V-am mai povestit că sunt un reclamagiu și un procesoman. Ieri am fost la arhiva tribunalului pentru a obține o copie a unui document de dosar care nu mi-a fost dat. Dar dosarul era la judecător. Oricum, trebuia să completez și o cerere scrisă pentru acces la dosar deși, pentru a merge la arhivă m-am programat online anterior, declarând și numărul dosarului. Tot pe această cale am aflat că, dacă obțin acces la dosarul electronic (online), nu voi putea vedea decât documentele de după data autorizării. Adică, la documentul cu pricina, tot nu voi avea acces.😁 Vă mai scriu că am trimis trei mail-uri după 1 decembrie pentru a obține autorizarea, fără succes.
Când am ajuns la tribunal, vreo opt tineri frumoși, numai buni de muncă cenzurau intrarea. Pe holul central, alți patru, la ieșire alți patru. Sunt din categoria celor care au salarii babane, ies devreme la pensie (plictisul uzează) și primesc specială drept recompensă pentru marile servicii aduse țării.
Din relația aceasta digitală, am putut constata că nu răspund niciodată la vreun mail și la fel la telefon.
Tot din categoria administrației digitalizate, dacă doriți să vindeți/cumpărați/radiați o mașină, trebuie să aveți a face cu cel puțin două autorități, în cazul meu, cu trei. Vă trebuie multe hârtii, într-o anumită succesiune și dacă nu vă încadrați în niște termene, plătiți amendă.
Vreți să știți de ce toate astea? Din cauza incompetenței celor care fac și organizează. Vreți un sit fără cap și coadă, fără informații utile, intrați pe situl oricărei autorități a statului. Lucruri făcute pe bani mulți, fără vreo noimă, fără utilitate. Informații neclare, neinteligibile. Dacă insiști, primești doar răspunsuri în doi peri. Cel mai probabil, fiindcă nimeni nu cunoaște răspunsul real. Haideți să haidem.
Fiindcă am ajuns din nou la impostori, închei. Am promis să nu vă mai plictisesc cu ei decât în caz de necesitate.
Născut pe lista neagră 