Patria).

Trebuie să recunoaștem că societatea noastră nu condamnă răspicat trecutul comunist. Dacă ar face-o, personaje ca mai sus n-ar mai exista, criminalul Ceaușescu n-ar avea cruce (vezi faptele de arme de la Vadu Roșca).

Și-acum, ce-a mai rămas de zis? Credeți că Noi, Lumea mai poate scăpa vreodată de ciuma roșie (lăsați profeția cu 20 ani)?

Dacă doriți să aflați numele reale nu cele conspirative ale celor care v-au impus comunismul, vă ofer câteva link-uri dar, pentru a nu vă pune răbdarea la încercare, pun pe masă și rezumatul unei liste a tovarășilor (mulți dintre ei agenți KGB, dar toți patrioți) în ordine aleatoare: Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker (Hannah Rabinsohn), Ion Gh. Maurer, Gh. Stoica (Moscu Kohn), Emil Bodnăraș (ruteanul Bodnarenco), Lucrețiu Pătrășcanu căsătorit cu Herta/Elena Schwamen, Vasile Luca (Luka Laszlo) – creatorul Regiunii Autonome Maghiare în secuime, Elisabeta Luca (Elisabeta Birnbaum), Teohari Georgescu (Burach Tescovici), Leontin Sălăjan (Leon Szilaghiudenko), Iosif Chişinevschi (Jakob Roitman), Iosif Ranghetz (Rangecz József), Pantelimon Bodnarenko, Alexandru Nicolski (Boris Grumberg), Vladimir Mazuru, Mișu Dulgheru (Dulbergher), Pantelei Pantiusa, Serghei Niconov, Vania Didenko, Piotr Gonciaruc, Misa Protopopov, Valerian Bucicov, Misa Petruc, Iasca Alexeev, Teodor R Chișinevschi, Ofelia Manole, Ghizela Vass, Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Dumitru Coliu (Dimităr Colev), Walter Roman (Ernst sau Ernő Neuländer), Stefan Foris, Gh. Apostol, Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev), N. Ceausescu, Al. Drăghici, Al. Moghioros (Mogyorós Sándor), Virgil Măgureanu (Imre Asztalos), Marin Dragnea. Lista nu este nici pe departe completă și îmi cer scuze pentru leprele nemenționate, sunt atât de multe. O dovadă a mizeriei în care existăm este este persistența unor nume de străzi și bulevarde.

Vrăji și vrăjeli

Vasile Dâncu, cel care își spune eminența cenușie a psd, actualul șef al consiliului național, este, de fapt, doar autorul unei vrăji, una singură. Aceea când a oferit psd încă un mandat la președinția țării, un mandat de o noapte. Deși una singură, a fost o vrajă de pomină. I-a procurat Prostănacului un loc demn de Guinness Book, campion al penibilului în politica românească.

În rest, dom’ profesor emite doar vrăjeli. Spre exemplu, ieri seară, ne-a dezvăluit că psd va avea un scor peste PNL, că ecologiștii (Șerban Nicolae, Mitralieră, Pleșoianu, poate Genunche și alți favoriți sputnik) și partidul Cârlanului vor trece pragul electoral. Ascultându-l, m-am gândit că și-a schimbat țigările și a nimerit una d-aia.

Altfel, dom’ Vasile, cu tot aerul lui de ardelean așezat, este destul de realist și cinic: „pe noi de votează săracii, pensionarii, oamenii în vârstă, oamenii fără studii„. Doar Fii-rea a fost mai directă invocând proștii.

Foto: internet.

Și-așa l-am cunoscut pe …

Vă spun un banc – Cum l-am cunoscut pe Lenin. Ivan Ivanovici povestește. Eram la Smolnâi. Cum mergeam eu pe culoarul ăla lung, lung cam legănat că nu înghițisem decât juma de votcă, mă ciocnii de unul care-mi zise „Eu sunt Vladimir Ilici”. I-am zis și eu: Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. A doua oară, la Kremlin, iar cu doar juma de votcă, iar mă ciocnesc de unul care zice „Eu sunt Vladimir Ilici„. I-am spus și eu: Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. A treia oară, … Ia mai dă-te-n … mă-ta Vladimir Ilici. Și-așa l-am cunoscut pe Lenin.

