Dumneavoastră, unde ați vrea? Tot în Românica? Sau oriunde, numai în Românica, nu? V-ați săturat de munți și văi, de Marea cea Mare și de câmpiile roditoare, izvoarele reci cristaline, codrii deși? Dar de lăudăroșenia traco-geto-dacă?
Eu, munții i-am bătut la pas, prea puțini mi-au scăpat, născut fiind în lagărul socialist n-aveam voie în altă parte. Marea o știu prea bine. Câmpiile alimentau sforăriile raportate lui ceașcă. Chestia cu izvoarele cristaline este o minciună crasă, chiar și la munte dai de azotați de pe urma agriculturii intensive. Codrii sunt buni doar să se fure ca-n codru.
Cel mai mult îmi displace societatea românească. O societate cu ierarhii inverse. La 30 de ani de la căderea teoretică a comunismului, nu numai că nu și-a revenit, e chiar mai rău. Școli care sunt doar niște fabrici de diplome, impostori bine plătiți la toate nivelurile, șmecheria dominantă, români care votează o proastă fiindcă e a noastră.
Mă opresc aici cu înșiruirea, până descrierea nu devine prea dură. Rezultă că aș vrea să mă re-nasc undeva unde societatea este normală, valorile sunt respectate, impostorii puțini. Dacă nu sunt munți, mare, nu-i nimic, mă duc să-i văd acolo unde sunt. Dacă ar fi să aleg, dacă aș putea pune degetul (e nesigur că aș avea deget) pe hartă, l-aș pune pe partea cealaltă, pe Noua Zeelandă.
În NZ, cred că autoritățile, au semănat de-a lungul șoselelor Aghapanthus (originar din sudul Africii), flori cărora le merge foarte bine și sunt plăcute pe șoselele lor înguste. Cu mai puțin succes au semănat și Crocosmia/Croscomia tot din Africa. Am ciordit și eu ca un geto-dac ce sunt niște semințe. Așa se face că am două cuiburi de Aghapantus. Spre surpriza mea, l-am întâlnit în același an, aproape de solstițiul de vară din nord, în gradina botanica din Tromsø NO, la 3 grade dincolo de cercul polar de nord, bucurându-se de ziua lungă. Probabil că iarna le țin în seră. Ale mele au trecut peste câteva ierni blânde cu succes.
N-am izbutit să găsesc semințe de kauri (cautându-le am avut și un accident auto), dar am adunat niște semințe de palmier. Din nord până în sud au mai multe specii de palmieri deși latitudinea lor cea mai sudică este cam ca aceea de la Piatra Neamț (desigur, nu socotesc cele câteva insulițe antarctice). Deci, am adunat semințele dintr-un loc splendid – London Quay din Picton (41°17’17.6″S, 174°00’25.1″E – este vizibil cu Google Street). Așa se făcu să mă potcovesc cu două exemplare de Phoenix canariensis. Specia este din Insulele Canare, este invazivă, există și prin alte locuri din lume, de exemplu California.
Ei, palmierii mei au început să crească, le-am schimbat de vreo trei ori ghivecele, i-am ținut în casă două ierni. M-a bătut gândul să pun unul în grădină fiindcă teoretic ar suporta câteva zile de -3°C. Nu-i mai puteam ține. Am scris câtorva grădini botanice. Am contactat inclusiv Delfinariul Constanța. Am contactat și gradina botanică din Balcic, loc de care mă leagă amintirea mătușii mele care m-a crescut.
Dar, după cum cunoașteți, grădinile noastre botanice, ca și ale bulgarilor sunt bugetare. Este elementar să răspunzi unui mail, mai ales că nu-ți cere nimic, doar îți oferă. După două mail-uri insistente, bulgarii mi-au răspuns în scârbă, spunând să mă adresez centralei lor din Sofia. Am făcut-o, nu mi-au răspuns. În final, i-am donat Grădinii Botanice din Galați. Șeful secției respective a fost sigurul care m-a sunat. În rest, n-am primit nici un mail. Fotografia este făcută cu mai mult de un an înainte de a-i da, între timp, crescuseră foarte mult. Poate-i inspectez anul acesta, am intrare moca la Grădina din Galați. Sper ca această gradină botanică să câștige investițiile dorite pentru ca palmierii mei să poată crește normal.
Așa că, am rămas doar cu Aghapanthus la care țin foarte mult.
