Am venit pe lume …

într-o frumoasa dimineață de Florii, în mijlocul unei familii iubitoare, de intelectuali, cu bune premize materiale.

Din păcate, asta s-a întâmplat înainte de moartea lui Stalin și dincoace de Cortina de fier. Deoarece povestesc în românește, înțelegeți despre care parte e vorba – cea de est.

Așa că, ursitoarele m-au înzestrat cu un frumos dosar pătat, foarte pătat.

Ei, cum e viața unei familii cu dosar rău în mijlocul unei dictaturi? Cum o vede un copil? Care poate fi evoluția acestuia ca adult într-o asemenea societate? – Asta veți afla în continuare.

Zile uitate

Au trecut aproape nepomenite, neamintite, zilele de 8, 9 și 10 mai, chiar și de mine, cel care nu uită și nu iartă. Doar că fiind țăran prea ocupat de munca_câmpului, de data asta, la mine nu se pune. Deși nu toți sunt de acord, 8 mai ar trebui să fie o zi blestemată pentru români, nici de 9 mai nu știu dacă ar trebui să ne bucurăm prea tare, doar 10 mai este cu adevărat sărbătoare.

Pe 8 mai s-a înființat partidul comunist. V-am mai scris despre acest eveniment mizerabil. Îl calific așa pentru că, de la început, a fost doar o agentură rusească, o coadă de topor, la fel cum, și astăzi, urmașul acelui jeg de partid este. După vreo trei ani a fost desființat legal fiindcă declarase România un stat imperialist și milita pentru desprinderea Basarabiei și Transilvaniei. Nici astăzi nu și-au schimbat poziția, sunt doar mai fățarnici. În evz.ro, un articol scris de un ușor deviaționist de la linia ziarului, arată că ceea ce i-a plăcut la comuniști a fost faptul că s-au lichidat între ei. Și mie, doar că au făcut-o cu totul și cu totul insuficient. Ba chiar, au lichidat mult prea mulți dintre ceilalți, au lichidat radical – urmările se văd și astăzi. În ton cu apatia generală, psd nu a sărbătorit suta de ani, nici măcar Bombonel nu a profitat să mai pună un moț pe blog.

9 mai este ziua capitulării Germaniei. Motivul de bucurie a fost terminarea celui de-al doilea război mondial. În rest, pentru noi începuse o epocă neagră, de sărăcie și mizerie, care ne-a adus decalajul de dezvoltare în care ne găsim. La fel cum psd mizează pe sărăcia și incultura alegătorilor, și Rusia își dorește un stat sărac, subdezvoltat, care să depindă de mila rusească. Cred că tocmai am scris o prostie – mila rusească. Ei n-au milă nici de ai lor. Nici nu știu cum ar putea avea, cu un PIB pe locuitor sub 12.000 $ și o cursă a înarmării.

Dar 9 mai este și Ziua Europei. V-am mai declarat că aș opta pentru Statele Unite ale Europei. Deocamdată avem doar Uniunea Europeană și nu cred că statele componente sunt pregătite pentru altceva. Trebuie să ne mulțumim cu ce avem, oricum este un uriaș pas înainte.

10 mai este Ziua Independenței, Ziua Regelui. Cum le place măsluirea, ascunderea a tot ce îi dezavantajează, comuniștii au ascuns această zi care a fost sărbătoare națională timp de peste 80 de ani, în perioada cea mai înfloritoare a României din secolul XX, cu toate problemele care au fost. În consecință, au șters-o, la fel cum existența Regatului României a fost ignorată în cărțile de istorie. De altfel, măsluirea istoriei n-a prea fost corectată în ultimii 32 de ani. Nu cred că au fost modificate serios manualele de istorie din licee, dar n-am informații directe. O grămadă de proști cred încă în organizarea de către comuniști a grevelor din ’33, teză la care până și ceașcă renunțase, sau că partidul a fost trecut în ilegalitate și nu desființat, partid ai cărui primi șefi nu erau numai agenți sovietici, dar nu erau nici măcar români. De fapt, poate n-ar strica o privire în dosarele acelora care se bat astăzi cu pumnii în piept pentru originea lor traco-geto-dacă, chiar dacă acceptă, ușor rușinați de plăcere, un viol roman. Vă aduceți aminte tezele lui ceașcă fără deosebire de naționalitate. De altfel, chestia asta cu tezele, de câte ori apărea în limba de lemn, însemna o măsluire, un postulat care trebuia admis în continuare de toți, indiferent de minciuna conținută.

Revenind, noi putem uita zilele, dar zilele nu ne uită niciodată pe noi – sunt numărate bine.

Dușmani și dușmănii

Este un supliment la Sputnicii lui sputnik, pagină care redă scrisoarea abjectă a unui fost pușcăriaș care, în calitate de cetățean (uită să menționeze cu cazier), vrând să sugereze că reprezintă cetățenii, poporul, precum și în calitate de fost ministru de externe (anul 1997) vrând să sugereze o poziție oficială, roagă umil Rusia să considere România prietena Rusiei, gest care m-a îngrețoșat.

Există dușmani și dușmănii atât între state, cât și între oameni. Așa cum dragostea este inevitabilă, la fel și ura. Uneori, aceste sentimente sunt reversibile, chiar interșanjabile. Distanța dintre cele două fiind minimă, ca un tăiș de cuțit. E drept că, mai des se trece de la dragoste la ură, decât invers. Ba chiar, dragostea de cel care ți-a făcut sau îți produce rău este ceva maladiv și în psihiatrie se numeste sindromul Stockholm. Poate, unii dintre dumneavoastră își mai aduc aminte de Bogardo

Prea multe dovezi de virtute / vrute și-avute / într-o singură zi / adesea în loc să convingă / pot lesne să stingă / văpaia inimii …

Dar las lirismul celor care se pricep. În sfârșit, e clar că eu nu sufăr de sindromul ăla. Și eu, ca mai toată lumea, am sentimente din astea, limită. Oricât ați ocoli, oricât ați încerca să evitați, nu pot exista oameni care să nu vă dușmănească și oameni pe care să nu-i urâți. Poate spuneți nu, nu este creștinește. Vă sugerez să vă examinați conștiința cu sinceritate și sigur veți găsi păcatul despre care vă scriu fiindcă doar El este fără de păcat. Nu vă ascund că mi s-a întâmplat de multe ori, că uneori am reușit să evit o confruntare, dar de cele mai multe ori, ba. Inevitabilul se întâmplă totdeauna, de asta se numeste așa. Am ajuns la situația pe care vreau să v-o supun atenției: există o persoană care, oricum ați proceda, cu frumosul sau cu urâtul, vă va dușmăni. Adică, dacă-i faceți un bine, va continua să vă dușmănească. Dacă i-o trageți, nu se schimbă nimic, vă dușmănește la fel, nu aveți nimic de pierdut. Ce este de făcut? Am să fiu sincer – eu i-o trag. Ce rezolv cu asta? Păi, în primul rând nu mă umilesc, cerșindu-i împăcarea pe care nicicum n-aș obține-o și rămân cu spinarea dreaptă. În al doilea rând, va urma o perioadă în care nu mă va mai deranja, adică obțin liniștea.

