Tradiții

nu chiar traco-geto-dacice, dar cu aceste pretenții, deși s-au creat într-o perioadă de numai 40 de ani fățarnici, comuniști.

La un moment dat, după modelul rusesc, încercam și noi să demonstrăm priorități mondiale, mari descoperiri, desigur, cu mare grijă să nu deranjăm  vecinul de la răsărit care trebuia să ia caimacul. Ba chiar aveam și contemporani importanți, savanți de renume mondial. Bine că i-am împușcat.

Dar, dincolo de mărețele cuceriri ale tehnicii și științei, oamenii au generat și ei ceva tradiții, e adevărat, nocive, dar autentice.

De exemplu, „se dă” – carne, butelii, apartamente (era să zic cutii de chibrituri), salarii, pensii, … Cam orice așteaptă a primi unii cu mâna întinsă, fără a întreprinde ceva. Aceia care pot fi cumpărați pe nimic, chiar cu o căldare. În epoca deplânsă de nostalgici, în care toți aveau un loc de muncă și nu trebuiau decât să semneze condica pentru a-și lua salariul mizerabil, pentru că locul de muncă era doar mijlocul de control al întregii populații, se dă avea un rol extrem de important. Problema este că unii au rămas ancorați acolo fără a pricepe că se dă este însoțit obligatoriu de se ia.

Un exemplu este administrația locală din Bucale care tocmai s-a aflat că are peste 70.000 de salariați. Sistemul este același, ești salariat, nu contează ce faci, dacă știi ce să faci, dacă ai ce să faci, votezi însă ce trebuie, ca să meargă treaba bine înainte.

Alt exemplu este făcutul rost. În vremurile apuse, în care lipsurile erau de toate felurile, la care unii încă tânjesc după adidașii pe varză, de fapt după tinerețile lor duse pe apa sâmbetei, când nu se găsea nimic, uneori  era vital să faci rost. De orice, de la un kil de ulei, la unul de benzină, de la un Kent să-l dai la doctor, la o viză ca să scapi. Era o întreagă industrie a unor Dorei care făceau ce nu se găsea, dar grosul, lucrurile importante, le făceau rost doar mahării, activiștii, securiștii, aceia care erau bine aprovizionați și atunci, care aveau magazine speciale și care făceau trafic cu asta. Ei luau caimacul. Dar, pe ansamblu, era un furt generalizat, o societate organizată pe hoție. Pentru unii era supraviețuirea, pentru alții, rotunjirea veniturilor. Pentru nomenclatură, era modul prin care-și afirmau puterea, prin care-i striveau pe cei de jos. Îți trebuia ceva ce nu se găsea în comerț, sau un Tv ca să-l vezi pe ceașcă color, aveai nevoie de aprobarea Anei Mureșan, o analfabetă grasă în pixul căreia stătea orice.

Deși vremurile s-au schimbat, obiceiul hoției a rămas. Lași niște Dorei cu 20 de saci cu ciment să-ți facă un trotuar, ei fură 15 saci fiindcă așa au fost învățați. Un parlamentar tractorist, va trata bugetul ca pe propriul buzunar, nu în sensul de a avea grijă, ci în acela de a fura. Având bufet aproape moca, tractoristul se crede în ceruri. Libertatea de expresie i-a cuprins și pe hoții cei mari, adică fură pe față.

Dar tradiția cea mai bine înrădăcinată, care a fost doar ridicată la perfecțiune de comunism, este aceea privind dorința abjectă de a muri capra vecinului. Invidia, turnătoriile, mâncătoriile au devenit virtuți. Nu-ți plăcea careva? Ți se părea că are prea mult, că e prea îmbuibat? Îl turnai ca potrivnic regimului, reacționar. Nu, nu vă gândiți doar la anii ’50, Ursu și-a deranjat colegii de muncă și asta i-a adus moartea în 1985.

S-au schimbat nițel condițiile, dar credeți că acum nu mai suntem atenți la caprele vecinilor? Se spune că evreii ar sprijini pe unul de-al lor care poate ajunge ceva, fiindcă acesta îi va ridica și pe alții apoi. La noi, unul care scoate nițel capul din noroi va fi tras imediat în jos, în noroi, de zeci de mâini. Vreți exemple? G. E. Palade a luat Nobel-ul, Paulescu doar un dosar de antisemit sau comportamentul statului comunist față de Brâncuși.

Mai avem o tradiție. Să ni se impună ceva și să ne opunem. Aici, istoria este ceva mai complicată, nu totdeauna negativă. Datează de pe vremea când românii erau scoși la muncă voluntară în zilele sărbătorilor religioase, de exemplu de Paști se măturau astfel tradițional străzile. Aceiași care obligau atunci oamenii la asta, sau copiii lor, sunt plini de evlavie acum, îndeamnă la procesiuni religioase. Doar fățărnicie. Instigă la ne-purtarea măștii. De ce? Pentru a nu se întâlni cu electoratul. Desigur că, asemenea exemple pozitive, au efecte, uneori mortale. Zilele trecute a murit un pompier, negaționist – a aflat adevărul prea târziu.

În rândul chestiilor exagerate se înscriu și poveștile cu Gradina Maicii Domnului. Da, suntem teoretic cam 90% ortodocși. Să nu uitam însă că sectele au avut mare succes tocmai în zonele acelea cu mănăstirile cu care ne mândrim.

Valorile răsturnate de cei ridicați din noroaie de tancurile sovietice, neschimbate după lovitura de stat, sunt menținute și de posturile tv care prezintă ca exemple de mare succes, realizați, niște corupți plini de bani, niște fufe și niște fufi. Astfel se face că ieri am auzit un comentariu admirativ privind gagicile lui Columbeanu – ce carieră și-au construit acestea. Ei, dacă asta se spune la un post tv de știri, destul de serios, ce-ar putea crede cei pe drumul obținerii unei cariere?

Așa-i că noi, traco-geto-dacii altoiți de romani, avem tradiții grozave?

Foto: crestinortodox.ro. Titlul: după o idee citind blog-ul Constanței Crețu Dorite și nedorite, desigur, și dânsa cu dosar pătat.