Doar Iliescu are sanse sa vada palmierii DVS mari cat cei din poza de mai sus… e posibil sa le si supravietuiasca la cum stau lucrurile.. Cat despre ”de’ar fi sa”… Eu iubesc Romania, avem o tara superba.. Oamenii sunt… Unii ar spune ” Nu oamenii, conducatorii ”. Eu spun insa ca si aia, tot din popor vin pana la urma. E important locul unde te nasti.. cine spune ca nu, ar trebui sa compare sansele de reusita ale unuia nascut in Siria cu sansele unuia nascut (chiar si ) la Cernauti. Se putea si mai rau.. Multumesc sortii ca m-am nascut intr-o tara care ARE sansa la normalitate si in mare masura, cel putin dupa ’90 cand se putea pleca, multi au avut sansa sa-si aleaga soarta pe alte meleaguri… Parior fiind, daca la impartirea locului de nastere as avea de ales intre 5 bile (fiecare cu un biletel in ele : Monaco, Luxemburg, Casa de Winsdor, Liberia si Chad) SAU sigur ROMANIA.. as alege tara noastra…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lui Ilici îi urez din nou viață lungă, poate justitia …
Mai e proverbul ăla cu „păcat că e locuită”.
Monaco, Luxemburg, … nu mă interesează. Peste tot pe unde am umblat am avut ca obiectiv doar spectaculosul naturii.
Plin de optimism comentariul dumneavoastră. Sper să aveți dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Azi despre plante… Sunt tare nemaiantalnite, nemaipomenite, nemaiauzite.. N-ati fost prea clar care-i Aghapanthu. L-am cautat pe net si cred ca acesta-i si ultimul raspuns din ghicitoare (n-am apucat sa mai verific), nu??
Frumosi si palmierii, dar si celelalte flori. 🙂
ApreciazăApreciază
Inflorescența albastră pe peduncul lung. Am pus răspunsurile pe pagina anterioară.
Poza de pe London Quay nu e poză, este captură Google Street. Ale mele erau prea personale. Dar locul este splendid. Picton este doar un port la strâmtoarea Cook prin care se derulează traficul dintre insulele de Nord și de Sud, un fel de sat.
Prima floare din stânga există și prin Europa. Este un copăcel pe care l-a avut un vecin. A publicat cineva din Franța alaltăieri o poză cu un copac similar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am citit dupa ce v-am scris si raspunsurile din postul trecut. Deosebite flori toate!
ApreciazăApreciază
Elvetia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am fost de multe ori cu afaceri, mai ales în zona Zurich. Nu știu dacă ați fost. Pentru mine Elveția era ca în Heidi – nu e. Mie îmi plac zonele mai puțin populate.
ApreciazăApreciază
N-am fost niciodata in Elvetia. Iar satul lui Heidi e dragut pe micul ecran. Mie imi plac aglomerarile urbane, in care sa te pierzi. Vreau Elvetia pentru racoare 🙂 , banci si, imi inchipui eu, putina civilizatie.
ApreciazăApreciază
Civilizație cât cuprinde.😃
ApreciazăApreciază
Ori unde v-ati naste, ati fi tot un (0)zero, lipsit de adevaratele comori nemuritoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu AAAE, daca nu va nasteti din apa si Duh !
ApreciazăApreciază
Bună ziua, neînduplecatule! 🙂
De-ar fi să mai nasc o dată… mi-aș dori un loc în care aș putea picta și scrie fără să fiu nevoită să ascult, citesc sau să văd ce se întâmplă în lume, undeva unde orhideele ar crește-n voie umplându-mi sufletul cu frumusețea și culoarea lor. Nu știu dacă există cu adevărat acest loc, dar m-aș simți cu siguranță fericită. În altă ordine de idei, îmi place curtea ta plină cu flori de toate felurile! 😉 Și eu am obiceiul să aduc acasă flori din locurile în care ajung, e un fel de a avea locurile prin care trec în preajmă, unele se prind, altele nu. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
După ce am dat palmierii, mi-a părut rău. Am mai încercat niște semințe, dar n-au mai germinat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți spun eu cum pot germina semințele…
Pui apă-ntr-un vas de sticlă, pe care-l acoperi cu un tifon pe care pui sămânța în așa fel ca tifonul și sămânța să plutească-n apă, cu siguranță va germina sămânța și va face rădăcini, când sunt destul de robuste, tai tifonul să nu deranjezi rădăcinile și le pui în pământ. După o perioadă scurtă planta se va dezvolta. 😉
ApreciazăApreciază
Trecuseră trei ani, se uscaseră.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mda, nu mai puteau germina…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Intr-o insula greceasca mai putin turistica …
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Tot in tara mea!
Fie painea cat de rea, tot mai bine in tara mea!
Am fost plecata cu serviciul, insa de fiecare data abia asteptam sa ajung acasa.
Toate cele bune! 🍀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oriunde v-ați naște, acolo este patria. Întrebarea era, de fapt, ce fel de societate ați prefera să fie în patria dvs.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Italia 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In Japonia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu am un palmier care atinge tavanul cu frunzele, dar nu mă îndur să-l dau. Încă mai poate sta cu mine.
Unde aș vrea să mă nasc? Poate în zona de sud a Franței.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pirinei?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prefer marea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană