Fericiții

Liberté, égalité, fraternité – sloganul francez lansat în timpul revoluției. Vreți să aflați părerea mea? Oricum, v-o scriu. Libertatea, da, este extrem de importantă. Lipsa ei a fost experimentată pe români mai mult de 40 de ani. Absența ei limitează caractere, poate scoate ce este mai rău din om. În afara Rusiei desigur, la noi au fost cele mai sângeroase consecințe din Europa de est. Sigur că libertatea fiecăruia se termină când afectează libertatea altuia. Fraternitatea – este doar o prostie populistă. Frate, frate, dar brânza e pe bani. La fel și cu egalitatea. Oamenii nu sunt egali, unii sunt deștepți, alții proști, unii frumoși, alții urâți, unii înalți, alții pitici, unii slabi, alții grași, unii …, alții … Fiecare om este altfel și, de fapt, asta este cheia evoluției speciei hominizilor. Singura formă de egalitate pe care o accept este aceea în fața legii, unde toți trebuie să primim același tratament.

Fericiți cei care nu sunt proști, căci ei nu vor declara venituri și nu vor plăti impozite, nu vor declara proprietăți și nu vor păți nimic, nu vor respecta nici o lege și o vor duce bine, nu vor ezita să folosească orice mijloc ilegal și se vor îmbogăți. Probabil că gândul vă va duce pe la anumiți politicieni, care pot exemplifica oricare dintre aceste fericiri. Poate la Chiparosul cel cu buze umede, care a fost șef la finanțe, dar se pare că nu plătește impozite, poate și la alții. Vedeți că nu sunt proști nici cei care rezultă pe Google la căutări gen prostănac sau proasta României, ei sunt doar fericiți.

Dar subiectul meu este o anumită etnie care, desigur, este bogat reprezentată prin parlament, a dat un de trei ori președinte și un prim-ministru. V-am povestit că i-am întâlnit chiar și pe cealaltă parte a Pământului, numai că nu proveneau din România, ci din India și nu mi-a dispărut nimic din mașina cu portbagajul deschis larg mai mult de o oră. Doar că noi vorbim acum despre ai noștri. Trafic de orice de la carne vie la droguri, cămătărie, imobiliare, … M-am mai referit la ei – Brațul legii, Criza de autoritate, Link-ul interlop, Klan-ul. Am făcut mențiunea cu NZ, pentru că, de multe ori am apelat la argumentul ADN. Dacă este în continuare vorba de acesta, mediul este acela care l-a modelat – toleranța sau corupția autorităților care datează de mai mult de 70 de ani.

Tocmai ni s-a demonstrat din nou că nu toți suntem egali în fața legii, nu toți suntem tratați la fel. Nu sunt adeptul caprei vecinului, îmi pare bine dacă vecinul are mai multe, înseamnă că pot avea și eu. Nu mă deranjează palatele, priveghiul din elicopter. Singura întrebare pe care mi-o pun în asemenea situații este cât au plătit fiscului respectivii fericiți. Numai că întrebarea ar trebui să și-o pună chiar fiscul. Oare de ce nu și-o pune?

Bun, atunci cine sunt nefericiții? Păi, ceilalți, mulți și proști. Aceia care depun declarații fiscale, care sunt trași la răspundere exemplar pentru vreo eroare, vreo virgulă, vreo scăpare formală, chiar dacă n-au adus vreun prejudiciu. Aceia care-și plătesc amenzile, care se conformează legilor, care nu fac trafic de nici un fel, nu fac nici cămătărie, nu încalcă legile deloc.

Da, are dreptate Gabi care nu va mai fi primar, sunt și mulți și prosti, doar că sunt alții, nu aceia din puțul gândirii ei.

P.S. Recomand două filme Am întâlnit țigani fericiți și Șatra. Am o cititoare care sigur vă poate spune mai multe și mai cu talent decât mine. Oricum, n-au nici o legătură cu cele văzute zilele astea.

Foto: libertatea.ro.

Un comentariu la „Fericiții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s