Mizeria

Tocmai v-am scris despre mizeria umană care domnește în sistemul medical românesc, necorectată în nici un fel de epidemia prin care trecem cu toții. Cineva a comentat cu exemple oarecum paralele din România și vestul Europei. Am și eu niște povești din astea.

Aveam o prietenă care avea o soră. Nu semănau, ambele erau frumoase, dar soră-sa era cu adevărat deosebită. Ceva gen Catherine Deneuve, ceva mai înaltă, cu un păr bogat, blond deschis natural, siluetă perfectă.

Prin ’91 toamna, mă întâlnesc întâmplător cu prietena mea lângă Național. Era foarte bulversată și mi-a povestit că s-a prăpădit sora ei. Am rămas și eu fără cuvinte.

Soră-sa cunoștea un neamț, așa încât, în ’90, a plecat în Germania. Nu a avut probleme cu neamțul care era bine situat. Totuși, probabil că prea mult bine strică. Fata a făcut un atac pe neașteptate, erau undeva într-un sejur. A fost dusă imediat la spital, transferată apoi la o clinică și, cu toate eforturile medicilor, s-a stins.

Prietena mea se lupta, la momentul în care am întâlnit-o, cu statul român, MS, pentru a pleca în Germania.

Peste alți vreo doi ani, i-am făcut o vizită. Mi-a povestit în detaliu. După atac, soră-sa a fost supusă la tot felul de analize, inclusiv CT. Surprinși de vârsta ei, medicii au cerut o a doua și o a treia opinie. Prietena mea primise de la ei un dosar voluminos cu toate constatările, analizele, imagistica. Rapoartele erau semnate de profesori cu greutate. Fusese foarte bine tratată, dar asta a fost să fie.

La noi, și astăzi, spitalele refuză să ofere asemenea documente. Alte opinii pot fi obținute de pacienți, dacă mai au energie, contra cost din cabinete private. La ce o fi servind această secretomanie? Doar la ascunderea gunoiului sub preș.

Dar, în ciuda victoriilor nemților cu COVID-ul, știu deficiențe și în sistemul lor.

Vărul meu care plecase în Germania, una din petele dosarului meu foarte pătat, despre care v-am mai povestit, Dumnezeu să-l odihnească, s-a îmbolnăvit prin 1991 de boala Lyme. I-a produs o semi-paralizie și a suferit vreo cinci-sase ani, tratându-se în fel și chip. După ce s-a făcut bine, la o analiză de sânge, i-au descoperit anticorpii. Deci, se întâmplă și la ei să nu funcționeze sistemul.

Totuși, pe acolo, nu cred că ai probleme cu dusul țucalului și nici că cineva din personalul medical face fițe. Puteți spune că n-au legătură cu tratamentul. Dar nu, sunt aspecte relevante o oglindă a sistemului. La fel cum WC-urile arată starea unei națiuni.

Foto: republica.ro

Un comentariu la „Mizeria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s