Dar eu vă povestesc cum l-am cunoscut pe Copilul Minune. Oprii la o benzinărie pe Râmnicu Vâlcea. M-am apucat să-mi fac plinul fiindcă îs prea zgârcit să pun pe altul și nu știu dacă nu-mi face un pocinog. Alături, pe partea cealaltă a pompei, era o mașină albă, cu un căluț ca emblemă. O clipă, m-am gândit că ar fi un Mustang, mașină care-mi place, dar n-am condus niciodată. Observ că e cabrat. E Ferrari. Mi-a dispărut interesul. Oricum, un Mustang ar fi trebuit să fie roșu, dacă se respectă. Când, văd personalul stației năvălind. Abia atunci m-am prins că ăla căruia i se făcea plinul era Adi (nu Bombonel, Minune).

Avea număr de Germania, ceva cu ADI. Chiar sunt curios ce șmecherie era pe acolo, că nu-l văd pe Adi (Minune, nici pe Bombonel) plătind impozite.

Am așteptat liniștit să mi se umple rezervorul. Puteam pleca fără probleme, n-ar fi observat nimeni nimic. N-am plecat, am plătit și m-am cărat. N-am făcut o poză cu Minune, s-o pun pe net, să moară dușmanii mei.

Acu, îmi pare rău (că nu muriră dușmanii). Toți milițienii au poze cu ăsta, eu nu. Jăndarii care vrură să mă caftească pe 10 august, au poze cu ăsta, eu nu.

Până la urmă, ia mai dă-te-n … mă-ta băi Adi (Minune, nu Bombonel). Dar Bombonel?

Foto: stirileprotv.ro

Tradiții

nu chiar traco-geto-dacice, dar cu aceste pretenții, deși s-au creat într-o perioadă de numai 40 de ani fățarnici, comuniști.

La un moment dat, după modelul rusesc, încercam și noi să demonstrăm priorități mondiale, mari descoperiri, desigur, cu mare grijă să nu deranjăm  vecinul de la răsărit care trebuia să ia caimacul. Ba chiar aveam și contemporani importanți, savanți de renume mondial. Bine că i-am împușcat.

Dar, dincolo de mărețele cuceriri ale tehnicii și științei, oamenii au generat și ei ceva tradiții, e adevărat, nocive, dar autentice.

De exemplu, „se dă” – carne, butelii, apartamente (era să zic cutii de chibrituri), salarii, pensii, … Cam orice așteaptă a primi unii cu mâna întinsă, fără a întreprinde ceva. Aceia care pot fi cumpărați pe nimic, chiar cu o căldare. În epoca deplânsă de nostalgici, în care toți aveau un loc de muncă și nu trebuiau decât să semneze condica pentru a-și lua salariul mizerabil, pentru că locul de muncă era doar mijlocul de control al întregii populații, se dă avea un rol extrem de important. Problema este că unii au rămas ancorați acolo fără a pricepe că se dă este însoțit obligatoriu de se ia.

Un exemplu este administrația locală din Bucale care tocmai s-a aflat că are peste 70.000 de salariați. Sistemul este același, ești salariat, nu contează ce faci, dacă știi ce să faci, dacă ai ce să faci, votezi însă ce trebuie, ca să meargă treaba bine înainte.