Trecând la subiectul principal, dușmănia dintre state, dușmănie negată de abjecta scrisoare, vă rog să vă gândiți când vreun stat românesc sau România au comis ceva cu adevărat ostil Rusiei în ultimele câteva sute de ani. Eu nu cunosc, poate dintre cititorii mei este cineva care știe mai multă istorie. Ca să previn vreun răspuns pripit, vă reamintesc că am trecut Prutul, după ce Rusia a ocupat Basarabia și Bucovina, ocupație însoțită de masacre precum cel recent comemorat. Veți întreba de ce nu ne-am oprit pe Nistru sau cam pe acolo. Fiindcă nu era posibil, intrasem în horă. Oricum, în Europa, am fost cam a treia sau a patra națiune ca efort de război pe ambele fronturi. Și, deși chiar Rusia a recunoscut asta, jecmăneala, raptul, indiferent de acceptarea lui ca atare sau considerarea ca despăgubire de război, au fost fără limite, ca să ne intre bine mințile în cap. În timp ce vestul Europei se dezvolta prin dolarii pompați în planul Marshall, la noi datoriile nu se mai terminau.

Așadar, eu nu cunosc vreo acțiune ostilă a noastră contra Rusiei. Evidenta ostilitate a început cu ocuparea din 1812 a Basarabiei și maniera de rusificare a acesteia. Aici am și o laudă pentru neamul nostru, cum nu prea se găsește pe paginile mele. Persistența românilor pe acele meleaguri, a limbii române arată o rezistență serioasă, în ciuda vicisitudinilor, a deportărilor, gulagurilor, execuțiilor, uneori în masă, sămânța noastră continuă să existe.

România s-a ridicat de două ori. O dată în cel de-al doilea război mondial, a doua oară prin intrarea în NATO care a însemnat desprinderea decisă de sfera rusească. Poate acum interesul este mai mic, entuziasmul s-a diminuat, propaganda rusească a lucrat la greu. Însă, dacă s-ar organiza un referendum cu o sigură întrebare – Rusia sau NATO, aș paria pe un minim 80% NATO. Mai am niște întrebări – ar putea fi Rusia vreodată prietena României? Cum s-ar manifesta asta? Oare nu exact cum a mai procedat? Eu cunosc răspunsul. Mă interesează părerea dumneavoastră.

Mărturisesc că n-am izbutit să găsesc date despre părinții lui Adi, să văd pe unde i-a căzut buricul, când s-a publicat în MO al vremii schimbarea de nume. Însă, duhoarea roșie îl învăluie, acela este sucul propriu despre care vorbea Ilici. Nu știu ce este mai abject (nu pot găsi alt atribut mai potrivit) – scrisoarea sau autorul.

În rest, vă doresc cât mai puține dușmănii. Dar, fără ele, am fi lipsiți de sarea și piperul vieții.😁

Foto: mdlpl.ro.

Sputnicii lui sputnik

V-am scris despre corul de la sputnik. Într-un comentariu, chiar am anticipat puțin faptul ca se pregătește Severin. Ei, nu i-a trebuit mult timp cu pregătirea, a și ieșit la rampă. Dom-le penibil individ. Mai penibil decât toți ceilalți din cor, mai penibil și decât Șoșo cu scuzele prezentate ambasadei rusești la comemorarea uciderii bucovinenilor de către sovietici cu ocazia ocupării Bucovinei prin Pactul Robbentrop-Molotov.

Această Zdreanță Roșie, acest Șobolan Roșu i-a scris lui Putin în calitate de cetățean român și fost ministru de externe rugându-l să nu declare România un neprieten al Rusiei, pasămite Lavrov face o listă a neprietenilor Rusiei, un fel de Listă Neagră și se prăpădește acest Adrian de grija românilor, îl perpelește focul sacrificiului pentru țara lui cea dragă. Trebuie să vă mai spun că circulă zvonul cum că ar fi nepotul lui Pauker. Nu știu dacă chiar el l-a pus pe piață, știu că este fals fiindcă l-am cunoscut pe nepotul real, fiul ginerelui lui Pauker. Desigur, nu s-a prezentat și ca fost pușcăriaș, după cum și celalalt Adi, colegul de pușcărie omite sistematic să se prezinte. Adică, nici usturoi n-au mâncat, nici …

Vă aduceți aminte cum a părăsit Adi Ministerul de Externe? Păi a declarat că are o listă de acoperiți de prin diverse domenii, în primul rând din presă. După mult scandal, a trebuit să plece. Lista (iată cum mereu apar liste, dar eu sunt obișnuit) nu a apărut niciodată. Dacă a existat cu adevărat, se pune întrebarea cum de a ajuns la Adi. Dacă nu a existat, înseamnă că mințile lui erau extrem de zburdalnice și că ar fi putut fi un element de șantaj pentru diverse persoane. La vremea respectivă, se vehicula ideea că sunt acoperiți ai serviciilor române, numai că, acum, ne putem gândi și la alte servicii. Chiar propun cititorilor alcătuirea unei Liste a miniștrilor de externe ai României cu miros de kgb, în primul rând din ultimii 32 de ani.

Dar, mai revin un pic la josnica scrisoare. Declară că românii sunt asmuțiți împotriva Rusiei, că poporul nu trebuie confundat cu „o guvernare minoritară, ajunsă prin diverse inginerii geopolitice în poziția de a decide împotriva voinței exprimate la urne de majoritatea electoratului român„. Oare așa să fie? Băi, ăia mulți care ați votat covârșitor la prezidențiale, băi ăia puțini care v-ați prezentat la parlamentare, de fapt, nici n-ați existat, a votat o inginerie geopolitică, nu voi și, în realitate, poporul a votat pentru Rusia.

România nu a vrut și nu s-a străduit să fie membru al NATO … nici măcar pentru că s-a simțit amenințată de Rusia.” Mă întreb și eu, fără să fi fost ministru de externe, de cine s-ar fi putut simți amenințată România ca să adere la o alianță militară? Bulgaria, Serbia, Ungaria, … Dacă facem și noi o listă a neprietenilor României, pe cine punem în capul ei? Apoi, „prezența României în NATO … ca și a altor state central-europene, ar trebui să fie privită ca un avantaj pentru Rusia.” Asta sugerează că noi suntem o coloană a cincea rusească în NATO, adică un popor de jeguri. Bre, nea Adi, știu că te susțin statisticile cu consumul de săpun pe cap de locuitor, dar pe mata, tot săpunul de pe lume nu te poate spăla.

