Chiparoșii în față

Deși am mai scris despre el, nu l-am considerat niciodată un subiect serios, doar un Chiparos. Acum nu-mi dă de ales – trebuie să-l pomenesc iar.

Mai întâi, Vasilica timorată de succesurile din State l-a delegat să-i spună punctul de vedere la ONU. Cu această ocazie și-a mai umezit odată buzele oricum umede și ne-a arătat engleza lui din balta pesedistă. Sincer, m-a surprins neplăcut. Nu m-am bucurat că ne-a mai făcut odată de râs pe-afară.

L-am suspectat totdeauna de caracter parșiv, specific tagmei și partidului, de altfel, i se cam citește pe chip. A fost ministru pentru românii de afară, e relativ tânăr, m-a surprins că n-a izbutit, probabil nici n-a dorit, să iasă nițel din smârcurile din care a izvorât.

N-a trecut mult timp și a recidivat o afacere cu amante – OrlandoGate, înregistrări explozive. „Amantele care gestionează banii României”. Au mai fost poveștile cu CNASS și ANAF. Îi înțeleg apetitul, dar nu înțeleg legătura cu prefectura.

Și tot mă mir. Cum e posibil ca oamenii ăștia care-și angajează coafezele din banii noștri, care învârt atâtea lovele, să nu fie în stare să angajeze, chiar pe banii noștri, un profesor?

Am un singur răspuns – nu le place să învețe. Ce rost ar avea dacă merge și așa.