Sfârșitul panaramelor


M-a dezamăgit Găbița. N-a știut să piardă. Ca o panaramă, n-a oferit un punct de vedere, o acceptare a situației decât pe FB. S-a văzut din nou că nu este decât o cititoare de prompter cu statut de panaramă. Mizând pe falsa diferență mică afișată de Antene, Gabi așteaptă o minune din măsluirea de ultimă oră a voturilor arătând că educația primită de la bunicii ei, aceia bucuroși de sosirea tancurilor sovietice, o limitează la 1946, an în care nici morulă nu era. Iată nivelul persoanei care visa șefia psd și, poate, președinția.

Vom vedea ce va mai fi, Nicușor se va întâlni cu imensul aparat creat de Fii-rea, căruia speră să-i facă față cu un audit. Va trebui să aleagă cu grijă auditorii, sper să nu nimerească impostorii de Voluntari.

Dacă eu sunt mulțumit? Rezultatele sunt oarecum acelea pe care le-am prezis într-un comentariu. De fapt, este o semi-victorie. Sper ca electoratul să perceapă tot așa. Votanții stângii s-au prezentat disciplinați la urne. Numai că, de data asta, politica iepurașilor practicată de psd, i-a mai derutat pe proprii electori – „noi cu care să votăm„. Este una din cauzele pentru care au pierdut voturi pe măna lor. Data viitoare vor fi mai unitari, vă garantez.

De partea cealaltă, votanții dreptei au fost prea comozi. S-au mai mobilizat, dar nu cine știe ce. Sper ca victoria nu prea grozavă și circul pe care-l va face zilele viitoare psd, Bulibașa, prezentând înfrângerea ca pe o victorie, să mai ridice cota frustrării, factor determinant al prezenței alegătorilor dreptei la vot. Poate, psd ne va face o surpriză plăcută. Poate, o moțiune de cenzură cu dărâmarea guvernului minoritar. Poate, dă Doamne, o suspendare a Președintelui. Poate o altă greșeală mai mică, suficientă pentru a mobiliza electoratul, adică ultima greșeală.

Poate minimizați. Locale, ce mare scofală? Fără să vă pot furniza date concrete, pot să vă declar că, într-o mică localitate, costul a fost peste 3 milioane de EUR, cache, bani negrii. Și e vorba de oameni pragmatici, care urmăresc profitul, adică este o afacere foarte rentabilă.

Totuși, cei care au votat dreapta au trecut peste toate insinuările nocive în mentalul colectiv lansate de psd. Teoriile conspirației de tot felul, cancelariile vestice cărora le-am face jocul în loc să practicăm țonțoroiul sub bagheta Kremlinului, agravarea epidemiei atent stimulată de zvonistica psd – măștile vă ucid, dar mai ales, sentimentul zădărniciei pe care s-au străduit din greu să-l inducă electoratului – toți suntem la fel de hoți, stați pe mâna noastră că știm. Desigur, nu trebuie uitată antena 5G pe care onor Gabi o flutura spre amețirea noastră unduindu-și posteriorul.

Nu am dat totul acum, dar dacă doriți într-adevăr dispariția Ciumei Roșii, trebuie mai mult la parlamentare.

Nu vă fie frică, Ciuma Roșie pică

Ei vor să vă convingă că totul ar fi zadarnic. NU ESTE. De asta fac ei acest efort. De asta au fugit atât de alegeri, de dumneavoastră. De asta au sabotat anticipatele. De asta au amânat cât au putut. De asta s-au opus măsurilor antiepidemice. Fiindcă VOTUL NU ESTE ZADARNIC. Le-ați arătat anul trecut, arătați-le și anul ăsta.

Ciuma Roșie nu este numai psd, mai există psd-independent, București 2020, ProRomânia, Forța Națională, PPUSL, poate și altele locale care umblă cu cioara vopsită – toate sunt doar psd.

Cred că acum patru ani, se crease un serviciu de evidența populației de urgență, vis-a-vis de primărie. La intrare, o coadă lungă cu niște tuciurii amărâți. Cine știe de pe unde fuseseră culeși și cu ce fuseseră momiți sau cumpărați. Mult peste suta de persoane. O doamnă făcea ordine (nu atât de bine ca IMGB) și-i bifa pe o listă. Era chiar fata primarului. Unde le-a făcut domiciliul, ați aflat dintr-o pagină anterioară (Pedigree-ul) – la prea prețioasa tăietoare de unghii, că doar nu degeaba a cules-o din mahalaua unde stătea. Probabil, din banii de chirie și-a luat mașina bengoasă.

Fiți siguri că la fel stau lucrurile și prin localitatea dumneavoastră de domițiliu. În condițiile absenteismului de atunci, acești oameni au făcut diferența, au decis cei patru ani care au trecut.

Puteți asculta bârfele murdare pe care Ciuma Roșie le lansează pentru oponenți. Sunt scoase din pălărie, pe ultima sută, nimeni nu le poate verifica, nu pot fi contracarate. Și acum sunt cozi la evidența populației, se dau șpăgi, se dau cadouri, se face vreo lucrare în grabă, se asfaltează, vi se dau măști, …

Acum, dacă vreți ca aceiași amărâți să nu decidă în locul dumneavoastră, mergeți la vot.

Foto: descopera.ro, facebook.com.

Madame Sans-Gêne

În plin scandal al panaramelor, mi-am adus aminte de Gabi când funcționa ca cititor de prompter la TvR. Ieșea alternativ cu Meleșcanca și încă una. Prin ziare, răutăcioșii misogini le spuneau cele trei urâte de la TvR. Avea aceeasi voce vexată ca și acum. A trecut apoi la o scară mai mare, vărsându-și vexările la Tv Felix.

Mi-o aduc aminte încolțindu-l pe Iohannis în campania pentru primul mandat, condamnându-l că nu are copii. Scena stânjenitoare a satisfăcut probabil spectatorii fideli ai Antenei, pe aceia cu svastica. Am convingerea că a deranjat chiar și o parte a altor spectatori A3.

Nu știu ce anume-i generează vexarea permanentă din voce. Probabil niște refulări din copilărie. Acum, după modelul Vasilicăi, a adoptat poziția mamei tuturor. Asta a determinat scandalul privind primul copil. Bietul Pandele ar trebui să-și dea seama că este doar o sculă. Ar fi trebuit să se prindă atunci când, după o conviețuire cu Gabi, vexarea din voce n-a dispărut.

Să revin la subiect. Statisticile sărăciei au la loc de cinste doar urbe și județe tradițional pesediste – TR, VS, … Cu alte cuvinte, și-au făcut-o cu ștampila lor. Dintr-o pornire masochistă, probabil vor vota la fel.

