Izvorul imposturii

În ultimele pagini publicate am tot scris despre fenomenul imposturii care domină societatea românească a ultimilor mai mult de 70 de ani, responsabil în mare parte pentru nivelul nostru scăzut de trai.

Mă amuză cumva găzduitorul neutru ales de echipa președintelui pentru următoarea dezbatere electorală – SNSPA. Ca să vă lămuresc, am să vă spun istoria acestei școli, istorie pe care sunt sigur că o neagă.

În martie 1945, PCR înființează, la inițiativa Anei Pauker, Universitatea Muncitorească a PCR care își schimbă numele în februarie 1946 în Ștefan Gheorghiu, în 1952 devine Școala Superioară de Partid Ștefan Gheorghiu, și din 1966 Academia de științe Social-Politice Ștefan Gheorghiu – vedeți de când se manifestă pasiunea ăstora pentru academii,  pasiune prezentă încă.

În 1948 apare Școala Centrală de lectori A.A. Jdanov, care devine în 1949 Școala Superioară de Științe Sociale A.A. Jdanov. În 1970 cele două înalte școli se unesc sub numele de Academia Ștefan Gheorghiu. La sfârșitul lui ’89 se ascunde sub numele de Academia de Studii Social-Politice. Ultimii doi rectori ai vestitei academii au fost Leonte Răutu și Dumitru Popescu, primul fost director al Școlii Jdanov, celălalt absolvent Jdanov.

Ei, opriți-vă lacrimile, nimeni dintre ăia n-a rămas șomer după ’90, toți au dus-o chiar mai bine. Iar trebuie să-l citez: „Stați liniștiți tovarăși la locurile voastre”. Prin HG183/91 s-a înființat SNSPA care n-are nimic de-a face cu KGB-ul și are doar scopuri nobile, utile pentru propășirea societății noastre sub semnătura lui Petre Roman (nici el n-are KGB-iști în familie). Vă întrebați de ce-l judec după familie – și eu am fost judecat la fel, după familie – de altfel, chiar cred în proverbul „Ce naște din pisică șoareci mănâncă”, e normal, nu poate mânca altceva. Apoi, am găsit și HG55/90 semnată tot de Petrică prin care Ștefan Gheorghiu s-a desființat, Universitatea preluând temporar o serie de secții care au fost restituite prin HG183. Nimic nu piere, totul se transformă (Cenușă este totul – ierarhia). Mă gandesc cu duioșie, ce tare i-a durut când au renunțat la titlul de academicieni.

Dacă nu cunoșteați aceste detalii, acum ați înțeles amuzamentul meu.

Legat de episodul pe care vi l-am povestit în Didactice, în ziua examenului băiatului recomandat de secretara de partid, a mai fost o fată în fața aceleiași comisii, studenta unui fost coleg. Aceasta n-a știut să-și susțină lucrarea și nu a putut răspunde la nici o întrebare. În fața comisiei, fostul meu coleg a spus că pentru ea e o mare performanță faptul că a ajuns până acolo și că, după părerea lui, ar trebui să-i dăm drumul. Dezarmați de sinceritatea colegului, am fost toți membrii comisiei de acord și a primit nota de trecere minimă (cred că 6). Probabil, cam la fel sau petrecut lucrurile și cu Veo, numai că cei care au făcut-o, n-au știut ce pohte mari are și cum o să mănânce ea mici în Sala Tronului.

De altfel, și Vasilica este fericita posesoare a unei diplome SNSPA. Din nou, QED.

Pentru că avem nevoie și de un moț, vă ofer spusele din ’75 ale lui Leonte Răutu:

„Fiecare cadru de conducere, indiferent de domeniul specializat în care își desfășoară activitatea, este, în primul rând, un militant revoluționar, un om politic care acționează neabătut pentru înfăptuirea politicii interne și internaționale a P.C.R., dă dovadă de devotament fără margini față de partid, față de patrie, față de națiunea noastră socialistă, aplică în viață principiile eticii și echității socialiste, ale umanismului socialist”.

• Formarea elitelor comuniste în România ”Școala Superioară de Științe Sociale A.A.Jdanov”
• Academia Ștefan Gheorghiu
• Învăţământul de partid: poarta de acces la promovare – remarcați link-ul A3. Câtă obiectivitate pe mine!
• O diplomă Jdanov 1952 găsiți (dacă vă grăbiți) cu 30 lei pe okazii.ro