4 anișori

Drăguț ca totdeauna, WP mi-a amintit pe 27 martie că făcui 4 ani – 4 anișori de blogging sistematic anti Zdrențele Roșii. Nu mă bucură trecerea încă unui an, fiindcă îi socotesc pe cei rămași. Așa am socotit totdeauna. Poate doar în copilărie m-am bucurat, deși am perceput încă de atunci trecerea inexorabilă a timpului.

V-am povestit deja cum și de ce am deschis blog-ul. Scopul lui este clar. Fără a fi de loc un pesimist, sau nevolnic, sunt chiar foarte zdravăn, pentru orice eventualitate, mi-am scris și ultima pagină – nu se știe niciodată, va fi publicată automat. Societatea nu m-a plăcut niciodată și sigur nu se va răzgândi, așa că mi-am scris-o singur.

N-am nici un fel de pregătire literară și n-am ascuns asta. Deși politic, prima parte a blog-ului este autobiografică. Există și o secțiune de călătorii fiindcă totdeauna mi-au plăcut extraordinar, am și o secțiune de confesiuni, desigur toate nițel politizate și în viziunea mea. Am cedat ispitei de a publica și poze, nu m-am îndurat să vă stric plăcerea cu o rezoluție redusă, astfel încât, cu toată zgârcenia mea, voi fi nevoit în curând să trec la nivelul superior. Talentele literare mi le-am mai exersat în lungul timpului, mai ales scriind reclamații. La un moment dat, i-am scris foarte amuzat uneia, o scrisoare către ceașcă – gagica dorea să se ușchească prin măritiș și n-o lăsau. I-am scris o scrisoare pentru care am garantat că va fi citită.

Din cele aproape 600 de pagini, unele sunt mai reușite, altele ba. Recitindu-le câteodată, când constat insistența vreunui cititor, mai găsesc câte o virgulă lipsă sau topică inversă. În general, nu le corectez, consider zarurile aruncate, porumbelul zburat. Cert este că, opiniile mele despre calitatea fiecărei pagini diferă de ale cititorilor exprimate prin numărul accesărilor, like-uri, comentarii. Cititorii sunt influențați de titluri și de ilustrații. Nici privind conținutul și forma nu suntem la unison. Punctul comun al postărilor este că nu prea s-au perimat în timp – cam toate subiectele pe care le-am atins nu și-au găsit o rezolvare normală, nu s-au încheiat, nu pot fi închise definitiv. Nu mă bucură, înseamnă că societatea noastră nu este capabilă să-și îndrepte greșelile, că Zdrențele sunt lăsate să zburde.

Vreo doi ani, până mi-au blocat contul, mi-am promovat paginile exclusiv pe FB. Abia după asta am început să mai interacționez cu alte blog-uri, am intrat în blogo-sferă. Am cunoscut astfel persoane, unele cu care am multe în comun – n-am scris că îmi seamănă ca să nu jignesc pe cineva. Pe la începuturile acestei relații, am comentat pe undeva faptul că noi scriem, noi citim (vă amintiți de noi muncim, noi controlăm). Abia după replicile primite, am aflat că există pesediști și pe WP (nu mă refer la siturile de propagandă, trolii sau politicieni). Când observ asta, mă întreb oare ce-o avea de ascuns – uneori am înțeles, uneori, nu. De, fiecare cu ADN-ul lui – bunicii unora așteptau americanii, ai altora erau mulțumiți de venirea rușilor. Am mai scris chestia asta supărătoare.

Blog-urile Zdrențelor au denumiri foarte patriotice, de netăgăduit. Puteți observa și pe la manifestațiile actuale orchestrate din răsărit ce patrioți sunt – moda este să te înfășori în tricolor. Când ai făcut asta, ești un personaj ale cărui sentimente nu mai pot fi puse la îndoială. Reamintesc că nu există o lege care să ne oblige pe toți să fim patrioți, nu încalci nici o lege dacă nu ești. Eu declar fără sfială că nu sunt. Cei ce se înfășoară în tricolor, cei mai patrioți dintre patrioți, cei mai geto-daci dintre altoiții de romani, cei care înșiră steagul dacilor, fac reclamă vaccinului Sputnik și propagă fake-urile propagandistice ale agenturii cu același nume. Așadar, atenție mare la patriotismul debordant.