Românii aparțin latinității orientale și, în consecință, pot fi un interpret perfect al culturii și aspirațiilor Orientului euro-asiatic„. Dumneavoastră, cititorii, simțiți ceva în cultura românească mai oriental decât meridianele care ne străbat? „Politica mimetică și conformistă a actualului guvern este efemeră și, împotriva sentimentului popular„. Vi se pare că sentimentele noastre dominante sunt pro-ruse? „Rusia nu este neprietenul ereditar al României.” Apelează la istorie ignorând anul crucial al ostilității rusești, 1812, prima ocupare a Basarabiei.

Mi s-a făcut greață, uite ce specimen a pus psd ca europarlamentar, trec direct la finalul apoteotic:

„Cu cele mai bune și prietenești sentimente, rămân

Al dvs,
Dr. Adrian Severin
Ex Ministru al Afacerilor Externe al României

Doctore, ai un anti-vomitiv? Știu că nu ești nepotul lui Pauker, dar sigur ai venit tot de unde a venit și ea. Nu mai încerca să ne convingi, nu e nevoie.

Trebuie să vă scriu că nu este singurul care face asemenea gesturi, adică singurul care se erijează în oficialitate. Colegul de pușcărie Adi, se prezintă și el ca ex-ministru de externe, ex-prim-ministru și, cel puțin declarativ, tot povestește de întâlnirile importante avute prin diverse locuri cu actuale sau foste oficialități străine, sugerând că ar face parte din oculta despre care vorbește Severin, care pune totul la cale. Deși v-am enumerat mai multe jeguri, fără a fi în măsură a vorbi în numele poporului precum acești șobolani, cred că majoritatea oamenilor conștientizează cauza decalajului de dezvoltare dintre noi și vest – nefasta umbrelă rusească sub care am stat 45 de ani, care a supt tot și ne-a dat doar foame și mizerie. Unora, le-a dat moartea. Acesta a fost modelul de dezvoltare rusesc.

Și, fiindcă pagina asta a fost dominată de liste – cea neagră a rușilor, a kaghebiștilor, a lui Severin – mă întreb și eu, ca un contribuabil onest: Oare cei plătiți în acest scop, fac și ei o Listă, nu contează dacă neagră sau roșie, a filo-rușilor, a publiciștilor sputnik, a curtezanilor Moscovei? Doar, predecesorii lor, al serviciilor, sunt cei care au făcut Lista Neagră, lista mea. Ar trebui să fie o lecție cunoscută.

Foto: zoso.ro.

Unu Mai mun-ci-to-resc

Tra-la-la-la la-la-la … Nu v-am dat pagina asta când ar fi trebuit fiindcă era Sâmbăta Mare. Numai că, pentru clasa muncitoare n-a contat. N-am înțeles niciodată plăcerea nebună de a manca mici la pădure, mai clar mi-a fost de ce i-a crăpat în Sala Tronului. N-am înțeles pantofarii care se duc să se îmbete într-o cabană, la munte. La fel ca cei ce-și zic proletari și s-au dus să se îmbuibe în ultima zi de post, recunosc că, de data aceasta, politicienii nu s-au rupt în figuri arătându-și evlavia, pupând icoane, demonstrându-și smerenia. Bănuiesc de ce s-au comportat normal –  nu e an electoral, pandemia, cine mai poate ști.

Totuși, liniște desăvârșită nu fu. Dom’ profesor Vasile a publicat un material sub titlul Onoare muncii! în care deplânge muncitorul român, victimă în malaxorul capitalismului actual. Fiind și zi sfântă, dom’ profesor afirmă că muncitorii îl „înțeleg pe Iisus, au moștenit de la el Golgota”. Eu cred că este oleacă de sacrilegiu, dar este doar părerea mea.  Mai zice el că deși veacul a înaintat, n-a dispărut „mirosul salamului din vestiarele și halele unde duhnește a plastic”. Ce plastic, ce poetic. Vorbind despre cei ce muncesc, nea Vasile constată că munca este abrutizantă. Bre dom’ profesor, păi așa-i învățați pe copii? Păi, munca înnobilează dom-le, nu vreau să amintesc și lozinca lui Hitler.

Mai constată cu tristețe nea Vasile că a „dispărut demult până și mica nomenclatură a proletariatul care a avut un vis scurt și utopic, implantat de Partidul Comunist, acela de a înlocui elita, de a trimite intelectualii la canal sau de a deschide cu forța porțile paradisului doar pentru clasa muncitoare. Au dispărut și visele, marșurile sau mândria de a da țării lumina„. Dom-le, îi înțeleg nostalgia că de acolo se trage, tac-su n-a mâncat salam cu soia, mânca d-ăla bun de la fabrica gospodăriei de partid. Numai că, rezultatul celor peste 40 de ani de implantare a visului PC, îl vedem la elitele de azi. inclusiv la domnia sa – iată hal de exprimare a unui profesor universitar. Eu știu că nomenclatura era doar nomenclatură, nici mică, nici mare, erau aceia care-i țineau în hățuri pe restul contra unui trai îndestulat, uneori răsplătiți și cu ieșiri, cărora le era permis furtul dacă nu furau prea mult, cărora le era permis tot ce le era interzis celorlalți. Iar lumina estică pe care ne-o dădură prea mulți ani provoca doar ghiorăit de mațe, iar câtorva sute de mii de români le fu fatală.

Apoi, devine cu totul plângăcios – „Totul este o spirala suferinței„. Eu știu că este doar cenușă, părerile diferă. Ca să-și sublinieze originea socială sănătoasă (io te cred pe cuvânt nea Vasile) amintește și de un miner prieten bun cu tac-su. Ce rost are nea Vasile? Ți se citește pe meclă. Nea Vasile, vezi că fac ăștia reclamă la Tv pentru tot felul de anti-depresive, ai de unde alege. Horinca nu se folosește în Sâmbăta Mare.

Totuși, rămân iar cu o dilemă. Nemernicii de comuniști tot foloseau sintagma om al muncii, oamenii muncii. Ar trebui ca ăia cu discriminarea să se auto-sesizeze dom-le și să o interzică. Ați auzit vreodată de femeia muncii sau femeile muncii?

Foto: facebook.com, fanatik.ro.