Bucureștiul, cu cele șase orașe mari incluse, a avut în ultimii patru ani bugete foarte mari. Nimic important nu poate fi observat pe străzi, nicio diferență în viața și activitatea diurnă și nocturnă a locuitorilor. Asta în condițiile unui guvern și unei majorități parlamentare psd. Singura constantă, vexarea din vocea Găbiței.

Cum a fost posibil? Prin ștampile și absenteism la vot.

Știu că ne credeți pe toți proști, dar nu uitați că suntem mulți!” – a citat Gabi după un pahar cu domnul Lăpușneanu. Cumva, are dreptate, sunt prea mulți pentru o națiune care se respectă. Au fost recenzați recent.

La sfârșitul lui august au apărut știri privind un alt produs al Ciumei Roșii – Prostănacul. Mi-am exprimat nedumerirea numirii acestuia la NATO după excursiile incognito pe la Moscova. Dar, cu prim-ministru Proasta României, guvern psd, era inerent. Am scris pe undeva că și-ar vinde și soacra. Totuși, leafa de la NATO ar fi trebuit să satisfacă chiar și exigențele Mihaelei. Se pare că n-a fost așa. I s-a retras accesul la informații clasificate, nu de către ORNISS, ci de NATO. Probabil, la sfârșitul anchetei îl vor concedia discret, fără tam-tam, iar adevărul nu-l vom afla niciodată.

Vă gândiți că-mi pare bine? Foarte puțin, fiindcă ne afectează imaginea țării și a fiecăruia dintre noi când vom fi în contact cu oameni din alte părți.

Cum a ajuns Prostănacul acolo? Prin ștampile și absenteism la vot.

P.S. Oare Gabi știe aria cercului sau doar pe aceea a calomniei?

Foto: stirileprotv.ro.

Nici Ciuma Roșie nu mai e ce-a fost

Aproape cu nostalgie mi-amintesc anii ’90. Câmpeanu proxenet și patron de bordel, Rațiu vânzător de țară. Ce vremuri. Dacă cei ce au stat la coadă în Duminica Orbului erau mai puțin creduli (a se citi proști), am fi evitat trei mineriade, România n-ar mai fi fost huiduită la campionatul de fotbal din Italia în timp ce pe marile ecrane ale stadioanelor se derulau imaginile abominabile din Piața Universității, n-am fi intrat în UE și NATO atât de greu, economia n-ar fi bătut pasul pe loc atâția ani. Atâția ani pierduți. Dar ei au fost creduli, au crezut minciunile.

Președinte, prim-ministru, miniștrii de interne, al apărării și de externe KGB, șef SRI un ungur sub acoperire, probabil tot KGB, tratat de pretinie cu URSS semnat în grabă de Ilici (singurul de acest fel din fostul Pact de la Varșovia). Pentru asta au votat proștii atunci, asta a fost liniștea lor de care erau atât de preocupați. În stampila lor a stat viitorul țării, dar mai ales al oamenilor și anii pierduți.

Ce lozinci minunate, profunde, cu priză la mase avea atunci Ciuma Roșie. Nu ne vindem țara și nici n-au vândut-o. N-a mâncat salam cu soia – cred că a fost ceva ce prostea în salamul ăla. Lozinci meseriașe.

Prima grijă a Ciumei a fost să infesteze cât mai mult, să întineze, dacă s-ar fi putut, totul. Nu m-au ascultat Seniorul și Diaconescu (Dumnezeu să-i odihnească) atunci când le-am propus dosare pentru toți foștii torționari, securiști, lichele. S-ar fi evitat infestarea PNȚ cu ei și distrugerea partidului. Ciuma are memorie. Nu uitase alegerile din ’46. I se umplea gura de flegmă lui Ilici când pronunța PNȚ sau Coposu. Avea o ură viscerală.

Nici un partid nu a scăpat infiltrării, nici regalitatea. Secretarul lui Câmpeanu era un tânăr, fără vreo pregătire, care-mi fusese coleg de serviciu, al cărui tată era colonel secu. Sigur că i-am comunicat faptul, fără efect însă. Parcă toate centrele care se creau erau puiernițele Ciumei.

Dar astăzi? Nici psd nu mai e ce-a fost. Nicușor Dan îi arată lui Fii-rea că n-a făcut nimic (unde or fi miliardele capitalei), ea îi răspunde ba p-a mă-tii. Toți îi știu pe hoți, pe cei mai bogați români din  politică, dar ei le întorc degetul și spun ba p-a mă-tii. Doar atât mai poate Ciuma, să semene neîncrederea în toți și în toate. A decăzut și asta, Ciuma Roșie.

Mai dau o șpagă 40% să vază țara ce buni iubitori de oameni sunt ei. De inflație n-au auzit, de îndatorare nici atât, după ei potopul.

Întrebarea este – vom fi la fel de tâmpiți ca acum 30 de ani sau confirmăm rezultatele din 2019?

Foto: incorectpolitic.com

Nu vă fie frică, psd pică

psd a făcut totul (cum spunea ceașcă) pentru amânarea alegerilor și va face în continuare. S-a opus în toate felurile anticipatelor, a boicotat măsurile anti-COVID. De ce? Pentru că dacă mergeți la vot, dacă mergem la vot, psd pică.

În plus, dacă epidemia merge rău, își pot critica adversarii. Nu contează victimele. Acum tema de campanie electorală este „și ei sunt la fel„. Totul pentru a deruta electoratul, pentru a-i induce lehamitea, neîncrederea. De ce? Pentru a nu se duce la vot. Pentru că dacă mergeți la vot, dacă mergem la vot, psd pică.

Dacă stați acasă, este ca și cum ați vota psd. Electoratul lor este redus, este pe ducă, dar este disciplinat. Merge la vot, votează psd până la moarte. Vreți să vă decidă ei soarta, stați acasă.

Vasile Dâncu a spus cine îi votează – săraci, pensionari, oameni fără studii. Ei vor vota, se vor prezenta la urne. Vreți să vă decidă ei soarta, stați acasă.

Vedeți că umblă cu cioara vopsită – psd, psd-independent, București 2020, ProRomânia, Forța Națională, PPUSL – toate sunt doar psd.

Vreți să pice psd, sub orice denumire s-ar ascunde? Mergeți la vot.

