Banii „aduce” fericirea?

V-am povestit cum am căutat izvorul fericirii altora (Fericirea în picioarele goale, De unde se trage fericirea ăstora?, Banii aduc fericirea, Specialități finlandeze, Oare, cum o fi mai bine?, Update) reieșind că banii aduc fericirea sau, mai degrabă, o pot susține, numai că, atenție – valoarea banilor este cea care poate ajuta la inducerea acestui sentiment, la creșterea nivelului serotoninei.

Dar, să coboram dintre stelele fericirii în mâlul nostru traco-geto-dac. În ultimii trei ani a fost o mică inundație de bani, guvernul se auto-laudă (explicațiile docte ale lui Cristian Socol , eminența economică și cenușie a psd, pe un tabel roz). A apărut și o a doua parte a tabelului roz care este neagră – deficitul de cont curent, deficitul balantei de plăti, gradul de îndatorare pe diferite termene, dobânzile la care se poate împrumuta România, deprecierea monedei naționale.

Și termenii guvernului (ai lui Socol) și contra-termenii sună destul de neaccesibil pentru majoritatea dintre noi. De aceea, am să vă spun părerea mea de mergător normal la piață și utilizator ordinar de card.

psd a realizat că masa de votanți din ’90 s-a cam curățat, s-a dus la Domnul (deși cred că ei n-au). De aceea, psd a decis crearea unui nou nucleu. Cum? Prin cumpărare, că doar nu dă de la el. Iar această politică s-a concretizat mai ales după ultimele parlamentare. A fost mărit fără motiv, artificial, numărul bugetarilor, li s-au majorat salariile, s-au mărit și nițel pensiile inclusiv cele speciale, s-au înființat noi speciale. După mine, bugetarii erau deja prea mulți, incompetenți și lipsiți de răspunderi, iar specialele sunt o mare porcărie. Întâmplări tragice recente îmi confirmă afirmațiile privind incompetența  și impostura personajelor administrației.

Creșterile salariale și mărirea exagerată a masei de bugetari au pus presiune pe buget, au crescut cheltuielile. Una din consecințe a fost diminuarea până la absență a bugetului de investiții, mai ales cel de interes public – șosele, autostrăzi, spitale, etc. În afara utilității, investițiile ar fi dat de lucru unui mare număr de oameni, ar fi generat o activitate economică productivă.

Creșterile bruște salariale, fără o bază economică, au generat consum. Oamenii s-au repezit să cumpere. La fiecare leu cheltuit pe cumpărături, statul încasează TVA și alte taxe, adică apar venituri bugetare – sunt acelea cu care se laudă guvernul uitând că sunt bani pe care tot el i-a plătit. Aceasta este creșterea economică pe consum. Dar, când cererea creste, cresc și prețurile, dar și importurile. De aici sunt dezechilibrele anunțate de BNR – al balantei comerciale și de cont curent, importăm mai mult decât exportăm.

Dar creșterea preturilor înseamnă în final devalorizarea monedei naționale, a leului – cu un leu, vom cumpăra mai puțin. Adică nu e numai „ce iau pe mere dau pe pere„, fiindcă încep a cumpăra mai puține pere. Asta nu îi afectează numai pe bugetari care încep a nu mai simți creșterile salariale, îi afectează pe toți cetățenii cumpărători de bunuri și servicii.

Dincolo de cerere și ofertă, presiunea salariilor bugetare afectează privații care trebuie și ei să mărească salariile și produsele lor devin mai scumpe. România devine mai puțin atractivă pentru investiții și ia note mai mici. Pentru a acoperii cheltuielile, Chiparosul se împrumută în neștire arvunindu-ne nepoții. Consecințele sunt împrumuturi cu dobânzi împovărătoare.

Cum puteți verifica adevărul spuselor mele? Simplu, mergeți la piață, uitați-vă la prețurile de pe tarabe, mergeți la supermarket, aduceți-vă aminte cât plăteați acum un an, acum trei ani, pentru același coș. Dacă sunteți acolo dimineața, priviți puțin la ceilalți cumpărători – câți dintre ei vă fac impresia a fi plecați de la serviciu? Vi se pare că aceștia sunt salariați la privat? Dacă tot nu mă credeți, comparați cursul EUR de la sfârșitul lui 2015 cu cel actual.

Mai fac o precizare. Nu banii sunt criteriul principal al topului țărilor fericite, ci bunăstarea. Gândiți-vă dacă așa ne îndreptăm spre bunăstare.

Foto digi24.ro