Falsuri patriotice

Ce poate fi mai frumos decât o femeie înfășurată în tricolor? Iar dacă, pe dedesubt, are și o ie, chiar nu mai contează celelalte desu-uri. Nici ce este sub desu-uri. E patrioată, dom-le, traco-geto-dacă violată de romani. Nici originile sârbești nu contează că doar, tracii erau peste tot, ei au fost primii oameni. Iată cât de adânc coboară patriotismul ei indiscutabil. Nu contează nici scuzele prezentate rușilor într-o zi de tristă amintire pentru români. Grozavă este moda, transformă omul. Nu contează că ești video-chat-istă, nu contează nimic, dacă ești înfășurat în tricolor. Păi ce, și romanii aveau femei de trupă. Tocmai am ascultat-o pe Duamna Senator aducând un omagiu eroilor din al doilea război mondial, o mică blasfemie. Dar merge, fiindcă a intrat în politică cu binecuvântarea a însuși ÎPS Teodosie – cred că a sfințit-o. Ne-a mai mărturisit ceea ce eu am scris de mult – dacă poporul i-o va cere, va candida la președinție (cât spirit de sacrificiu).

Iată însă că scuzele prezentate ambasadorului Rusiei, n-au fost singulare. Ba chiar, apăru un cor. O grămadă de personalități au protestat prin intermediul baricadei sputnik și a sateliților acestuia (nu puțini), împotriva expulzării adjunctului atașatului militar rusesc, acuzat de spionaj. Ce om, ce drăguț, și răii ăștia l-au trimis acasă. Păi, de ce dom-le? Cu ce drept? La îndemnul propagandei NATO, au încălcat toate normele. Ce porcărie! Dacă era pesedeu’ la putere, asta nu s-ar fi întâmplat.

Presupun că_cam așa este. Și nu fără motiv. Fiindcă ultimul venit în corul kgb este chiar Bombonel. Știți care. Acela care deși a nimerit o grămadă de mistreți ținuți în țarc pentru plăcerea lui sadică, deși și-a oferit serviciile pentru curățarea pădurilor (que bestiis abundant) patriei de urșii care l-au deranjat la Bușteni, n-a fost în stare să-și nimerească propria căpățână. Ce poate fi mai ușor? Tot prostul știe unde-i este capul. De fapt, cred că ouăle au fost problema, n-au fost destule.

Cum vă spuneam, pe blog-ul domniei sale și-a făcut loc o guest post (nici o aluzie la postul zilelor acestea). Musafirul – un confrate rusofil. Dom-le, mi-amintesc că, de fapt, Bombo a lansat moda cu înfășuratul în tricolor. Doar că el, cu modestia caracteristică, înfășurase blocul din Zambaccian. Probabil nu se încălzise încă după răcoarea suportată pe nedrept și termopanele se deterioraseră între timp – de, chinezisme. Cred că înfășuratul în tricolor este un cod kgb, vă aduceți aminte brasardele alea tricolore de la revoluție, au consumat producția anuală a unei fabrici. Chiar, care o fi fost aia? Dar de perioada în care președintele, prim-ministrul, miniștrii de interne, externe, apărării și șeful SRI erau kgb, vă amintiți?

Ce chestie, dom-le, plină Românica de patrioți. Oriunde te întorci, dai de unul. Nu înțeleg de ce mai tânjesc rușii după noi. Nu se gândesc că s-ar împăna cu coloana a cincea NATO? Suntem un risc foarte mare. Dar ce scriu eu? Aduceți-vă aminte de marile manifestații patriotice ale lui dracnea. Dar câți înaintea lui nu se declaraseră patrioți. Păi, toți securiștii, toți activiștii, toți au fost patrioți, orice ar fi comis, au făcut-o doar din patriotism. Chiar și scelerații ăia doi, nemernicii care au stat nițel pe un pat de spital înainte să dea colțul, Ficior și Vișinescu, tot patrioți s-au declarat, chiar mari patrioți. Dumneavoastră realizați că experimentul Pitești a fost un act de patriotism, chiar înalt? Meritau speciala pe care au încasat-o atâția ani! Și lista aia pe care v-am scris-o de un 7 noiembrie era doar de patrioți. Și, ce dacă unii dintre ei nici măcar nu erau români, cu atât mai înalt a fost patriotismul lor.

Doar că s-a creat o problemă. Ce facem cu cei care n-au strigat la timp ce patrioți sunt, nu s-au bătut cu pumnii în piept, nu s-au înfășurat în tricolor? Îi punem pe Lista Neagră pe toți? Nu, mă opun hotărât, am drept de veto.

Foto: nmedia.ro.

Noi și vechi, de fapt, doar vechi

Poate o lăsăm noi pe ea, politica, dar nu ne lasă ea pe noi. Citez cu aproximație comentariul unui blogger: faci politică și când bei apă, când respiri, fiindcă s-ar putea să fii otrăvit. Iată că, zilele astea, niște măsele stricate sunt plombate cu sârg de fosta nevastă a evz, musafirul din sufragerie care nici usturoi n-a mâncat, nici … Fosta consilieră fără de succes a vârfurilor decăzute ale psd, îi spală de exemplu pe Petrică și pe lobist-ul Severin răcorit nițel și mare patriot publicist sputnik. Astfel, Petrică (cel dorit de APACA) ne povestește adevărul lui, fiindcă se gândește că tartorul kaghebist o da colțul și speră că el nu, doar are copil mic și lațul se strânge. Iar, Adrian, colegul de bulău al lui Adi, spune ce cale ar trebui să urmeze România. Totul cu un miros specific de kgb că doar ce naște din pisică … Nici Cârlanul nu se mai ține deoparte, se pare că afacerile și cetățenia sârbești nu prea țin de foame, tot mai bine-i în țara mea.  Mă gandesc că se pregătește Bombonel plictisit de sejururi neproductive la Sharm el Sheikh.

Sunt doar prostii. Măselele stricate aruncate de psd nu se mai întorc niciodată, oricât ar spera ei. Succesul reșapării va fi același cu al consilierii aceleiași ex-doamne evz, adică zero.

Dar, apăru și știrea momentului – Șoșo s-a săturat să mai fie Jeanne d’Arc a nemascaților, își va face partid (poate se va numi P. Jos Masca sau P. Jos Iohannis, poate P. Prietenia cu Rusia și, de ce nu, P. Unirea cu Rusia) și va fi Marine Le Pen de România, viitoare președinte. Deocamdată, nu a părăsit partidul generalilor, dar va lua caimacul de la aceștia și de la AUR, și-i va lăsa apă chioară. Deja v-am scris că are aceleași năzuințe ca Vasilica deci,

nimic nou sub soare. Mai aveți nițică răbdare.