Alt exemplu este făcutul rost. În vremurile apuse, în care lipsurile erau de toate felurile, la care unii încă tânjesc după adidașii pe varză, de fapt după tinerețile lor duse pe apa sâmbetei, când nu se găsea nimic, uneori  era vital să faci rost. De orice, de la un kil de ulei, la unul de benzină, de la un Kent să-l dai la doctor, la o viză ca să scapi. Era o întreagă industrie a unor Dorei care făceau ce nu se găsea, dar grosul, lucrurile importante, le făceau rost doar mahării, activiștii, securiștii, aceia care erau bine aprovizionați și atunci, care aveau magazine speciale și care făceau trafic cu asta. Ei luau caimacul. Dar, pe ansamblu, era un furt generalizat, o societate organizată pe hoție. Pentru unii era supraviețuirea, pentru alții, rotunjirea veniturilor. Pentru nomenclatură, era modul prin care-și afirmau puterea, prin care-i striveau pe cei de jos. Îți trebuia ceva ce nu se găsea în comerț, sau un Tv ca să-l vezi pe ceașcă color, aveai nevoie de aprobarea Anei Mureșan, o analfabetă grasă în pixul căreia stătea orice.

Deși vremurile s-au schimbat, obiceiul hoției a rămas. Lași niște Dorei cu 20 de saci cu ciment să-ți facă un trotuar, ei fură 15 saci fiindcă așa au fost învățați. Un parlamentar tractorist, va trata bugetul ca pe propriul buzunar, nu în sensul de a avea grijă, ci în acela de a fura. Având bufet aproape moca, tractoristul se crede în ceruri. Libertatea de expresie i-a cuprins și pe hoții cei mari, adică fură pe față.

Dar tradiția cea mai bine înrădăcinată, care a fost doar ridicată la perfecțiune de comunism, este aceea privind dorința abjectă de a muri capra vecinului. Invidia, turnătoriile, mâncătoriile au devenit virtuți. Nu-ți plăcea careva? Ți se părea că are prea mult, că e prea îmbuibat? Îl turnai ca potrivnic regimului, reacționar. Nu, nu vă gândiți doar la anii ’50, Ursu și-a deranjat colegii de muncă și asta i-a adus moartea în 1985.

S-au schimbat nițel condițiile, dar credeți că acum nu mai suntem atenți la caprele vecinilor? Se spune că evreii ar sprijini pe unul de-al lor care poate ajunge ceva, fiindcă acesta îi va ridica și pe alții apoi. La noi, unul care scoate nițel capul din noroi va fi tras imediat în jos, în noroi, de zeci de mâini. Vreți exemple? G. E. Palade a luat Nobel-ul, Paulescu doar un dosar de antisemit sau comportamentul statului comunist față de Brâncuși.

Mai avem o tradiție. Să ni se impună ceva și să ne opunem. Aici, istoria este ceva mai complicată, nu totdeauna negativă. Datează de pe vremea când românii erau scoși la muncă voluntară în zilele sărbătorilor religioase, de exemplu de Paști se măturau astfel tradițional străzile. Aceiași care obligau atunci oamenii la asta, sau copiii lor, sunt plini de evlavie acum, îndeamnă la procesiuni religioase. Doar fățărnicie. Instigă la ne-purtarea măștii. De ce? Pentru a nu se întâlni cu electoratul. Desigur că, asemenea exemple pozitive, au efecte, uneori mortale. Zilele trecute a murit un pompier, negaționist – a aflat adevărul prea târziu.

În rândul chestiilor exagerate se înscriu și poveștile cu Gradina Maicii Domnului. Da, suntem teoretic cam 90% ortodocși. Să nu uitam însă că sectele au avut mare succes tocmai în zonele acelea cu mănăstirile cu care ne mândrim.

Valorile răsturnate de cei ridicați din noroaie de tancurile sovietice, neschimbate după lovitura de stat, sunt menținute și de posturile tv care prezintă ca exemple de mare succes, realizați, niște corupți plini de bani, niște fufe și niște fufi. Astfel se face că ieri am auzit un comentariu admirativ privind gagicile lui Columbeanu – ce carieră și-au construit acestea. Ei, dacă asta se spune la un post tv de știri, destul de serios, ce-ar putea crede cei pe drumul obținerii unei cariere?

Așa-i că noi, traco-geto-dacii altoiți de romani, avem tradiții grozave?

Foto: crestinortodox.ro. Titlul: după o idee citind blog-ul Constanței Crețu Dorite și nedorite, desigur, și dânsa cu dosar pătat.