Mă uit la Tv cum Petrică Neuländer spune că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute. Știu, mi-ar declara că nu l-a chemat niciodată așa, la fel cum invocă acum justitia șchioapă în apărarea sa dar, dacă el minte, de ce n-aș minți și eu nițel, mai ales că pe tac-su așa l-a chemat. Nu sunt eu de vină că și-a schimbat numele, probabil nu i-a plăcut sau a vrut să se pretindă a fi altcineva. Bătrânul lui mentor, bolșevicul kgb-ist, pe care acum îl urăște, nu mai apare pe la Tv. Totuși, eu sper să apuce măcar o zi de mititica.
Suspicios cum sunt, m-aș putea gândi că tergiversarea celor care ar trebui să aducă lumina se datorează tocmai vârstei înaintate a inculpatului kgb-isto-bolșevic, speranței că nu vor mai avea pe cine să judece și vor închide dosarul. Doar nu te pui cu kgb-ul.
Asta ar da posibilitatea unei înmormântări cu onoruri militare a unui trădător de neam, a unuia care a ținut Romania pe loc 10 ani, a unui pro-rus încrâncenat. Câțiva nostalgici vor comemora cu mici și bere, vor face cruci mari la mormântul liber-cugetătorului care, conform datinii, desigur va avea cruce că și celălalt nemernic, tac-su adoptiv.
De ce nu, ce mai contează o cruce în zilele astea!
Născut pe lista neagră 