Joc de glezne

Deja v-am scris că nu este nimic, doar un exercițiu de imagine, un scandal artificial, fără obiect. Fiindcă tot vorbim despre Ministerul Sănătății, să vă împrospătez memoria. Predecesorul lui V.V, Nelu Tătaru se ducea personal să rezolve problemele incompetenților subalterni. Cred că a parcurs jumătate din ecuator stând doar în Românica. S-a dus la Suceava să-i învețe pe ăia să-și pună combinezoanele astfel încât să nu se mai molipsească. Eu i-aș fi dat afară. Dar cred că el a fost mai inspirat fiindcă n-avea pe cine pune în loc. Vorba lui Negruzzi, proști dar mulți – asta-i marfa, cu ea lucrăm. V.V. nu mai era în stare de acțiune după ce-l lovise psihoza conspirației anti-V.V. Unii zic că era omul multinaționalelor farmaceutice, alții că vroia să distrugă mafia acestora. Eu cred că n-a deranjat nimic.

Dar, deoarece tot l-am amintit pe Tătaru, cum credeți că ar fi fost pandemia cu Pintea? Cu Vasilica? Cu Carmencita? Cu Grațiela Gavrilescu? Cu Teodorovici cel cu buzele veșnic umede, cu tractoristul Stănescu, cu vulpoiul bătrân și nemernic Mele, cu Bădălău, Rovana, Abramburica, Olguța, Budăi? Cum Dumnezeu scosese din buzunar Liviu atâtea panarame? Câte probleme cu limba română! Ce ne-am fi făcut dacă tendința imprimată de discursurile centrifuge ale lui dracnea și ale Vasilicăi ne duceau la periferia UE sau mai rău? Cerșeam Spuntik V? Ne făceam singuri vaccinul cel mai tare din parcare? Abia așa am fi aflat din nou cum este când ești cu adevărat sclav, ceea ce mulți au uitat deși, n-a trecut mult timp.

Până una alta, UE a vaccinat doar 10%, noi vreo 15%. În momentele astea, problema nu mai este existența vaccinului, ci doar să vă vaccinați. În opinia mea, UE și implicit noi, stă prost la capitolul vaccinare – propaganda deșănțată estică a produs efecte asupra prostimii. Ori pandemia trebuie lovită cât mai repede cu vaccinul, altfel …

Tot cum am mai scris, o altă problemă în afara celei medicale este Rusia. Am ascultat siderat discursul lui Putin care-și vede menținerea țaratului legată de război și de dușmanii de peste tot, toți dușmănesc Rusia și vor s-o atace. Atenție, dușmanii să nu treacă linia roșie pe care tot noi, rușii o tragem, stabilim unde trebuie să fie. Minunată politică. Ne-au arătat-o la războiul din Transnistria, ne-au mai arătat-o în Nagorno-Karabakh, Georgia, cel mai recent în Crimeea și Donbas. Acestea sunt singurele probleme reale ale lumii, conflictele locale nu se pun, deși sunt destule.

În România, ar trebui să ne îngrijoreze prezența trompetelor Kremlinului, fiindcă și astea sunt destule.

Foto: g4media.ro.

Nesimțire

Nu vă pierdeți vremea cu scandalul politic al momentului. Este doar o fumigenă. USR nu vrea să părăsească guvernarea, PNL așișderea, psd nu vrea să intre la guvernare, restul sunt figuranți. Doar un joc de glezne al orgoliilor supraevaluate. V.V., în propria conferință de presă, nu a fost în stare să arate ce a făcut, cu excepția devoalării existenței centrelor de vaccinare speciale adică pentru speciali. De fapt, cine nu știa că există sistem propriu de sănătate la MAI și MAN? Era secretul lui Polichinelle. Țin și acum cu el, doar că, începând cu momentul când a renunțat la candidatura la primăria din Bucale, V.V. a fost atacat vârtos din toate părțile, absolut toate. Foarte posibil, fiindcă deranja ceva. Doar că nu a deranjat pe nimeni – câteva declarații negândite și deplasate. Desființarea mafiei din sănătate de către V.V. este doar o exagerare. În schimb, a dezvoltat o psihoză a conspirației anti-VV, astfel încât, ori de câte ori deschidea pliscul, nu putea să nu facă o apărare proprie, nejustificată, prin care se auto eclipsa, uita lucrurile importante, deciziile pe care trebuia să le ia. Ceva cam ca psihoza Cârlanului în discursurile căruia fiecare al treilea cuvânt era Băse. Asta se întâmplă când oameni fără ouă se trezesc în poziții grele.

Așadar, despre turism. Sunt călător pasionat, și călare și pe jos, și pe partea cealaltă și mai ales pe la noi. Cunosc locuri minunate pe care le-am bătut repetat la pas. Am fost totdeauna un montagnard, am făcut și oleacă de alpinism. Niciodată nu am povestit și nu am promovat vreun loc turistic băștinaș. De ce? Fiindcă, la noi, afluxul de turiști mai mult strică decât să aducă beneficii. Da, unele zone e mai bine să nu fie foarte cunoscute. Vreți exemple? Transfăgărășanul, Transalpina (când era doar drumul Regelui l-am cam parcurs pe jos), Valea Arieșului, multe altele unde oamenii ajung facil. O mare porcărie este drumul făcut în Bucegi până la Peștera, construit într-o rezervație unde pe vremuri erau panouri care notificau că n-ai voie să rupi nici o floare, nici o frunză. Peste tot gunoaie aruncate la întâmplare, într-un total dispreț față de natură, față de cei care vor mai trece pe acolo. Distrugeri ireversibile, pietre aruncate, copaci tăiați de cei care nu pot crăpa mici decât în mijlocul pădurii, sticle sparte, plastice. Acum se pune la cale un alt drum prin inima Apusenilor.

Veți spune – nesimțiți, lipsă de civilizație. Dar, oare cei de pe unde am mai bătut eu Pământul, erau mai civilizați? Nu cred. Dar civilizația se impune. Aceia erau învățați că n-au voie să calce alături, că dacă au comis-o, plătesc gras. Faci un drum printr-o rezervație, pui interdicții și camere la fiecare 50 m. Scuipă unul pe geam, este ars. Însă doar camerele nu sunt suficiente pentru asta, trebuie oameni care să le supravegheze și să urmărească imaginile cu seriozitate. Nici pe ăștia nu-i avem. Indolența, nepăsarea se manifestă peste tot. Cumva, pandemia asta a exacerbat aceste trăsături. Procentul idioților, de cele mai multe ori foarte bine plătiți, este mare.

