Ce weekend, dom-le

Foarte stresant. Nici nu știi ce e mai important – Oskarurile, favorizarea infractorilor prin legile justiției, alegerile din Basarabia. Dar cum cămașa este mai lângă piele, până la Oskaruri ne mănâncă rușii. Și, știu pe unii care, ca să scape de pușcărie, să rămână cu furăciunile și să stea cocoțați în vârf, și-ar vinde și muma, d-apăi țara. M-a marcat figura demnă, jignită, bosumflată a lui M-me Dăncilă, care ignorată de Timmermans, parcă ar spune „nu sunt eu di_vină”. Chiar nu e di_vină.

Uite-așa, după ce am răspuns și eu conștiincios la Niște întrebări simple simt cleștele rusesc cum se strânge. Am ascultat la Tv propaganda pro-rusă legată de alegerile din Basarabia – „vor să vă taie pensiile, vă concediază, vă taie salariile”. Se desprind două concluzii:

• Peste Prut trebuie să fie o grămadă de proști, cel puțin ca p-aci.
• Cei care practică aceeasi propagandă în România provin de la școala rusească/comunistă a propagandei.

Privind basarabenii, cum poți să dorești o apropiere de cei care au înjumătățit populația, au rupt mari bucăți din țară, pe acestea rusificându-le complet. Este cunoscut sindromul Stockholm, victima care se îndrăgostește de agresor. Știu că dragostea este imprevizibilă, totuși, cred că este mai degrabă un blestem care apasă poporul român, un non-sens – după atâția ani victimele să-și dorească apropierea de criminali. Nu mă refer aici numai la cei de peste Prut, ci și de dincoace și nu numai privind rușii.

După ce au fost călăriți 40+30 ani de zdrențele sosite cu armata roșie, să mai existe români care să pună urechea la astfel de prostii. Să se uite pasivi cum unii, din șleahta zdrențelor roșii fac legi ca să-și scape pielea și ciordelile.

După ce am văzut cum stăm prin țară și prin răsărit, nu ne trebuie prea multă minte să ne prindem de apropierea ungurilor de ruși și n-a trecut multă vreme de la vizita lui Putin în Serbia. Mai avem și un grup de băștinași bine organizat (n-am folosit termenul infracțional) care ne lucrează din Belgrad. Cât privește bulgarii, suspicios cum sunt, îi cam percep duplicitari.

Iată deci cleștele care se strânge din ce în ce mai tare.

Pe de altă parte, vârfurile politice apasă tare pedala suveranității, chiar în fața UE, temă care prinde la prostimea amatoare de mici și fasole. Desigur nu explică faptul că suntem parte a unei Uniuni, adică avem obligații în schimbul apartenenței. Nu explică nici că România nu poate exista singură nici o săptămână, că, de fapt, toate țările sunt prinse într-un lanț de interese cu doi poli (poate trei) și nu pot exista altfel.

Și atunci, dacă nu vrem UE, dacă nu vrem NATO, atunci ce vrem?

Închei citându-l pe trezorierul PSD, Mircea Drăghici, propunere refuzată la Min. Transp., avere impresionantă, bănuit a fi devalizat PSD: „Cred că e responsabilitatea întregii clase politice să nu uite că se află în slujba românilor și a țării, unde nicio miză personală nu își are locul.”. Ei, dacă-i așa, m-am liniștit.