Achitarea torționarilor

M-am referit anterior la marile anchete care bat pasul pe loc așteptând prescrierea sau moartea inculpaților. M-am mai referit la ocazia ratată de justiție de a curăța societatea românească. Dar sunt multe anchete, de o mult mai mică amploare, aflate în aceeași situație sau chiar mai rău.

La 30 de ani de la lovitura de stat și abandonarea teoretică a comunismului, Curtea de Apel s-a pronunțat în cazul Gheorghe Ursu, cel omorât în 1985 de leprele lui ceașcă. Reamintesc – după ’89, familia disidentului solicită dreptate, dar are parte de instanțe ostile.

Ucigașul acestuia, un deținut de drept comun aflat în slujba Securității, este condamnat abia în 2000 la 20 de ani din care face doar 2 ani. Comite apoi o altă crimă în Danemarca în 2010 și mai primește 14 ani în România. Foarte probabil va mai avea ocazia și timpul pentru a mai comite crime.

O mulțime de alte personaje au fost achitate. Totuși, fostul șef al Direcției de Cercetări Penale a Miliției, colonelul (r) Tudor Stanică și fostul șef al Arestului Miliției, colonelul (r) Mihai Creangă, au fost condamnați la cate 20 de ani de închisoare în 2003. Creangă a fost eliberat după 5 ani. Stanică a executat mai puțin de un an din pedeapsă. Acesta și-a întrerupt de 17 ori executarea sentinței din motive medicale. Ultima dată, judecătorii au prelungit întreruperea executării pedepsei.

În 2005, gen. SRI Eugen Grigorescu, șef al arhivelor SRI, a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare privind dispariția jurnalului. Nu știu dacă a fost închis fiindcă a murit în același an. Vă scutesc de citarea elogiilor aduse generalului pentru profesionalism și servicii aduse țării.

Urmează judecătoarea Mihaela Niță care a hotărât la sfârșitul lui 2019 (publicarea motivării în ianuarie 2020) schimbarea încadrării din crimă împotriva umanității în infracțiunea de tratamente neomenoase și achitarea ofițerilor de securitate maior (r) Marin Pârvulescu și colonel (r) Vasile Hodiș. Achitare a primit și fostul ministru comunist de Interne, Tudor Postelnicu (acela cu lacrimile din ’90), decedat în august 2017, pentru infracțiunea de complicitate la tratamente neomenoase. Fiindcă veni vorba, îmi aduc aminte cum fi-su (un puțoiaș) l-a scos din birou pe directorul instituției în care lucram pe vremea lui ceașcă, pentru a-l suna pe tac-su.

Deși ultimul cuvânt îl va avea Înalta Curte, această sentință liniștește sufletele zbuciumate ale torționarilor anilor ’80 fiindcă stabilește, exact precum acuzațiile din ’85, adică

Ursu a fost anchetat pentru fapte penale de drept comun, nu a fost disident, Ursu a murit dintr-o întâmplare.

Mai spune că

„în anii ’80 s-a lucrat cu influențare pozitivă, cu temperare” – aceștia sunt termenii Securității, sunt niște eufemisme. Se știe, că au existat sute de victime în anii 80. Sunt cunoscuți deținuții de la Aiud, care au fost torturați sălbatic acolo, dar și muncitorii de la Brașov, mii de opozanți cărora li s-au făcut dosare deghizate, de drept comun (Germina Nagâț, membră în Colegiul de conducere al CNSAS, interviu la Europa Liberă).

“Politica statului român la acea dată nu era de reprimare a formelor de opoziție față de regimul politic și conducătorul statului prin violență și eliminare fizică” – stabilește doamna Niță.

Atrag atenția că nici o sentință nu a degradat marii patrioți inculpați ce se sacrificară pentru țară. Condamnații sunt menționați cu gradul avut, ceea ce înseamnă că-și păstrează avantajele financiare. Mai menționez că o specială de maior este de ordinul a 15.000 lei, ceea ce justifică pizma mea. De o bine meritată specială mai babană se va bucura și judecătoarea Mihaela Niță, cea care, la 30 de ani de la căderea teoretică a comunismului, îl repune în drepturi, ignorând un drept fundamental, cel la viață.

Regret că n-am găsit despre judecătoare decât detaliul că bărbat-su este jurist în sistemul penitenciar. Sunt sigur că bunicii doamnei judecător au fost dintre aceia bucuroși de venirea rușilor, cei care doreau moartea îmbuibaților. A terminat școala în ’93, deci ar fi intrat la facultate în 1988. DW subliniază alterarea istoriei românilor prin acestă hotărâre judecătorească.

Vedeți de ce justitia nu a făcut curat în ’90?

Foto: digi24.ro