Rău vs. diabolic

Sunt diferențe între rău și diabolic? Există oameni doar răi și unii malefici? Mă gândesc la specimene care au influențat multe destine în ultimii mai mult de 70 de ani, care au ținut România pe loc, au îndreptat-o într-o direcție greșită. Nu mă refer la tătucul Stalin, ci la sculele lui, compatrioții noștri, chiar dacă unii nu prea știau pe unde le-a căzut buricul. Desigur că fățărnicia lor le găsește scuze – au făcut-o pentru patrie, pentru înaltele idealuri ale socialismului și comunismului, pentru viitorul luminos, pentru binele nostru. Numai că mijloacele au fost morți, lagăre, pușcării, vieți distruse. Iar rezultatul a fost doar aservirea către marele pretin de la răsărit, înapoiere economică, înfometare, prizonieratul general în lagărul socialist. Însă poate cea mai gravă consecință, a fost crearea unei ierarhii artificiale bazată pe impostură, pe non-valori. Cum s-a întâmplat asta, am tot explicat pe multe pagini. Grav este că după mai mult de 30 de ani de la căderea teoretică a comunismului, avem în continuare o societate bolnavă, cu false ierarhii, plină de impostură.

Dar ce ar putea delimita răul de diabolic. Numărul familiilor distruse, al oamenilor înfometați, al victimelor directe, al celor indirecte, anii pierduți fără evoluție sau cu pași înapoi? Până la câți oameni – morți, schingiuiți, înfometați, înapoiați – este responsabil răul, de unde devine diabolic?

V-am mai dat o colecție incompletă de nume/prenume real/conspirativ. Aproape toți îi cunoaștem pe impostorii ultimilor 30 de ani. Oare ceașcă a încercat întâi pe mistreți, sau a împușcat direct ca la Vadu Roșca?

Desigur, o societate bazată pe impostură presupune hoție. Însăși impostura e un furt. Dar în ultimii 30 de ani, hoția a devenit virtute, se măsoară în procente din PIB. O fi zecime, o fi cincime? Cei ce ar trebui să stabilească sunt parte a lanțului imposturii. Izvorul imposturii l-am stabilit, ca și izvorul răului.

Anul acesta am constatat cu toții că, deși știința medicinii, biologiei a făcut pași mari, deși utilizează aparatură sofisticată, la o adică ne găsim tot la nivelul anului 1350, anul Decameronului. De aceea, îmi permit să afirm că deși medicina nu a descoperit vreun cromozom modificat, vreo anomalie ADN sau a genomului uman care să reflecte răul, diabolicul, ceva încă nedescoperit îi deosebește. Nu poți fi om ca toți ceilalți și să conduci pușcăria de la Pitești sau să lucrezi acolo. Nu poți fi om obișnuit și să comiți porcăriile sadice de pe 10 august despre care Fii-rea nici n-a auzit, nici usturoi n-a mâncat. Eu am dat vina pe ADN, s-ar putea să fi greșit. Totuși, au avut cadre la pușcăria din Pitești, au avut cadre în Piața Victoriei.

Rezultă că există metode de selecție a leprelor, că serviciul de cadre de la Pitești și cel al jandarmeriei de azi folosesc aceleași metode pentru alegerea celor care-și satisfac plăcerile bolnave câștigându-și pâinea dulce.

Deja am constatat că există grupuri de oameni (termen impropriu) care produc răul, maleficul, grupări de lepre. Oare pcr dă vina doar pe conducători? Întregul sistem comunist s-a bazat pe lepre. Și urmașii lor, sub oricare nume s-ar ascunde, de la fdsn, la psd, cu variantele psd-i, București 2020, pro-România, etc. sunt tot grupări de lepre. Ciuma Leprelor Roșii este mai periculoasă decât oricare altă ciumă.

Sper ca, dacă acea deviație va fi cunoscută, analiza embrionilor să devină obligatorie pentru ca Lepre Diabolice să nu se mai nască.

Titlul inspirat de blog-ul Film Serial la sugestia autoarei Jo. Recomand blog-ul pentru recenziile la filme, dar și altele.

Corespondențe

Tocmai am primit un mail de la un cunoscut din Alaska. Este vorba de o pereche la peste 60 de ani, pensionari. După ce-mi povestește niște chestiuni personale, îmi împărtășește și niște frământări politice. Este prima oară când am ocazia de a cunoaște opinia clară și directă a unui american simplu privindu-l pe președintele Trump. Anterior, de câte ori am încercat să abordez în discuția directă subiectul politic, nu s-a lăsat antrenat.

The USA is in the midst of national elections, and everything is in a terrible mess with the National government. I do not think the country has ever had such incompetent National leadership. President Trump is very unpopular with our friends and most minorities in the country. However, he is strongly supported by conservative, often less thoughtful people who tend to be very self centered citizens. Although public polling gives an advantage to the more progressive candidates, the Presidential election process that makes use of representatives, rather than the actual votes, favors voters in rural areas. As you probably know, President Trump is the second president in recent times to have won the election with fewer votes overall than their opponents because of this representative „Electoral College” system. President Trump has moved the National Government to a much more authoritarian, closed political system than perhaps ever before in American history. Democratic government will suffer a very serious blow, I fear, if he wins reelection.

La comentarii, găsiți și o versiune româneasca. Iată ce intenționez să-i scriu privind situația noastră politică.

Situația la voi este oarecum asemănătoare celei din România, în sensul că 2019-2020 sunt ani electorali, cu două excepții:

      • Aveți o democrație consolidată și veche. În România este una recentă și nu foarte stabilă.
      • Tulburările recente legate de persoanele de culoare pe care le-am urmărit și eu. M-a surprins să privesc scenele din Seattle, pe care mi-l amintesc ca pe un oraș liniștit.

În România sunt patru rânduri de alegeri care nu se prea suprapun: pentru parlamentul Uniunii Europene,, pentru Președinte (România este un stat semi-prezidențial), generale (parlamentul României) și locale. Anul trecut au fost două consultări electorale (euro-parlamentare, prezidențiale) și două referendumuri. Anul acesta sunt programate două: locale și parlamentare. Localele au fost amânate din mai din cauza COVID și vor fi pe 27 septembrie, parlamentarele pe 6 decembrie.

Ca să înțelegi situația generală trebuie să-ți povestesc puțină istorie. Suntem singurul popor latin din zonă, existăm de peste 2000 de ani și nu avem nimic comun cu slavii.

În 1812 Rusia a ocupat o parte din estul României numită Basarabia cu care nu aveau nimic în comun. Regiunea a revenit din nou României în 1918. La începutul WWII, prin pactul Ribbentrop-Molotov care includea și Țările Baltice, Rusia a reocupat regiunea, ceea ce a determinat intrarea României în război alături de Germania. La înfrângerea Germaniei, Rusia a reocupat zona unde a înființat o republică sovietică, însă sudul și nordul teritoriului a fost arbitrar date Ucrainei, care atunci era tot Rusia, România pierzând 20% din actualul teritoriu. În fapt, și astăzi zona este controlată de Moscova.

