Ceea ce am remarcat în mesajele de Paști pe care le-am primit sau le-am văzut pe net, este frecvența cuvântului pace. „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Știu pe unul care nu se va chema așa.
Și, deși aș putea fi acuzat de păcatul îndoielii, cred că noi suntem la mâna acelui nebun care sigur nu este nebun pentru Hristos. În nebunia lui, îi tremură degetul pe buton. Probabil îl va apăsa. Nu contează nimic, oricând găsește motive, totul se interpretează după cum îi convine lui, nebunului. Există totdeauna motiv pentru orice. Se crede mai presus decât El, ambițiile lui nu au limite, șterge ce vrea mușchii lui de pe suprafața Pământului.
Vă rog să priviți atenți mersului lui legănat pe culoarele lungi și înalte ale Kremlinului. Gândiți-vă bine dacă este mersul unui om normal – normali pot fi și lunganii și piticii. Este doar mersul unuia care s-a complăcut în pozele cu ursul, cu călăritul, în pozele acelea de zmeul zmeilor. Niciun om normal nu ar accepta asemenea poze, niciun om normal nu și-ar dori să fie ceva pe viață. Niciun om normal nu merge așa, indiferent unde s-ar afla.
Ce-o fi în mintea unuia care primește ordin să lanseze o rachetă care va omorî oameni în noaptea Învierii, în ziua de Paști? Nu o poate trimite aiurea fiindcă tot ce face este înregistrat. De aceea, chiar dacă i-a trecut prin minte vreun gând eretic, mujicul ai cărui străbunici, bunici, părinți au fost îndoctrinați prin mizerie, programează ținta corectă și apasă butonul. Nu contează că e Paști – oamenii sunt omorâți oricând dacă vrea nebunul. Tot la fel, trompetele dâmbovițene ale nebunului, latră și în ziua Paștilor.
Totuși, astăzi nebunul a și încasat-o – favorita lui, investiția lui, a pierdut alegerile. Ce tragedie!
Foto: a1.ro, arhiva personală.