Habemus primus

Fumul alb s-a ridicat, am aflat că 3=1, egalitate care contrazice tot ce știu eu și cunosc serios ceva matematică.

Sigur că toți vor clama patriotismul, cum s-au sacrificat ei pentru țară ducându-și la bun sfârșit mandatul care asigură o specială și încasând veniturile de parlamentar deși, dacă s-ar fi organizat alegeri, nu ar mai fi pupat lovelele respective.

Asta este pe scurt istoria zilei de ieri. Răsuflând ușurați, izbăviți și scăpați de presiunea anticipatelor, parlamentarii s-au sacrificat votând guvernul pe care tot ei îl doborâseră.

În rest, am ajuns la scenariul 3 (încep să le pierd șirul), o să avem stare de urgență. Sper să nu mă oprească de la scris pe blog, să constituim Clubul Auto-izolaților Anonimi.

Am mai aflat cum vor fi îngropați morții COVID. Știrea mi-a adus aminte de dezgroparea anii trecuți, bănuiesc în scop imobiliar, a unui cimitir de pe vremea ciumei lui … , cimitirul ciumaților, undeva prin Balta Albă.

Ce urmăresc autoritățile? Limitarea vitezei de răspândire a epidemiei. Scopul? Pentru a putea fi acoperită de actuala dimensiune a sistemului sanitar și de numărul redus al aparatelor de ventilație.

Desigur, vom mai bârfi pe tema asta, ne vom amuza, vom fi îngroziți, tot felul de stări de spirit. Dar, fără asta, n-am simți că trăim.

Revenind la starea de urgență, suspicios cum sunt, mă gandesc la un scenariu de tergiversare. Inițiativa a venit de la Renate Weber. Pot să-mi închipui că unii nu vor localele la termen, deși localele sunt foarte clar și precis formulate în Constituție. Dar, iarăși sunt unii care s-ar sacrifica bucuroși pentru popor. Ar putea fi și unii care gândesc mai departe, amânarea parlamentarelor. Știu că gânditul e foarte stresant pentru ei, dar sacrificiul pentru țară este prioritar.

Și acu, ia spuneți, vi s-a terminat prima provizie de hârtie higienică? Rău, acum nu mai sunt ziare, nu se mai fac din celuloză și nu-l mai avem pe ceașcă să-l facem cu adevărat util.