ADN-ul

Mă gândesc uneori, ce s-ar fi întâmplat dacă în ’90 ar fi fost judecați cu adevărat, nu cu simulacru ca la ceașcă, vreo 10.000 de oameni pentru faptele pe care le comiseseră. Mă refer la procese clare și cinstite, instrumentate cu profesionalism, aplicând legile lui ceașcă, legile vremii lor inclusiv ceea ce fusese acceptat din legislația internațională. Am convingerea că ar fi fost mulți condamnați la moarte.

Întrebarea este – dacă justiția și-ar fi făcut atunci treaba, am fi acum tot aici, în fundătură? Cred că viața ar fi fost alta pentru toți și pentru ei, dar mai ales pentru noi.

Nu agreez corectitudinea politică și nici pe cei fățarnici, pretins echidistanți. Libertatea de exprimare și a opiniilor există sau ar trebui și e clar că în România sunt două tabere – noul și vechiul. Desigur, ar trebui stânga și dreapta, dar asta e valabil numai într-o societate normală, a noastră nu este. Sigur că nu există alb și negru, dar deocamdată, nuanțele și orgoliile ar trebui ignorate.

În oameni este înrădăcinată adânc o genă rea. Există și n-avem ce face, însă trebuie controlată. Nu e numai în România, nu e de azi. Am mai scris despre ea – Barabas, Turma. Legea și regulamentele prevăd obligativitatea testelor psihologice pentru mai multe categorii de slujbași, din păcate nu și pentru politicieni. Tot din păcate, ca mereu la noi, legea / regulamentele nu sunt respectate sau asta se face formal, superficial – hai să ne facem că muncim.

În domenii precum poliția, jandarmeria, poate și serviciile (sper eu), acolo unde omul primește o armă, împarte dreptatea, ar putea să i se urce la cap și să se creadă Dumnezeu, acest test ar trebui făcut serios. Nu mai suntem de mult în vremea lui Ficior sau Vișinescu torționari dezaxați în slujba sistemului.

Totuși, ne trezim cu un pedofil cocoloșit în birourile poliției, cu criminali care-și folosesc armele din dotare. Înțeleg interesul pentru un post bine plătit, la care pensia îți vine mult mai repede și e specială, unde ești oarecum – deși n-ar trebui – ocrotit în fața legii. Se poate spune: psihologia nu este chiar o știință exactă, gena fizică nu e cunoscută, a fost o crimă pasională. Poate cei enumerați sunt excepțiile, scăpările.

Dar iată ce am constatat pe 10 august 2018, după mai mult de 28 ani de evoluție. Niște oameni (continui să folosesc această denumire), bine echipați și hrăniți (ultimul e termen prezidențial), lovesc și agresează alți oameni. Sigur, aveau ordin și nu vreau să intru acum în disputa de la cine – ghici ciupercă. Dar de la ordin până la a lovi cu bastonul în cap un om care ține mâinile sus, o femeie, o invalidă în căruț, e cale lungă.

Cum poate cineva să comită asemenea fapte? Nici un ordin nu cred că a inclus asemenea detalii. Chiar dacă cineva din lanțul de emitere a ordinului era atât de scelerat (ceea ce nu e deloc exclus), nu cred că a îndrăznit să-și dea arama pe față.

Când vezi asemenea fapte comise cu sete, zelos nu de o excepție, ci de o masă de oameni, lucrurile sunt de o gravitate uriașă. Jandarmii ăștia au făcut-o de plăcere. Dar ce ne facem cu testele pe care ar fi trebuit să le treacă și pe care fiecare le are depuse la dosarul propriu?

Mai am o întrebare fără răspuns. Ce facem cu ofițerul reflectat de multe luni în media pentru acțiuni violente fără justificare, clar în afara legii, al cărui FB abundă de violență și a fost în comanda dispozitivului și acum?

Imaginile cu masa de jandarmi bătând au făcut ocolul lumii. Nu e nimeni responsabil de asta?

Nu cumva testele psihologice sunt făcute pentru a selecționa dezaxați?

P.S. În tinerețe am avut o gagică, fată de milițian. Am fost mai puțin selectiv cu dosarul gagicilor. Ea mi-a povestit de un angajat poreclit Buldogul care era ținut numai pentru talentul lui înnăscut de mardeiaș. Chiar nu s-a schimbat nimic de atunci?

Această prezentare necesită JavaScript.