DNA-ul

Ciudată este uneori viața. După ce l-au demonizat, l-au destructurat prin modificări legale în vigoare și azi, după ce l-au decapitat cu concursul ilegal al CCR,  pesedeii se amenință acum reciproc cu DNA. Desigur, au un principiu sănătos, furăm împreună, dar prada nu e pentru toți.

V-am mai povestit cum își gratulează ei șefii, ca pe măselele stricate. Dar ce facem cu statul paralel? L-au uitat de tot? Unde-i Soros? Alooo! Domnu’ Soros, nerecunoscătorii v-au uitat de tot. V-au scos chiar și din conspirația COVID. L-au băgat doar pe Bill, pe care nu l-a putut prinde DNA. Nemernicii.

Ați văzut acuzele? S-au furat chiar și pe ei. Puterea obișnuinței. Nici măcar Proasta României nu mai este proastă, e șmecheră, a păcălit și partidul care s-ar dori unic. I-a păcălit și pe cei care se prefăceau că o adulează pe Ileana Cosânzeana și au scuipat-o mai apoi.

Dar, chiar s-au furat pe ei? Nu, ei e săraci, n-are bani. Domnu’ dracnea n-a avut bani nici pentru două secretare, doar nu era să-i scoată din buzunar. Așadar, este sacul fără fund, este bugetul. De acolo au luat milioanele de euro.

Eu aștept cu nerăbdare continuarea romanului. Până atunci, revin asupra propunerii mele de a renunța la trandafiri (psd-ul). Mult mai potrivit mi se pare felinarul, mult mai atractiv pentru electorat. Desigur un felinar tot roșu.

Ar fi foarte interesant un sistem de felinare – roșu, galben, albastru, portocaliu, verde, toate cu aceeași semnificație, aceea …

44 de comentarii la „DNA-ul

  1. Bună ziua, neînduplecatule! 🙂
    Când alegerile se apropie, de orice fel, apar tot felul de ”motivații”, nu doar la cei roșii, mai în toate culorile. 😉 Nici la felinarul galben nu-i prea roz, Cîțu simte teroriști financiari când se dă perdeaua de pe evoluția lui ”nepătată”, deocamdată, dar le vine rândul și la ceilalți, albaștri, verzi, etc. Revin la remarca: Toți sunt la fel! Își caută fiecare la celălalt voturi prin manipularea votanților! 🙂 M-am hotărât! Numai votez! 😛

    Apreciază

  2. Dacă tot mi-ai amintit de el, am să-ți povestesc o întâmplare. 😉
    Era dezastru la orele lui, nu prea asculta, dar ne da lucrări de control aproape-n fiecare oră. Noroc că făceam dar două ore pe săptămână. Se plimba printre bănci și spontan striga: ”Nu te mișca, te-am prins!!” Cine copia se speria, chiar dacă el nu observa pe cineva. Eu nu aveam treabă cu această stare a lui, n-am copiat niciodată. problema era că te conturba de la scris și-ți venea să râzi. Eu râdeam mereu de el. Când mă observa mă amenința că mă spune tatei, care era pasionat ca el de pescuit și se mai întâlneau pe Dunăre. Din acest motiv am vorbit cu cei din clasele mai mari, care mi-au spus că el nu corecta lucrările, da note după cât de mult scriai, chiar dacă băteai câmpii, nu conta subiectul, dar să începi lucrarea sau teza cu subiectul și să terminai la fel, la mijloc puteai scrie orice. Atunci am înțeles de ce-mi da doar opt, eu scriam pe subiect nu mă întindeam la povești. Au trecut anii și am ajuns în anul patru. La câte pagini ocupam în carnețele lui, m-am gândit să aplic la ultima teză, care nu mai conta ce notă luam, am făcut-o! 🙂 Am început teza cu subiectul și am terminat-o cu finalul subiectului, în mijlocul tezei am povestit un meci de fotbal, cu amănunte, dintre Steaua și Dinamo. N-am spus nimănui așteptând să văd rezultatul. Acasă am făcut teza corectă pe un alt caiet să îl pot înlocui cu cel cu pricina. Când a adus tezele, a mea nu mai apărea, mă gândeam în sinea mea: Iar mă trece pe carnețel? 🙂 La sfârșit apare și ea, eram singura care luase nota zece, un zece pus pe colțul primei pagini fără semnătură. M-a felicitat, s-a felicitat că prin observațiile lui m-am cumințit. 😛 Am luat repede teza cu 12 pagini și am înlocuit-o cu cea corectă, aruncând și eu un zece pe coltul foii. Am tăcut, n-am spus nimănui dar păstram pentru banchet, când știam că va scoate carnețelele să ne reamintească ce năzbâtii am făcut în cei patru ani. După bacalaureat am fost la o masă cu toți profesorii din cei patru ani, banchetul a fost o excursie în nordul Moldovei, unde dânsul nu a fost. Când a început, râdeam cu lacrimi la felul în care notase ce am făcut cu toții în cei patru ani, eu fiind și șefa clasei, dar și fruntașă la însemnări. Râdeau profesorii… L-am lăsat să termine într-o veselie totală, scot teza cu singurul zece pe care-l dăduse în generația noastră de șase clase paralele. Când a citit-o cu voce tare, îl rugasem s-o facă, am râs cu toții. Proful de matematică și el fecioară zurlie ca mine i-a spus: ”Na Costică, ți-a făcut-o!” Sigur, n-am scăpat ușor, m-a spus lu tata, care m-a muștruluit militărește! 🙂 ))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s