Deși România a luptat din 1944 alături de Rusia împotriva Germaniei, tancurile sovietice ne-au adus comuniștii și au instaurat un regim de teroare. Ierarhiile societății românești au fost răsturnate, impostorii, inculții, cei ridicați din noroaie de bolșevici au ajuns să conducă țara. Intelectualitatea a fost decimată, proprietățile au fost confiscate, sute de mii de oameni au ajuns în lagăre și pușcării, foarte mulți pierzându-și viața. Am fost singura țară din Europa de Est în care a fost o rezistență armată la regimul comunist.

Dintr-o țară dezvoltată, în mai mult de 40 de ani de comunism, am ajuns una subdezvoltată. Lucrurile au mers și mai rău în teritoriul ocupat de sovietici, pe care l-au deznaționalizat.

După ’90, comuniștii și urmașii lor s-au regrupat în diverse partide, menținând practic controlul. Totuși am izbutit să intrăm în UE și NATO. În favoarea acestor aderări a existat cel mai mare suport popular, conform sondajelor. Actualii comuniști sunt votați de cei mai săraci oameni, cei fără vreo cultură, pensionari foarte în vârstă, adică oameni neinformați, manipulabili. Desigur, propagandei stângii, i se adaugă propaganda provenită și finanțată de Rusia. În ultimii patru ani, sub guvernarea lor, cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut de 2.5 ori prin mărirea exagerată a numărului salariaților bugetari și a salariilor, eliminându-se practic orice investiție. Totul cu scopul lărgirii bazei electorale a stângii. Alegătorii stângii sunt disciplinați și votează totdeauna. Votanții dreptei sunt mai libertini, nu votează totdeauna.

Totuși, în 2019 partidele de stânga au suferit o înfrângere masivă pe fondul mobilizării electoratului. Sper ca asta să se întâmple și în acest sfârșit de an, chiar sub semnul COVID.

Sper că acum îți este clar de ce ți-am spus că noi suntem cealaltă „ultimă frontieră„.

Ultima remarcă se referă la logo-ul scris pe toate plăcutele de înmatriculare din AK. Sunt extrem de mulțumit ca am găsit asemănări între noi și SUA.🙂 Mă gandesc serios să-i propun ca, dacă iese Trump, să emigreze în România. Dacă iese și psd, emigrăm împreună în Congo.

M-am străduit să-i explic foarte pe scurt situația politică de la noi. Nu i-am răspuns încă, așa încât, dacă aveți vreo sugestie sau reformulare, o accept cu plăcere.

Foto: Gene Dickason – Turnagain Arm fiord în sudul Anchorage, AK.

license-plate

Școala

Tocmai au început școlile. Unii pentru, unii împotrivă. Cum rezolvarea epidemiei nu se întrevede prea curând, un timp va trebui să acceptăm ceva compromisuri care implică propria protecție, dar și riscuri. În ultima vreme, este din nou dată exemplu Suedia deși, a fost intens criticată pentru numărul mare de victime de vârsta a treia pe care l-a generat această politică. Dacă-om trăi, vom vedea cine are dreptate.

Ceea ce vreau să discut este nivelul învățământului românesc. Ca mai toți, am trecut și eu prin școală și v-am povestit tragicomedia primei zile. Ambii mei părinti au fost profesori, destul de exigenți, de modă veche. Pentru ei, nu era acceptabil să lipsească de la vreo oră. Sigur că am avut o familie de reacționari (am scris definiția), dar au încercat să mă țină departe de greutățile vieții și, uneori, să-mi introducă elemente comuniste în educație pentru a mă adapta mediului. Că nu a mers, deja ați aflat. Ulterior, am cochetat și eu cu învățământul, dar niciodată nu am avut talent pedagogic. Un timp, tradiția s-a păstrat prin fiul meu, cu un real talent pedagogic, dar a renunțat din cauza salariilor mici ale gradelor inferioare și a unui conflict cu Abramburica.

În toată lumea există două tendințe ale căror extreme sunt un învățământ foarte aplicat (legat de practică) și unul foarte teoretizat (abstract). Personal, sunt dintre cei care cred că aproape totul se poate exprima prin relații matematice. Așadar, iată cum am perceput eu evoluția/involuția învățământului din România.

În timpul școlii, mă cam plictiseau materiile umaniste, le consideram o umplutură. Când mi-a mai venit mintea la cap, mi-am dat seama că toate fac parte din cultura generală pe care trebuie s-o posede fiecare om care are anumite pretenții. Ține de fiecare elev dacă bagă ceva la țeastă și de profesor dacă-și poate face materia atractivă, dar este un element esențial de educație. Presupun că mulți își aduc aminte de asta în momentele electorale, când văd cine le poate decide soarta.

Când fiul meu era elev, de câte ori mă duceam pe la scoală, găseam halima, copii nestăpâniți, fiindcă profesorii absentau, inclusiv pe vremea lui ceașcă. De fapt, atunci a început decăderea – peștele de la cap se impute. Apoi, au început schimbările de programă, mai puține materii. Repet, cultura generală este extrem de importantă. Între victime, a fost geometria. S-a cam scos din examenele de admitere la facultățile cu profil real, implicit pierzându-și interesul în liceu. Cred că este o mare pierdere. Geometria dezvoltă logica în creierele copiilor, favorizează sinapsele. Este o mare pierdere în dezvoltarea personală.

Pe vremea lui ceașcă se înființaseră niște facultăți tehnice la Timișoara și Cluj. Poate acum stau mai bine, dar la acea vreme am asistat la niște examene din toamnă – profesorii nu știau ce predau, studenții …

Consider o tâmpenie examenele de tip grilă. Sigur că sunt ușor de corectat, dar nivelul unui asemenea examen este foarte scăzut.

A mai existat și propunerea Abramburicăi privind facultatea fără bacalaureat. Atât o duce mintea, astea-s interesele partidului care se bazează pe semidocți și inculți, care promovează impostura. Apropo de asta, este o impostură chiar pretenția de a fi de stânga a acestui partid.

