Barabas

Am tot scris despre limitele justiției în România. Evenimentele de acum 30 de ani sunt una din limite.
Canalia care a lansat chemarea, Petrică cel care se dezice, Chițac cel care a dat foc propriilor autobuze, mulți alții își așteaptă nerăbdători pedepsele. Faptele lor, crimele lor, ne-au aruncat în preistorie, ne-au ținut 10 ani pe loc.
Și eu aștept să-i văd pedepsiți.

Născut pe lista neagră

Când mă gândesc la proverbul „Caprei vecinului” văd parcă o masă de noroi adânc și negru ca smoala iadului din care, din când în când, câte un cap încearcă sa iasă. Atunci, o mulțime de mâini ies și-l apucă să-l tragă înapoi.

Am fost și eu, probabil, sclavul unor prejudecăți care încearcă să atribuie românilor calități unice atunci când am afirmat că ne sunt caracteristice acțiunile acestui proverb (Societatea românească). Oare e adevărat că acest proverb ne caracterizează, că suntem singura nație?

Mulțimile dezlanțuite tind să facă rău, acesta fiind primul impuls comun. Mult mai târziu apar acțiuni logice legate de interese clare și reale. Dacă priviți retrospectiv sau chiar vă uitați în istorie, veți găsi, cu siguranță, multe exemple.

Am să dau exemplul cel mai cunoscut, de acum vreo 2000 ani. Când Pilat a lăsat mulțimea să aleagă, criminalul Barabas este iertat. Cel bun, este condamnat, batjocorit…

Vezi articolul original 246 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s