Cenușă este totul – ierarhia

„Cenușă este totul” – laitmotivul lansat de un bun prieten și repetat constant după câteva pahare de vin, repetate și acelea.

Numai că sunt unii mai cu moț, care, deși vor ajunge cenușă, vor ca în viață să aibă totul, indiferent de cât și ce li se cuvine. Prin totul se înțeleg averi și putere, fiecare se dorește a fi un dumnezeu (cred că aici nu se scrie cu majusculă). Și fiindcă nici asta nu le-ar ajunge, visează la stima pământenilor, își doresc sânge albastru deși originea lor e cam noroioasă și averile-s făcute prin mijloace îndoielnice.

Întru albăstrirea umorilor se cațără pe orice trepte posibile ale scării sociale, chiar își fac singuri treptele, prin orice mijloace scuzate de scopul nobil și albastru.

Îi puteți vedea cu ușurință prin politică / administrație. Vânătorii de titluri, deși vânătoarea este singurul lor merit real, se făloșesc cu doctorate la Bălti, Arad, emise de facultăți obscure sau dispărute. A apărut chiar o inflație de titluri emise de diverse academii răsărite de sub șorțurile serviciilor pe subiecte de informații, apărare, studii politice – lucruri importante. Dacă ne luăm după numărul titlurilor, suntem în deplină siguranță, nu avem nici o problemă politică, putem dormi liniștiți.

Dacă însă ne uităm la fețele lor, la meclele lor (termen introdus de un răposat), ne dăm seama de dimensiunea dezastrului. Oameni care au fost sau vroiau să ajungă tractoriști, tineri din generațiile doi-trei ale foștilor care n-au făcut nimic în viață și nici n-au avut nevoie să facă, niște neica-nimeni (citat Olguța Vasilescu) cu o școlarizare formală la fără frecventă sau pe bani, … vă las pe voi să enumerați mai departe categoriile mizerabile ale celor meniți (oare?) a ne conduce și apăra.

Care ar putea fi interesele acestora de a avea titluri academice? Prin acestea își susțin pretențiile la pozițiile sociale decisive care le permit un trai ușor, lipsit de răspunderi reale, un trai cât mai de fițe. Cum asta? Prin apropierea de banul public, prin influența generată de o atare situație. Deci pentru această specie, interesul este acela direct – banul și atât. În mintea lor, o spoială de cultură, un titlu oarecare le-ar auri buzunarele și le-ar albăstri nițel ADN-ul noroios.

Situația nu e nouă pentru România. Sper că, înaintea războiului mondial, lucrurile erau mai firești (sunt sigur că excepții există peste tot), ierarhiile se bazau mult mai mult pe valori.

Dar comunismul le-a răsturnat intenționat – n-ar fi putut coexista cu acele valori. Le-a distrus în cel mai direct și oribil mod și a dat o șansă scursurilor societății, lepădăturilor, trădătorilor de neam, să se creadă dumnezei. După această operație de purificare a nației, uneori cu concursul unor reale valori dar cu o coloană vertebrală foarte flexibilă și un caracter discutabil, s-au grăbit, după o alfabetizare de fațadă, tot cu școli fără frecvență / serale cam ca acum, să-și aroge titluri academice. Nu se poate s-o fi uitat careva pe vestita acad. dr. prof. ing. Asta este o mărturie foarte directă fiindcă i-am văzut la lucru pe părinții mei la alfabetizarea cu hei-rup și știu ce presiuni au suferit.

Pe modelul practicat și în prezent, și-au făcut propria academie Ștefan Gheorghiu (probabil un personaj al istoriei falsificate cum a fost un timp și Vasile Roaită până au descoperit că era legionar sau turnător). Pentru asta au creat și profesori – politruci școliți special, plimbați, mai mult prin est (de unde s-au întors nițel KGB-izați). Aveai Ștefan Gheorghiu, erai „boier”. Cred că este edificator numele initial al instituției: Școala Superioară de Științe Sociale A. A. Jdanov.

Ei, opriți-vă lacrimile, nimeni dintre ăia n-a rămas șomer după ’90, toți au dus-o chiar mai bine. Iar trebuie să-l citez: „Stați liniștiți tovarăși la locurile voastre”. Prin HG183/91 s-a înființat SNSPA care n-are nimic de-a face cu KGB-ul și are doar scopuri nobile, utile pentru propășirea societății noastre sub semnătura lui Petre Roman (nici el n-are KGB-iști în familie). Vă întrebați de ce-l judec după familie – și eu am fost judecat la fel, după familie – de altfel, chiar cred în proverbul „Ce naște din pisică șoareci mănâncă”, e normal, nu poate mânca altceva.

Am citit cu mare atenție HG183 semnat de Petrică, nici usturoi n-a mâncat …, nici o aluzie la sinistra Ștefan Gheorghiu. Îngrijorat asupra sorții capabililor profesori ai fostei academii – formatori de cadre, am mai săpat nițel. Și așa am dat de o parte din ei la SNSPA. Apoi, am găsit și HG55/90 semnată tot de Petrică prin care Ștefan Gheorghiu s-a desființat, Universitatea preluând temporar o serie de secții care au fost restituite prin HG183. Nimic nu piere, totul se transformă.

Va să zică: Nu vă îngrijorați, suntem în România, totul merge bine, ierarhiile comuniste sunt la locul lor. Omul potrivit la locul potrivit în momentul potrivit.

P.S. Admiterea la toate aceste „academii” se face pe bază de dosar. Ce înseamnă asta, vă las să ghiciți. Oricum, tov. Oprea Anastasie din foto (dacă trăiește, tocmai a împlinit 94 ani) era mediocru conform anexei chiar și la o asemenea scoală. Îmi vine să mai adaug multe despre cei de ieri și de azi, despre cum se mânca și se mănâncă rahat, dar pun PUNCT.