Revenind, terminasem de câțiva ani facultatea, era perioada dinaintea înfometării, încă se făceau ceva importuri. Urmăream librăriile, una din puținele surse de informare. Am aflat că s-a publicat un manual de specialitate al unui profesor american Gray. Două volume, pe care le-am simțit în buzunar. Mulți colegi foarte entuziasmați. De fapt, era un curs, de un nivel scăzut, cu aplicații/experimente la fiecare lecție. M-a dezamăgit, dar exemplifica extrema învățământului american. Mai târziu, prin revistele americane în care am publicat și eu, am constatat că autorii nu prea erau americani, erau de prin lumea a treia – India, China, Indochina, uneori Japonia (a nu se înțelege că e în lumea a treia), rareori de prin Europa de Est. Autorii locuiau în țara de baștină, dar de cele mai multe ori, în America, angajați ai marilor companii americane. Mercantil, eu publicam numai în reviste care plăteau pentru fiecare articol și mai dădeau șansa unor premii în bani. Era un premiu de 100$ pe fiecare număr, votat de cititori pentru originalitate și un premiu anual de 1,000$ decis de redacție. De fiecare dată, îl primea un angajat al unei mari companii și era donat unui scop nobil. Ar rezulta că învățământul de tip american nu prea scotea vârfuri.

Am auzit multe despre învățământul nordic, în special Finlanda. Deși am călătorit la pas pe acolo (meniul și submeniul LUMEA CEALALTĂ > FI), nu știu detalii și prefer să nu-l comentez.

Cum văd eu învățământul ideal? Un liceu pe profil real/uman la care toți să primească un nivel de cultură generală acceptabil prin metode atractive. Un învățământ superior care să fie mai mult teoretic decât practic, furnizând studentului baza teoretică largă a profesiei pe care a ales-o. La fiecare loc de muncă, fostul student va putea să-și însușească cunoștințele necesare după o perioadă de adaptare pe care o acceptă general un angajator. Dau un exemplu. Am trecut prin multe cursuri de matematici mai mult sau mai puțin superioare și speciale. Un inginer mecanic sau hidro s-ar putea întreba, la ce-i trebuie matematicile. Fiindcă nici un proces tranzitoriu sau de regim (o bară metalică supusă unui șoc sau o viitură) nu poate fi calculat fără transformate. Dacă nimerește un loc de muncă în care trebuie să facă o asemenea ievaluare, are nevoie de matematici speciale.

Poate vă gândiți că nu toate țările au o populație suficient de educată și totuși au un nivel de viață mult mai ridicat. Chiar eu am dat exemplul Noii Zeelande, primul loc în topul fericirii mulți ani. Este adevărat. Nu știu răspunsul – poate mentalitatea, poate educația primară, poate bunul simț, poate ADN-ul. Mai pot da exemplul multor oameni simpli din România cu foarte mult bun simț.

Totuși, în cazul României, după un cult al hoției de peste 70 de ani, cu personalități a căror ievoluție este marcată doar de șmecherie, educația cred că este singura soluție (în afară de înc-o revoluție). Adică, mergeți la vot.

ceasul-romaniei-580x330-1

Foto: badpolitics.ro editat, vrancea24.ro.

Siturile și bunicii

M-me Gabi, aceea cu antena 5G ascunsă într-un loc dosnic, a avut pe mână cei mai mulți bani din istoria Capitalei. Mai adăugați faptul că toți primarii de sector sunt pesediști, că și ei au avut maxime istorice. Parlamentul a fost psd, guvernele au fost psd. Ignorând reprezentativitatea tuturor de sub 16% din electoratul 2016, cu toată această finanțare super-generoasă, nu s-a realizat nimic notabil în țară și în București.

Atunci, unde sunt lovelele, doar nu le-or fi ciordit pe toate.

Nu, n-au putut chiar tot. În schimb, fondul bugetar de salarii a crescut de 2,5 ori prin mărirea aberantă a acestora și prin creșterea numărului bugetarilor, oricum excesivi, impostori, fără răspunderi.

După gestul kilometrului de autostradă, pentru a simula activitatea, Veo s-a pozat între niște utilaje montate scenic în niște noroaie lângă Bacău. Desigur, nici cel mai prost pesedist nu a crezut-o.

La fel Firea, după ce a aruncat lovele pe niște paranghelii (nu se știe câte s-au întors), a înființat o mulțime de societăți ilegale, a angajat o mulțime de oameni (probabil nimeni din primărie nu mai are neamuri neangajate), a ajuns să plătească mai mult cu propriile societăți decât înainte pe contracte de servicii și s-a trezit la momentul bilanțului. De altfel, bucureștenii n-au avut în acești patru ani apă caldă și căldură.

Ce-ar putea spune? Că a angajat o grămadă de proști pentru a crea o nouă masă electorală pentru psd, că nu a realizat nimic? Opțiunea ei a fost să simuleze activitatea, ca Veo. Asocierea ar trebui să fie jignitoare. Deci, nu s-a pozat în noroaie, a recurs la o simulare virtuală.

Nu știu câți bani a dat, sigur mult prea mulți, dar a făcut o mulțime de site-uri. Sunt ale primăriei, plătite din bani publici, dar sunt electorale. Sunt menite a ne arăta ce aproape este ea de cetățeni. Cui crede asta, îi sugerez o plimbare la primărie. Va afla adevărul prin ostilitatea pe care o va întâlni peste tot, începând de la portar. Am făcut experimentul.

Unul dintre site-uri privește legătura cu cetățenii, ce-și doresc aceștia, pe unde ar dori ei drumuri. Este duioasă ca o mamă, iar trebuie să fac paralela cu Vasilica. Pierde din vedere faptul că autoritatea primăriei generale se limitează la câteva bulevarde mari. Asemenea propuneri ar putea fi pentru sectoare. Adică, doar vrăjeală.

Alt site vorbește despre moștenirea lăsată de bunicii noștri. Personal, cred că bunicii nu i-au lăsat nimic Gabrielei, cu atât mai puțin Micul Paris, nici ei, nici alor ei. Altfel nu s-ar fi împotrivit cu atâta îndărătnicie retrocedărilor reale. Am mai scris că, din acest punct de vedere, bunicii românilor, fie au așteptat americanii, fie s-au bucurat de invazia rusească. Ei, din ce categorie credeți că au fost ai lui Găbiță?

În sfârșit, din dorința de a cârpi totuși ceva, după modelul Vanghelie (acela care garanta totul), a vopsit niște fațade, având grijă să le filmeze artistic. Iată că nu a reușit să fie originală nici aici.

Vă dați seama ce miză este în jocul lui Firea? Dacă ar lua primăria, ar pretinde șefia partidului, apoi, candidat la prezidențiale. Mă gândesc la bietul Domn Pandele care-și povestea fericirea momentului când a realizat că soția lângă care s-a trezit este chiar Gabi. Ce șoc ar putea avea trezindu-se ca Primă Doamnă?

gf1

Foto: fanatik.ro, bucurestiul.ro, inquamphotos.com, societatea.ro, bursa.ro, agentiadepresamondena.com, actual24.ro, revista22.ro, psnews.ro.

