Scenarita

V-am mai povestit că sunt bolnav de scenarită de când mă știu. Eram obligat de împrejurări să-mi imaginez diferite situații critice în care aș putea ajunge, ce ar trebui să fac, cum ar trebui să reacționez.

La sfârșitul anului trecut, aveam în față doar Zdrențele Roșii cu impostura, mârlănia și nemernicia lor, care ne aduseseră într-o situație aproape de limită. Acum ele stau după colț, gata să lovească oricând. Dar avem virusul care ne dă târcoale și foarte probabil ne va lovi pe cei mai mulți. Ascult cu neplăcere zgomotul unui utilaj care stropește strada și al unuia purtat în spate care împrăștie pe trotuar.

Ei, ce ziceți de un meteorit, unul mic ca în Urali sau baban ca Tunguska? Dar de epuizarea apropiată a resurselor energetice fosile? Dar de un cutremuraș?

Nu-i așa că nu vi se mai par improbabile? Au devenit deja foarte credibile. Cei care vor scăpa de virus vor trebui să se gândească serios la aceste eventualități, dacă nu cumva se vor suprapune.

cutr

Nu știu cum ați trăit dvs. cutremurul cel mare – 1977. Eu locuiam la etajul întâi al unei vile de lângă televiziune. Nu mai simțisem nici un alt cutremur până atunci, deși mai fuseseră. Nu eram foarte dezbrăcat și faza maximă m-a găsit deja în pragul porții de la stradă. Eram paralizat, nu puteam păși înainte în stradă. Aud și acum zdrăngănitul borcanelor de iaurt în navetele de sârmă de la alimentara de alături.

N-avusesem deloc scenariul pregătit. Probabil, cutremurul a început destul de hotărât ca să mă alarmeze să fug în stradă, dar maximul a intervenit mai târziu, la poartă. Am aflat cum e cu vibrațiile de foarte joasă frecvență care îți blochează nervii și îți provoacă teroare.

Pe urmă, m-am întors în casă, am luat niște documente și lucruri de valoare și am sporovăit în stradă toată noaptea, ca toți ceilalți. Cel mai mult m-am conversat cu Mitică Popescu, actorul. Prin zvonuri, aflam despre dezastrul din oraș.

Revenind la Doreii de pe stradă, dacă-i privești, parcă ai fi în China, aceeași imagine. Numai că, eu sunt suspicios. Timp de aproape patru ani primăria nu a dat cu insecticid pentru țânțari, ceea ce altădată se petrecea cam la fiecare două săptămâni, vara. Devenise insuportabil să stai în gradină. Mai e istoria acestor firme de salubritate care au devenit de casă. Cine ar putea verifica substanțele împrăștiate, concentrațiile? Mă mai gandesc și la scandalurile recente cu dezinfectări de școli, grădinițe. Presupun că vă amintiți culoarea primarelui. Pe lângă chimicale mai e și mirosul de bani. Deci, e rezonabilă suspiciunea mea?

În închiere, (cunoașteți citatul), aștept părerea dumneavoastră. Cutremur, lipsă de energie, asteroid, sau altă calamitate? Ce preferați? Ar mai putea fi și d-alea locale – grindină, inundație, accident nuclear, uragan, erupție, deșertificare, …, sau Ciumă Roșie.

cala

Foto: hunedoaralibera.ro, cotidianul.ro

5 comentarii la „Scenarita

    • Nu, nu e păcăleală. Dar ar trebui să punem răul înainte, să ne mai imaginăm și în situații critice, altfel ne iau pe nepregătite.🙂
      Apoi, că societatea noastră e plină de impostori de mai mult de 70 de ani. Să nu ne așteptăm prea mult de la administrație. Trebuie să ne bazăm pe noi. Noroc că am scăpat la timp măcar de gașca aia de fufe.

      Apreciat de 1 persoană

      • Nici nu vreau sa-ntreb care fufe. 🙂 Oricum nu-i frumos sa le numiti asa. Hai sa le zicem iliterate. Dar, inca o data, am inceput sa ma uit la stiri de 15 ani incoace de cand cu pandemia, asa ca ma bazez pe dumneavoastra sa fiti echidistant. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  1. Bună ziua, nenduplecatule! 🙂
    Ți-aș răspunde la întrebarea din fanul postării, dar mă abțin! 😉
    Orice situație mai dificilă ne poate pune în postura de a ne gospodări singuri. Fiecare dintre noi are un anume fel de a reacționa, depinde de structura lui interioară. La cutremurul de care amintești mă uitam la tv. l-am simțit dar am fost calmă și împreună cu părinții am așteptat în casă să treacă. Blocul în care locuiam era doar cu patru etaje și bine consolidat cu pereții groși, puteai sta foarte degajat în spațiul ușilor. La următorul eram la mine acasă, locuiam la et. 6, îmi cumpărasem o bibliotecă ale cărei cutii de ambalaj le pusesem pe palier să le duc la tomberon, când am ieșit m-am trezit cu ele peste mine iar blocul se mișca precum balerinele, tot la fel de calmă am intrat în apartament și m-am pus în spațiul dintre uși, când s-a liniștit totul am fugit repede la ai mei unde aveam fata. Dacă nu intri în panică și ai credință poți trece prin orice situație de calamitate naturală. 😉
    Și pentru că statul în casă-curte e primordial îți dăruiesc o melodie… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ești drăguță, dar nu ai întâietate. Ieri, mi-a fost oferită o grămadă de muzică de unii care stau la vreo 40 m de mine. Cred că bănuiești cum s-a încheiat. Cred că ești sigură că nu am avut concursul autorităților sare s-au nimerit chiar la momentul potrivit la gardul meu.
    Eu prefer ciripitul vrăbiilor (nu și al Vrăbiuței cunoscute ție). Am și niște mierle care se încăpățânează să-și facă un cuib într-un loc în care le devorează puii coțofenele care au baza tot la mine.
    Vezi cele două link-uri din text.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s