Și atunci, ce este de făcut? Ar fi contra firii să nu facem accesibile locuri minunate. Oricum, pantofarii, bețivii, nesimțiții vor găsi o cale de a le întina. Dar putem controla pașii acestora prin aceste locuri. Poate începem controlul comportamentelor nocive de aici, din zonele turistice, pitorești. Apoi să le extindem prin orașe și sate (frumoasă sintagmă).

Foto: ghicitintarot.ro.

Da’, pentru când?

Cam așa spunea săraca soacră-mea, atunci când vroiam s-o duc la doctor. Adică, la ce bun, tot n-o mai duc mult, de ce să mă chinuiesc, să mai arunci lovele? Da’, pentru când?

De, s-a dus. Acu, Google mi-arată 14.5 GB of 15 GB, WP 81% of 3 GB – adică zilele-mi sunt numărate. Dacă mai vreau, trebe să scot lovele. De limita asta mă lovesc mereu. Să-mi cumpăr semnătură pentru un an sau pentru trei ani? Să închei asigurare pentru 6 luni sau pentru un an? Să-mi iau încă-o mașină, ultima? De care să fie ca să-mi satisfacă nevoile limitate? Dacă ăștia nu mă mai lasă decât cu electrică? Să-mi mai iau un pachet de lame de ras sau două? Să mă tund scurt? Da’, pentru când?

Mai am timp de Islanda, Hawaii, un tur al Japoniei (iar condus pe stânga)? Dar Colorado, oleacă de Africa? Sincer, m-ar tenta și Afganistan, chiar am făcut ceva planuri cu Mongolia, n-aș refuza nici oleacă de Kamciatka, poate trans-Siberia, Baikal, nordul Canadei, Sahara. Da’, pentru când?

Mi se intersectează privirea, poate feromonii, cu o fufă cu fustă mulată. Mă gandesc, da’, pentru când? Cum pentru când? Pentru o clipă.

Am renunțat la cele peste 150 ha din Cadrilater și la vila de pe b-dul Regina Maria nr. 1 din Balcic. Am renunțat și la o parte din pământurile bunicului. N-am renunțat la clădirea lui pentru care mă judec cu statul – sunt șanse ca sistemul să umilească și strănepotul. Da’, pentru când?

V-am povestit cum mi-a anulat banca facilitățile – totuși, continuă să mă trateze cu menajamente. Se feresc ca porcu’ de câne. Și asigurările, v-am povestit cât de greu m-au asigurat ultima dată. În curând, voi avea o întâlnire similară cu autoritățile. Da’, pentru când?

Totuși, când am văzut gardul, am scăpat. Drept mulțumire, am deschis blog-ul. Acum, și WP mă amenință. Da’, pentru când?

Și, deși cenușă este totul, Zdrențele Roșii par veșnice. Doar par.

Foto: anonimus.ro.

Badea și natalitatea

Mai țineți minte povestea (probabil) aceea cu trenul care trecea în fiecare dimineață la ora 04:00 printr-o gară din Moldova, cauză a unei natalități record în satul respectiv? Vă spun și un banc. Acceleratul pleacă din Cluuj, compartimentul plin. La prima oprire, un bade aflat în compartiment se ridică, privește pe fereastră și spune – no, aci se f… lumea. Se lasă o tăcere mormântală în compartiment, toți etalează niște moace vexate. La următoarea gară, scena se repetă. Încep vociferări, apostrofări. La următoarea oprire, badea iar se uită pe geam și trage aceeasi concluzie. Chiar și cucoanele încep să-l repeadă. Totuși, în următoarea gară, din nou, badea își expune teoria. Încet, călătorii, bărbați și femei, încep să accepte situația și decid să se amuze (știți că asta mărește numărul anticorpilor). La un moment dat, cineva întreabă – bade, da’ de unde știi? Iar badea răspunde candid: No, peste tot se f… lumea.

Acum, să revenim la natalitate. Lumea poate să facă mai puțini copii din multe motive – oboseala după muncă, neglijența, grijile, posibilitățile materiale, plictisul, lipsa timpului petrecut împreună de un cuplu, alcoolismul și multe altele. Dacă se dorește creșterea natalității, trebuie implementată o politică, trebuie ținut cont de ansamblul cauzelor posibile. Desigur, există și un factor financiar. La un moment dat, un guvern (cred că pdsr) a limitat venitul din concediul de maternitate la o valoare foarte mică (pentru egalitate socială). Era o porcărie fiindcă o persoană care cotizase ani buni zdravăn beneficia de aceeași sumă, ca indemnizație de concediu de naștere, cu una care a plătit foarte puțin. O altă porcărie este cea cu alocațiile plătite fără alte condiții care să limiteze folosirea banilor în interesul copiilor, cunoscând că există unii care fac copii pentru alocații.

Am scris că, din cauza pandemiei, claustrarea, lucrul de acasă, timpul mai lung petrecut în familie, vor determina creșterea natalității. Sigur, statistica pentru 2020 nu poate fi asociată pandemiei, totuși este îngrijorătoare. Atunci, ce este de făcut?

Propun ca guvernul să-i învețe pe contribuabili știința lui badea, barza este doar o poveste. Deocamdată, vedem doar lecții de masochism.

Foto: romaniacurata.ro.

Secera și ciocanul

Povestea cu Foișor este doar o fumigenă. Un subiect de actualitate sunt trupele rusești de la granița Ucrainei. Sincer, nu mă interesează de loc soarta Ucrainei, am văzut ce mizerie au făcut în ținuturile romanești ocupate. Cred că masarea de trupe a durat mult prea mult ca să fie o chestie acută. Poate mai târziu.

Mai demult, v-am oferit o lista prescurtata a marilor patrioți care ne-au adus secera și ciocanul. O parte dintre ei îi puteți regăsi în filmulețul de mai jos. Ca sa nu va plictisiți prea tare, puneți redarea pe viteza 1,5 – este cu totul inteligibil.

În rest, tot țiganu-și laudă ciocanul, …

Foto: savatie.wordpress.com.

Parfum de Kremlin

De la prima mențiune a AUR v-am scris despre duhoarea roșie care adie de acolo. Acum totul este mult mai pe față. M-me Șoșo, eroina sputnik, și-a cerut scuze ambasadei rusești în calitatea dumneaei de senator al României. Hazliu, nu? Era exact momentul în care Rusia ar fi trebuit să-și ceară scuze pentru masacrul românilor din Bucovina. Pentru ce și-a cerut scuze? Pentru că, la ambasadă, manifestanții afișaseră un banner privind tocmai masacrul de la Fântâna Albă.

