Bilanț sau epilog?

V-am povestit despre fostul meu coleg, prietenul cel introvertit. Pentru amuzamentul dumneavoastră, mai fac o completare. Fiu-su, împreună cu soția, locuiește la niște zeci de kilometri de taică-su, împreună cu cei doi copii. Ambii soți au pregătire superioară și o situație bună (în sensul românesc). Nora este de origine japoneză, ceea ce înseamnă că prietenul meu are doi nepoți banzai.

Trecând peste voința lui taică-su, fiul a invitat-o acolo pe mă-sa ceea ce i-a generat o stare neplăcută tatălui. Ajunsă acolo, mama a început să facă ordine la casa lui fiu-su, astfel încât, după numai două zile, japoneza i-a rezolvat problema prietenului meu, punând bagajul fostei neveste la ușă și expediind-o în România.

V-am povestit că fostul meu coleg a vizitat o serie de locuri exotice – America Centrală, de Sud, Pacific, Africa, Australia, Filipine, Japonia, China. Ei bine, de fapt, prietenul meu are o listă cu multe obiective pe care bifează. Din propria experiență, pot să vă spun că o asemenea listă este nesfârșită, la fel cu cea Neagră.

Există două feluri în care poți parcurge aceste ținte – de capul tău, pe cont propriu, sau cumpărând excursii organizate. A doua soluție este mai scumpă de două-trei ori, vezi doar ce ți se arată, în ritmul decis de organizatori, în modul în care vor ei. La prima variantă, îți alegi ceea ce dorești să vizitezi, ai răgazul de a mirosi locurile, oamenii, de a simți pulsul. Pentru asta, trebuie însă să-ți bați capul serios. Pentru o călătorie de o lună pe barba ta, trebuie să muncești serios mai mult de două luni pentru a o organiza. Prietenul meu a folosit doar excursii organizate de alții.

Când am călătorit în Alaska (mai-iunie 2019), l-am sunat. I-am lăsat un mesaj pe robot spunându-i că sunt ante portas și am înghețat. Spre sfârșitul călătoriei mele, am revenit. Mi-a răspuns, tocmai se întorsese de la Marele Zid chinezesc. Îl bifase. Pe lista mea, are un loc mai la coadă. Oricum, partea epuizată a listei lui ar face invidioși pe mulți.

Am mai vorbit în ianuarie 2020, probabil a sunat el. La un moment dat, a spus ceva de frate-su, ca și cum ar fi fost acolo deși, eu știam că este în România. Zilele astea, neavând nici o noutate, l-am sunat. Mi-a răspuns nevastă-sa, mi-a spus că prietenul meu este în baie. Mi-a mai spus că are Alzheimer, că nu mai știe că are copil, nepoți, frate, că a uitat engleza. A fost de acord să revin. L-am sunat din nou, ceva mai târziu. A zis că știe cine sunt. A vorbit și cu soția mea, i-a dat chiar niște detalii din trecut, semn că știa cu adevărat interlocutorul. Nu prea izbutea să termine frazele și ideile. Sunt simptome cu care, din păcate, m-am familiarizat.

În sfârșit, plecând, fostul meu coleg s-a salvat pe sine fiindcă, în România, l-ar fi concediat și nu și-ar mai fi găsit slujbă. L-a ajutat pe fiu-su fiindcă este calificat acolo și implicit a deschis drumul nepoților. În România nu a avut mașină, nici permis de conducere. Acolo el și nevastă-sa, aveau fiecare mașina lui, chiar casa are garaj dublu. Fără a avea o calificare serioasă, a văzut o mare parte a lumii. Acum s-a îmbolnăvit dar, este într-un sistem medical serios. Repet întrebarea din pagina inițială – ar fi putut avea/realiza 10% din toate acestea dacă nu comitea gestul curajos de a pleca – fără bani, necunoscând engleza?

Boala i-a evoluat foarte repede, mă întreb dacă a avut timp să-și facă un bilanț, cât din listă a bifat.

Foto: androi.top.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s