Dosarele

Ce legătură există între dosarul meu și al celorlalți care au trăit comunismul și dosarele ăstora de astăzi? Dosarul de pe vremuri, crucea pe care o căra fiecare, era un fel de profil personal din ziua de azi. Atunci arăta cât de încredere erai pentru regimul comunist, de fapt, cât de lepră erai. Erai de încredere, primeai beneficiile sistemului. Nu, era o cruce grea.

L-am ascultat astăzi pe Codrin Ștefanescu, vă aduceți aminte, un fel de ministru paralel al relației cu clanurile țigănești. Desigur a dat vina pe statul paralel. Pentru dosarele de azi a modificat dracnea legile justiției „să nu mai fie atât de mulți oameni nedreptățiți”. Din cauza asta s-au modificat legi pe care noi, simpli muritori proști (am citat-o pe M-me Firea), le percepem a fi în interesul infractorilor. Dar, ce știm noi.

Va să zică, ce susține dragul de Codrin în fața unei biblioteci de invidiat? Existența dosarelor penale la comandă.  Așa să fie? Să analizăm puțin.

După părerea mea, un dosar penal este urmarea unei fapte penale și se deschide ca urmare a unui control, unei plângeri sau din oficiu dacă există indicii. Dar se deschide oricând există asemenea suspiciuni și oricine ar fi prezumptivul autor. Selectarea cauzelor anchetate cred că ține tot de codul penal. O situație penală, dar greu de dovedit intenția ar fi tergiversarea anchetei sau a deschiderii ei.

Ar mai putea fi un dosar fals, o făcătură. În mod normal, este ceva destul de riscant pentru procuror/anchetator. Apoi riscul crește pentru cel care face înscenarea din cauza necesitații implicării mai multor persoane.

Desigur, sistemul are limitele lui legate de personalul disponibil (mulți în opinia mea) și pregătirea acestuia, fabricile de diplome în zona juridică fiind numeroase.

Totuși, Codrin nu a invocat motivele de mai sus. Fără a o spune, i se părea oarecum firesc asocierea ilegalului cu persoane politice, publice, oameni cu bani. Din acest punct de vedere, orice om de afaceri, funcționar public sau politician ar fi măcar corupt, dacă nu chiar titularul unei hoții. Cam asta era teza lui Codrin – oricui, aflat într-o anumită poziție i se poate face dosar penal.

Codrin l-a înfierat pe Cârlan ca parte a statului paralel, în timp ce protejatul domniei sale, tăietorul de porci și organizatorul de beții n-ar fi fost. Mie mi se pare că dracnea încerca să penetreze lumea serviciilor pentru a scăpa de anchete, pentru a rămâne cu biștarii și, de ce nu, pentru a o controla. N-a izbutit din fericire pentru noi.

Așa stând lucrurile, sunt mulțumit cu dosarul meu super-pătat și cu lista pe care mă aflu de la începuturi.

Foto: asapteadimensiune.ro

Omul fără casă

Vă mai aduceți aminte – omul invizibil, călărețul fără cap? Ei acum avem pe unul fără casă.

Să vă explic cum e cu sindromul ăsta. România excelează în proprietari de case. Tot omul are o casă proprietatea lui, măcar o garsonieră confort x. Asta este mentalitatea de pe la noi, nu se prea preferă chiria. Mai toți suntem proprietari.

V-am mai povestit cazul unei prietene al cărei bunic, avocat vestit, și-a făcut o casă lângă Armenească. Desigur, era unul dintre mulții bunici care așteptau americanii, nu dintre aceia bucuroși de venirea rușilor. Cred că se prăpădise deja la naționalizare. Totul s-a confiscat, prea erau îmbuibați. Mama prietenei mele s-a trezit înghesuită în două camere, la comun, în propria casă. În ’90, mai erau vreo cinci familii, inclusiv proprietara de drept care a cerut retrocedarea. Două familii au cerut să cumpere. Retrocedarea s-a făcut foarte greu, mult mai repede s-a aprobat cumpărarea pe nimic. Unul din cei doi proaspăt împroprietăriți a vândut, tot ilegal, aproape imediat. Celălalt, este profesor. Unde credeți? La Băneasa. Impulsionată de mine, prietena mea n-a vrut să înceapă războiul, chiar și-a manifestat mila față de dom profesor, unde o să stea. Adică, pe vremea lui ceașcă, ultima femeie de serviciu și-a putut lua o casă și ăsta nu? Era el cumpărător de bună credință? Doar cunoștea proprietara de drept, știa dorința firească de restituire. Primar era Băse.

Mai am un exemplu. Am un arendaș, om vestit, care a tot apărut prin presă și care a izbutit să fenteze până acum pușcăria. Este un escroc de talent. Îți spune ceea ce dorești să auzi, că doar nu-l doare gura. Problema mea este că nu mai are nimic pe numele lui, adică n-am cum recupera datoria mare pe care a acumulat-o.

Revenim la omul fără casă, primar psd la sectorul 1, acela cu cel mai tare spital din UE, mai ales prin faptul că nu există. De ce credeți că ăsta, care toată viața lui a trăit doar din sinecuri bine plătite, nu are nimic? Cred că deja am explicat sindromul hoțului care nu vrea să fie executabil.

P.S. Se pare că România tocmai a fost amendată de UE pentru ne-implementarea legislației privind confiscarea extinsă. QED.

melc

Foto: libertatea.ro

Petrică, Mitică, …

Bre, nea Puiu, mi-ai stricat rima. N-ai găsit și mata un nume mai ca lumea? Ce-i aia Puiu? Majoritatea oamenilor te știu cu iconițele. Dar eu sper că mai ai pieptenul ăla pe care-l scoți ritmic din buzunar să-ți repari frizura.

Uite, pe Petrică îl cheamă de fapt Neuländer. Da, e ăla pentru care se sinucidea APACA, refuzau banii și valuta, doar pentru una mică cu Petrică. Și n-are nici în clin, nici în mânecă cu kaghebeul. În schimb, are famelie mare, renumeraţie mică, după buget. E victima celei de-a patra mineriade, dar tartor la anterioarele. L-a scos Ilici din buzunar și tot el l-a dat jos. Proverbul la care vă gândiți ar fi o blasfemie în acest caz. Ca să jinduiești la un post de consilier local după ce ai fost prim-ministru, înseamnă că ai decăzut rău, foamea te marchează..