Cumva tot sub umbrela Rusiei, s-a desfășurat penibila scenă de la Ankara. Visurile sultanului se împletesc cu interesele rusești de slăbire a UE și NATO. Desigur, fiecare-și urmărește interesele. Poate vă gândiți că UE a greșit tot condiționând Turcia pentru aderare. Nu cred. Dacă ar fi fost primită, evoluția (de fapt involuția) Turciei ar fi fost aceeași, visurile de sultan n-ar fi fost stăvilite, am fi avut un cui mare și lung în talpa UE.

Dar ce-o fi fost în capul belgianului Charles Michel? Cum a putut să se complacă, să-și întindă confortabil picioarele – cât de idioată postură. Acum sper ca, încet-încet UE să-i încheie cariera politică. Când s-a făcut de râs, bădăranul reprezenta acolo civilizația. Ceea ce scriu n-are legătură cu falsa corectitudine politică. Și misogin să fie, atitudinea lui a fost impardonabilă. Apoi, ierarhic, președinții Consiliului și Comisiei Europene sunt poziții egale.

În ce mă privește, m-am scos – nimeni nu mai poate spune că sunt misogin.

Foto: adevarul.ro.

Spam

Presupun că fiecare dintre dumneavoastră aproape s-a obișnuit cu tot felul de spam-uri venite din toate părțile – mail, WhatsApp, Messenger, FB, Twitter, etc, chiar și WP. Vă povestesc două cazuri mai aparte.

Mă pisează o bancă pe care am folosit-o atât cât am avut nevoie, apoi am concediat-o printr-un mail la sfârșitul lui ianuarie 2016, moment în care nu aveam nici o datorie către ei. Țin minte că nu le-a prea plăcut gestul meu, dar asta e viața. Ei, după mai mult de patru ani, au început să-mi dea mail-uri cu diferite comunicări. Ultima oară le-am anexat vechiul mail și le-am spus că mesajele lor sunt doar spam-uri și contravin legii. Dacă nu știați, aflați că există așa ceva, chiar și în Românica – problema este aplicarea ei de către autoritățile statului. Deși există o directivă UE privind proceduri extrajudiciare pentru rezolvarea a o mulțime de astfel de situații, puturoșii angajați de stat nu o fac și justițiabilul nu-și le poate rezolva pe calea firească și simplă.

Desigur că ați remarcat prezența spam-urilor și pe WP. Iată ce primii la penultima pagină postată:

Bună ziua, sunt NIRA SHALOM, sunt aici pentru a răspândi această veste bună în întreaga lume despre modul în care mi-am revenit fosta iubire. Înnebuneam când dragostea mea m-a părăsit pentru o altă fată luna trecută, dar când întâlnesc o prietenă care-mi prezintă Baba Wale da Wiseman marele mesager, i-am povestit problemei lui Baba Wale despre modul în care fosta mea iubire m-a părăsit și, de asemenea, cum aveam nevoie pentru a obține un loc de muncă într-o companie foarte mare. Mi-a spus doar că am ajuns în locul potrivit unde îmi voi dori dorința inimii fără efecte secundare. Mi-a spus ce trebuie să fac, după ce s-a făcut, în următoarele 2 zile, dragostea mea m-a sunat la telefon și îmi spunea că îmi pare rău că m-am trăit înainte și, de asemenea, în următoarea săptămână după ce m-a sunat pledând pentru iertare, am fost chemat pentru interviu în compania mea dorită, dacă aveam nevoie să lucrez ca supraveghetor. Sunt atât de fericită și copleșită încât trebuie să spun asta lumii întregi despre modul în care Baba Wale mă ajută să îmi acord dorința inimii. Baba Wale este un specialist în tot felul de vrăji și magie bună. Dacă aveți nevoie de orice fel de contacte de ajutor, Baba Wale, la următoarea adresă de e-mail: xxx@gmail.com Whatsapp: +234xxxxxxxxxx Viber +234xxxxxxxxxx Îmi mulțumesc mai târziu

Precis ați remarcat o traducere Google, Jo ar face-o mult mai elegant. Prefixul telefonic este de Nigeria. IP-ul de comentator este în România, de pe serverele unei companii englezești care activează și pe Dâmbovița. Dacă aș vrea să mi se împlinească nu știu ce neîmplinire și aș suna-o pe Baba Wale, mi-ar cere să fac plăți prin cine știe ce mijloace, sau mi-ar cere niște date confidențiale financiare, sau cine știe ce altceva, oricare din variante cu o singură finalitate – golirea conturilor mele, poate și pierderea unor bunuri. Probabil m-ar lua ușurel, pentru obișnuire, pentru frăgezire, cum au luat-o alea pe Zăvoranca, încet-încet.

Norocul meu este că nu mi-a fugit gagica, nu-mi doresc o slujbă mai bună și, în general, nu prea am neîmpliniri. Apoi, oricum n-aș apela la Baba Wale, nici la alea ale Zăvorancei și sunt sigur că nici cititorii mei care sper că s-au amuzat. Nu vă mai laud că vi se urcă la cap.

Foto: express.co.uk.

La drum prin Tărtășești

Plictiseală mare. Nimic de bârfit, nimic de semnalat, doar plictiseală. Să știți că-i învinovățesc pe actualii guvernanți pentru plictiseala tuturor. Cum dom-le, ești la guvernare, ai majoritate bunicică în parlament și nu dai niște legi, în primul rând reparatorii? Păi, nu v-aduceți aminte minunatul „fiindcă putem„? Și chiar pot, dar nu o fac. Mă gandesc la porcăriile din justiție, cel puțin. Apoi, o grămadă de bugetari așteaptă cu sufletul la gură să fie concediați, să li se taie avantajele complet nejustificate, să li se reducă lefurile prea babane. Când colo, nimic. De ce să ținem oamenii în tensiune, dom-le? De ce să nu le facem voia?

Până la urmă, de-atâta plictiseală, mi-am luat roțile la spinare și m-am trezit prin Tărtășești satul ăla vestit prin fiii săi, ca orice alt sat, dar mai ales ca Scorniceștiu’. Numai că aici, printre fiii satului este Guru Bivolaru – acela vestit cu fetele și urina, urmărit internațional, nu insist fiindcă s-au scris romane și s-au destrămat mari iubiri. Urmează frate-su, Gabriel Bivolaru, fost deputat pdsr – hoții nenumărate de care n-a scăpat, deși l-a însoțit la procuratură pentru susținere toată floarea pdsr cu însuși cel mai cel consătean (se vede că gândea departe – nu se știe niciodată și dreptate a avut). Menționez că pdsr n-are legătură cu psd care este lacrimă. Era atât de tare acest Bivolaru încât în 2003 i-ar fi dat moca un Merțan lui Adi de la Vâlcea spunându-i: „Nici nu-ți imaginezi cu câte femei am făcut dragoste pe muzica ta„. Sincer, eu cred că a avut o cu totul altă exprimare, dar n-a putut fi scrisă prin ziare. Tari la femei Bivolarii ăștia dom-le. Haios este că, după puțină mititica, s-a apucat de furt din conductele de petrol cu metode artizanale. Nu vă mai povestesc despre furtișagurile nevesti-sii fiindcă nu-i din Tărtășești. Urmează generalul Heroină, desigur de la MI – porecla spune tot, dar nu epuizează acuzele, șmenurile, anchetele. Cred că a fost mereu acoperit.

