Antarctica

Am vizitat zona dinspre America de sud – peninsula Antarctică, arhipelagul din vestul ei, două insule din arhipelagul Shetland de Sud (Deception și Elephant).

Am văzut peisaje minunate, multe ghețuri, ghețari, banchize, aisberguri, munți înalți, fiorduri, canale pline de ghețuri.

Era frig deși n-am trecut paralela 66, am fost doar până la 65° și ceva. În nord am trecut de paralela 71 (71°10’15.7″ Nordkap Norvegia NO) unde, în aceeași perioadă – solstițiul de vară, eram cu mânecă scurtă pe malul marelui Ocean Înghețat. Este mare diferență între clima din emisfera nordică și cea din sud. Am remarcat-o și comentat-o și în Noua Zeelandă NZ. Probabil că oceanul din sud, confluența Atlanticului cu Pacificul și Indian, suprafața mult mai mare acoperită de oceane din emisfera sudică are o influență decisivă.

Revenind în zona politică, și în Antarctica se manifestă rivalitățile teritoriale Chile-Argentina. Fiecare caută să instaleze și să întrețină cât mai multe stațiuni zise științifice. Există conflicte și cu Noua Zeelandă, Australia. Desigur și cu puterile care au intreprins în lungul timpului cercetări geografice și au de asemenea baze în Antarctica – Marea Britanie, Norvegia, Rusia, Franța, SUA. Deocamdată, confruntările potențiale au fost oprite prin tratatul Antarcticii prin care continentul este definit ca tot ce depășește paralela sudică 60°. Prin acesta, zona este declarată liberă pentru activități științifice, orice activitate militară este interzisă, schimbul de informații este liber, zona este supusă unui control strict, orice conflict este în jurisdicția Curții Internaționale.

Deocamdată, tratatul este respectat. Asta nu înseamnă că pretențiile teritoriale au dispărut. Vă dau două exemple. În Ushuaia, la intrarea în port este un stâlp cu plăcuțe cu distanțele (ei zic că sunt la capătul lumii) până la marile orașe ale Argentinei, marile orașe ale lumii (Londra și Santiago sunt omise) și … bazele argentiniene din Antarctica (coloana roșie). Regiunea din sudul Chile (în America de Sud), inclusiv arhipelagul chilian se numește Magallanes y la Antártica Chilena Region, adică Regiunea Magelan și Antarctică. Regiunea sudică Argentinei este Tierra del Fuego dar, include aproximativ aceleași teritorii din Antarctica revendicate de Chile.

Hărțile chiliene și argentiniene ale sudului au denumiri geografice diferite, fiecare din cele două state are botezul lui asupra locurilor. Hărțile internaționale au alte denumiri, în general cele originale date de descoperitorii ținuturilor, în mare parte englezești dar, vestul peninsulei Antarctice are denumiri de origine franceză, zona fiind explorată de francezi.

Observând revendicările diferitelor națiuni, am găsit și ceva nerevendicat. Oare n-ar trebui să profităm de această oportunitate?

Mai trebuie să menționez că Antarctica are munți înalți incluși în circuitele internaționale de alpinism. Și în peninsulă sunt câteva vârfuri semnificative.

La concluzii, parafrazez – frumos ținut, bine că nu-i locuit.

2 comentarii la „Antarctica

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s