Pe Mitică îl cheamă doar Dragomir. Dar nu poți avea mari pretenții dela un milițian de Scornicești. Poate el însuși este o scorneală, un blat, o făcătură. Don Corleone face și desface orice, dovadă că a ajuns și pe acestă listă. Vă scutesc de biografia lui romanțată. După ce a învârtit o mulțime de lovele pe la Ligă, și-a zis că și la primărie-s destule. Dar oracolul de la Bălcești s-ar putea să fi făcut, de această dată, un prognostic greșit.

Toți trei candidații surpriză ai lui Firea au pensii babane, speciale. Invidioșii spun că Petrică are două pensii care totalizează 181.000 lei pe an, Mitică are 206.400 lei plus alte venituri, Iordănescu 120.000 lei. Îi mai unește starea de scăpătare și conul de umbră în care se află de ceva vreme.

În rest, nu mi se pare o idee rea, este o ilustrare concretă a proștilor D-nei Firea.

Foto: spotmedia.ro

Cioara vopsită

Nu, nu Vanghelie e personajul principal deși, am mai scris despre garanțiile lui. Nici despre intenția de amânare a alegerilor manifestată în zona psd pe care am anunțat-o de câteva luni.

Personajul principal este psd. psd care poate lua n forme, care poate apărea din neant. Sunt n variante, psd-0, psd-1, …, psd-n, unde n tinde către infinit. Numai că, odată cu suflul general, psd a început să-și piardă și inspirația. Nu mai are creatori adevărați, oameni cu imaginație. Încep să-i dau crezare lui Găbiță – geaba mulți, dacă proști.

Pe vremuri, aveau capacitatea de a distrage atenția și împrăștia voturile printr-o grămadă de iepurași. Desigur, iepurașii erau răsplătiți gras ulterior, că doar nu dădeau de la ei. Mai foloseau partide satelit care veneau apoi în matca mamă. Măcar un candidat fals independent, gen Oprescu.

Vă mai aduceți aminte de Oprescu? A ajuns primar tot pe fondul absenteismului, la fel ca Firea. Oprescu a adus un consilier personal Solomon Wigler. În ințelepciunea lui, acest Solomon, și-a lăsat (în teorie) propria casă de avocatură în favoarea consilierii lui Oprescu. V-am relatat acest detaliu pentru a înțelege mai bine ordinul de mărime al sumelor care se învârt în primărie și de ce pasajul Sudului, nod extrem de important în Bucale, lung de circa 80 m, a fost început de Oprescu în primul mandat și terminat de Firea pe la mijlocul mandatului pierzându-se între timp finanțarea UE. Ca o paranteză, Solomon l-a turnat pe Oprescu, iar procesele, din câte știu nu s-au încheiat.

Dar, cum se desfășoară acum competiția iepurașilor? Pe de o parte, psd-0 prezintă minunatul spital ce nu există deși prezentarea a fost interzisă legal, și fațadele zugrăvite îndoielnic de M-me Firea. psd-1 (Cârlanul) a preluat ostilitățile în IF și sect. 3, asistat de Partidul București 20 20 (mențin formularea Vasilicăi). De fapt avem un nou psd-2. Apoi, iată că răsări din nou Vanghelie cu psd-i.

De reținut mi se pare declarația lui Vanghelie cum că, în calitate de primar al sect. 5, va revoluționa învățământul. 😃😃😃 Î-l suspectez că intenționează să desființeze conjugările. Totuși, trebuie să-i recunoaștem rolul important pe care deja l-a avut garantând-o pe Abramburica, aceea care a plâns de necaz atunci când Liviu nu a numit-o pe ea ministru. Presupun că acum se numără cel puțin într-una din cele trei garnituri de specialiști capabili pregătiți de Ciolacu. Rezerv bârfele cu ea, o cunosc bine, pentru altă postare.

Menționez, deși nu cred că merită, prezența candidatului cu mai multe neveste decât alegători și a lui Băse care simulează.

Iată cum, doar în București-Ilfov, cel puțin patru versiuni psd încearcă marea păcăleală. Disperare mare. N-am nici un motiv să cred că asemenea disimulări nu s-au produs prin țară.

Am o singură întrebare. De ce or crede ăștia că alegătorii noștri sunt la fel de proști ca ai lor?

Foto: descopera.ro.

Imbéciles Sans Frontières

Médecins, Repporters, Architecture, Avocats, Animation, Télécoms, Urbanistes, Aviation – toate fără frontiere. Ce frumoos! Îmi plac chestiile astea transfrontaliere, cu o singură condiție: să nu ne trezim cu Socialisme / Communisme Sans Frontières. Ăștia-s simplu Ciuma Roșie și steluța ciumei este la Kremlin.

Acestea fiind zise, mă gândesc la înființarea unei Sans Frontières a noastră, a traco-geto-dacilor altoiți de romani. Ca francofoni (gintă latină), n-o să-i spunem banal fără frontiere, păstrăm franțuzismul consacrat. Fiindcă nouă ne place precizia, ne plac bazele științifice încă din timpul lui ceașcă, plecăm de la documentul oficial al Recensământului Proștilor.

Limba franceză este mai săracă. Noi spunem proști, idioți, imbecili, tâmpiți. Franceza are doar trei termeni – imbéciles stupides, idiots. Pentru simplitate, propun să o denumim doar

Imbéciles Sans Frontières

prescurtat ISF. Desigur va avea un site minunat isisf.com (isf este ocupat).

Cine poate fi membru al acestei asociații nonprofit? Propun înscrierea din oficiu a tuturor recenzaților din noiembrie. Va fi cel mai baban ONG, poate din lume, oricum, îl va depăși pe acela îndoielnic al polițiștilor. Pot să se înscrie și politicieni, și polițiști, și jandarmi, în general oricine crede că e suficient de prost sau are vreo diplomă cumpărată de pe la fabricile de diplome oricare ar fi asta, eventual vreun doctorat în domeniul geto-dacic al ordinii publice și siguranței naționale fără a ne limita în nici un fel doar la asta.

Scopul ONG-ului este gruparea și organizarea acestei categorii de oameni ca să știm de unde să-i luăm la nevoie. În aceste condiții vom economisi banii cheltuiți pentru o ședință CSAT propusă de mine și va fi sigur un ONG de interes național, subvenționat din buget ca ăla al lui Cumpănașu. În această calitate, ar putea propune din nou un candidat la președinție, poate chiar pe Vasilica.

