Mă ajută Dumnezeu …

… și o făcui. După cum v-am declarat (Îmi propun), îmi intrase în cap ideea unei noi călătorii. Ei bine, după vreo trei hopuri majore (doar despre unul Se făcea că … v-am povestit), am izbutit o plimbare spre 40.000 km. În NZ au fost aproape 60.000 km.

Totul a început cu dorința de a face o excursie by car pe coasta lui Chile de la nord la sud, cu ceva evadări spre Anzi. Am constatat însă că, în sudul Chile, nu prea există drumuri, deci nu puteam vedea zona pitorească a arhipelagului chilian – ghețari, fiorduri insule. În plus, era păcat să ajung în Țara de Foc și să nu vizitez Antarctica.

Pentru aceste două importante obiective era necesar să cumpăr excursii locale cu niște preturi mari.

În final, am recurs pentru prima dată după foarte multi ani, la o excursie organizată (de alții). Sunt trei diferențe majore între excursia ta și a altora. În excursia altora vezi ce vor ei să-ți arate în ritmul impus de ei, nu ai răgazul de a simți pulsul local al locurilor vizitate, ai un cost de două-trei ori mai mare.

Dar dacă-i bal, …

Am venit pe lume …

într-o frumoasa dimineață de Florii, în mijlocul unei familii iubitoare, de intelectuali, cu bune premize materiale.

Din păcate, asta s-a întâmplat înainte de moartea lui Stalin și dincoace de Cortina de fier. Deoarece povestesc în românește, înțelegeți despre care parte e vorba – cea de est.

Așa că, ursitoarele m-au înzestrat cu un frumos dosar pătat, foarte pătat.

Ei, cum e viața unei familii cu dosar rău în mijlocul unei dictaturi? Cum o vede un copil? Care poate fi evoluția acestuia ca adult într-o asemenea societate? – Asta veți afla în continuare.