Dar floarea florilor din Tărtășești este desigur Guru Bombonel. Zbateri mari dom-le să mai iasă un pic, măcar un pic, în față – apariții pe la posturi Tv de care n-a auzit nimeni. Ba chiar, de supărare că a rămas fără Steluța cea de sus pe care nemernicul de KWI i-a dat-o lui Zuckerman, a bătut propriile tinichele pe care le-a împărțit în stânga și în dreapta. Sper că și-a dat și sieși, măcar una. Degeaba, n-are vraja lui Guru Bivolaru, ar trebui să încerce cu urină. Totuși susține că ar putea rezolva problema urșilor pe Valea Prahovei, ba chiar că ar putea scădea șomajul, fiindcă i-ar trebui destul de mulți gonaci. Așa e învățat, cu gonaci. Când i-au lipsit, a ratat rușinos.

Dar cel mai mult m-a întristat șoseaua. Cum dom-le, un drum național printr-un sat atât de vestit, cu fii atât de grozavi, să aibă 70 km/h limita? Adică poți merge liniștit cu 79 km/h prin satul lui Bombo și să nu-ți zică nimeni nimic? Cătă ingratitudine! Baremi, Cornu, când era mare șef Bombo, ocupa kilometri buni pe DN1 cu limitare și mai jos de 50 km/h și cu paznici cu radare, că respectul se impune, nu se câștigă. Apoi s-au făcut chiar și ăștia că-l uitară. Dispărură tablele cu Cornu de pe DN1 de parcă nici n-ar fi fost și trec nesimțiții cu aproape 110 la oră fără să le pese. Băăă, măcar un pic de respect, un pic.

Dar știți, orice drum are un sfârșit, oricât de plăcut ar fi fost. Așa că, m-am trezit din nou în grădina mea, cu miros de flori de corcoduș, magnolie. Însă tot m-apasă un gând invidios. Cum dom-le, ăia se laudă cu asemenea notorietăți și noi n-avem decât niște șoferi. Păi, ăștia-s fii ai satului? Chiar sunt nițel invidios. Doar nițel.

Foto: ziare.com.

Pandemia prostiei

Spun pandemie uitându-mă la răspândirea mondială a prostiei. Tot felul de teorii conspiraționiste, atât de conspiraționiste încât inundă internetul, cele mai multe frizând ridicolul, atingând nebunia, pe diferite teme, captează mințile unor oameni. 5G, COVID-ul, masurile antiepidemice, vaccinul toate sunt abordate negativ, împotriva interesului general, împotriva logicii. Neîndoielnic, o viteză mare de comunicație este un beneficiu, dar 5G este tratată ca ceva care ne distruge misterios și ne va transforma în sclavi. Dacă a apărut o infecție virală generală, cu foarte mulți morți, cu oameni cu sechele poate pe viață, informațiile care ar trebui să intereseze ar fi legate de căile de evitare, de vindecare, altfel vor fi și mai mulți morți, mai multă suferință. Dar teoriile prostiei spun că virusul nu există, suntem victimele unei dictaturi medicale, scopul fiind de a ne duce în sclavie. Au fost scoase, în sfarsit, după un an, niște vaccinuri. Cu limite ca toate celelalte vaccinuri, dar într-un timp record și cu mari investiții – au investit SUA și UE. Dar se afirmă că vaccinul nu există, în realitate ar fi ceva misterios, un chip, menit a ne duce în sclavagism.

Toate explicațiile sunt atât de puerile, atât de prostești, încât un om normal se întreabă cum pot fi crezute. Alături de internet, s-au creat posturi TV sau on-line dedicate conspirațiilor care ajung să fie unica sursă de informare pentru unii care devin într-adevăr captivi, cu mințile blocate. Există chiar victime, oameni la care nu te-ai aștepta. Un bun prieten, înalt calificat, doctorat pe bune, devine adept al prostiilor 5G, apoi al tot ce este legat de contestarea COVID, ba chiar și prostia cu Bill al cărui sistem de operare îl folosește – mă amenință că-mi închide telefonul dacă-l mai contrazic. Un blogger, tip serios, renunță la temele legate de revoluție în favoarea conspirațiilor pe care le susține.

Desigur, statistic, peste tot există un procent de proști. În ce ne privește, excelăm la acest capitol. Vă mai aduceți aminte de bețivii de pe la Iași care pupau în genunchi steagul psd? Dar de mâinile întinse disperat pentru a o atinge pe Vasilica în speranța că își vor upgrada prostia? S-a desfășurat chiar un recensământ acum un an și jumătate. Vă aduc aminte și declarațiile lui M-me Firea și ale lui dom’ profesor Dâncu privind proprii alegători.

Este plin internetul de grija pentru românii care au ajuns sclavii occidentului. Nimeni nu pomenește de cei peste 40 de ani când am fost cu adevărat sclavii Rusiei, când prin Sov-Rom-uri, despăgubiri de război, false exporturi, sau pur și simplu cu japca au furat România ani de zile, când eram într-adevăr închiși într-o largă închisoare. Deja s-a creat un tipar – știrile care includ cuvinte din familia sclav sunt știri lansate din est. Imaginați-vă pandemia în vremea lui ceașcă. Mai întâi negație. Apoi, propagandă. În final, stat în genunchi la ruși, pentru a primi Sputnik, când vor ei, dacă vor, cu cât vor. Sigur, nimeni nu s-ar mai fi gândit la chip-ul conspiraționist. Oricum, sursele de informare ar fi fost limitate, cenzurate.

Mă uitam la micile demonstrații din serile astea, sigur nu erau toți proști, unii erau doar provocatori abili. Trompete umane și fizice, lipsite de orice responsabilitate fiindcă nici autoritățile nu le impun responsabilitatea. Scenele de la spitalele COVID arată cât de idioți sunt. Strigă „libertate, libertate”. Habar nu au ce înseamnă să fii cu adevărat lipsit de libertate, să-ți fie cenzurate și gândurile, să ți le cenzurezi singur pentru a supraviețui. N-au fost mulți, sub 10.000 în toată țara, dar asta arată răspândirea sputnik prin România. Au pângărit Piețele Universității și Victoriei – coloana a cincea.

Foto: fanatik.ro.