Pentru că nouă ne plac lucrurile de largă inspirație internațională și fiindcă este Sans Frontières, ar putea primi și membrii de peste hotare, chiar și din afara UE. Mă gândesc în primul rând la conspiraționiștii aceia cu titluri academice pompoase care țin conferințe susținând propagarea COVID prin rețelele 5G sau pur și simplu inexistența virusului.

Trebuie să aibă președinție neaoșe româneasca, să fie un ONG suveran. Oscilez intre Vasilica și Chiparos.

Țelul ascuns trebuie să fie dispariția cunoscătorilor de carte, un fel de moarte intelectualilor, vă amintiți.

Foto: papers.ssrn.com

Pedeapsa


Bulibașa Întâiul, cel Onorific și pe viață a fost o prezență frecventă în paginile mele și cred că este normal pentru un blog preponderent politic în România. Un personaj malefic, încrâncenat în nemernicia și răutatea lui pe care ne-a aplicat-o tuturor, întregii nații, pesediști și anti, urmările acțiunilor lui fiind omniprezente.

O parte a cititorilor mei așteaptă nerăbdători ca justiția să-și facă treaba, să-l facă să plătească răul făcut, fiindcă a comis fapte penale, de o gravitate maximă, imprescriptibile, pe ultima încadrare crime împotriva umanității.

Fiindcă dreptatea, soluționarea dosarelor acestui nemernic întârzie atât de mult, am scris că îi doresc viață îndelungată și sănătate pentru a apuca măcar câteva zile de ispășire lumească și a trăi umilința coborârii de pe soclul pe care singur s-a cățărat. Apoi, nu contează, oricum va arde în iad.

Dar iată că s-a profilat o nouă metodă de pedeapsă a bătrânului kaghebist. Stă în puterea noastră a tuturor, doar voință să avem. Cum spun aleșii, voință politică.

Un vot masiv, o participare largă la următoarele două scrutine ar rezolva simultan două probleme.

Bătrânul bolșevic s-ar vedea supraviețuind propriei nemernicii, ar trăi să vadă pesedeul mort. Ce apoplexie.

Viața vs. filmul

Uneori, rămâi uimit. Fiecare dintre noi are propria poveste care, pe alocuri, bate filmul. V-am mai povestit niște cazuri. Cum filme am văzut cu toții, am să vă prezint doar două cazuri adevărate. Presupun că sunteti convinși deja că stau prost la capitolul ficțiune, mă bazez exclusiv pe realitate. Deși au și ceva amor, n-am putut pune titlul love story, nu se potrivea.

Prima poveste începe prin anii ’50, poate ceva mai înainte. O familie cu mai mulți copii, inclusiv doi băieți. Cei doi au căutare la fete. Unul dintre ei era favoritul tuturor și cuceritorul numărul unu. Pe la douăzeci și un pic de ani, o fată mai întreprinzătoare, îi cucerește inima și se mută la el, adică împreună cu familia lui.

Amor mare, toată lumea îi considera logodiți și se plănuia nunta. Numai că, soarta a vrut altceva, Făt Frumos moare. Mama, să-i spunem soacră, vrea s-o alunge (termenul local consacrat) pe logodnică, dar aceasta nu vrea să plece, se gândea să rămână cu celălalt băiat.

În sfârșit, pleacă, se mărită cu altul, cu care are o fată și căruia îi face viața un calvar, bărbatul îi dormea în pod. Nici fiica nu este mai prejos, se mărită și-l terorizează pe bărbat. Acum nu mai este în viață decât fiica.

A doua poveste. O pereche au un fiu. Fără să fie deloc Făt Frumos, fiul se însoară, are doi copii, divorțează. Taică-su murise, casa părintească revenise fiului. La divorț, copiii rămân la mamă. Pentru ca nu cumva casa să ajungă la copii sau la fosta nevastă, băiatul trece formal casa pe numele mamei. Aceasta își găsește un țiitor și îl dă afară pe băiat. Dar nici urâtul nu a stat degeaba, după divorț. A concubinat cu vreo patru alte femei. Începe un război prin tribunale mamă-fiu. Mama rămâne singură și este racolată de o sectă care o determină să plece la Timișoara. Secta vrea casa, dar situația juridică a acesteia este incertă, procesele fiind câștigate alternativ de mamă și fiu.

În aceste condiții, mama se întoarce, dar nu mai poate locui acasă fiindcă fusese câștigată pentru moment, de fiu. Se stabilește la un fel de rudă care dorea să pună mâna tot pe casă și care-i susține în continuare procesele. Nepoții dezmoșteniți se duc la preot pe care-l conving să intervină la ruda îndepărtată, împotriva bunicii. Bunica rămâne oarecum pe drumuri, dar firul vieții ei se rupe, încheind astfel lungul conflict.

Ei, ce ziceți? Bate filmul?

Foto: facebook.com

Soarta Bulibașei

V-am mai scris despre soarta ingrată a șefilor psd. De fapt, cei de-acu sunt norocoși. Ăia de pe la începuturi au sfârșit mult mai rău. Chiar lupta pentru putere de la sfârșitul anilor ’40 s-a lăsat cu descăpățânări. Apoi, Dej, ceașcă, … Acu, doar normala marginalizare, eventual oleacă de răcorire. Sărac n-a ajuns niciunul și nici cinstit. Au rămas cu toate bordeiele, cu sinecuri bine plătite.

Bulibașa I a fost marginalizat destul de târziu, s-a jucat dea onorificul, sper să-l împăieze.

Bulibașa II și-a dovedit talentele cabotine, a scris niște cărți de mare valoare și a scăpat ieftin pentru ingratitudinea arătată mătuși-sii Tamara.

Bulibașa III vă scăpa mult mai ușor. După cum am anticipat, zilele lui sunt numărate, sorocul fiind parlamentarele. Ar fi trebuit să i se spună Bulibașă de Sacrificiu.

Întrebarea este doar al câtelea președinte o să tragă apa. Eu cred că vor mai urma doar doi-trei.

Mai mult va dura până vor fi curățate urmele infestărilor psd de prin alte partide, incluzând beizadelele. Dacă ar fi să respectăm regulile dosarului, ar trebui scărpinați până pe la străbunici. Altfel, vor avea soarta PNȚ – a nu se uita asta.

În rest asist revoltat, ca și dumneavoastră, la împărțirea de pomeni electorale sub forma diferitelor vouchere. Nu știu dacă ar fi legal, dar nu m-ar deranja prea tare să fie din banii psd. Așa ele sunt, de fapt, un furt. Dar, la cât furară ei, …

Și mă cuprinde o tristețe iremediabilă. Ce om milos, n-aș fi crezut.