Ciuma roșie

Vă aduceți aminte de Băse spunând „Ce blestem pe poporul ăsta să aleagă între doi comuniști”.

Ei bine, ciuma roșie, blestemul de care nu putem scăpa, tocmai a mai comis-o o dată.

Fără a avea vreodată o legătură reală cu stânga, blestemul cu care ne-am ales după ultimul război a mizat totdeauna pe interesul găștii ca grup și ca indivizi. În timpul comuniștilor, șleahta o ducea bine iar masele se mulțumeau cu ciozvârtele. Uniformitatea ciozvârtelor satisfăcea setea de egalitarism legată de „capra vecinului”. Totdeauna, gașca s-a luptat pentru control, totdeauna le-a plăcut lumina venită de la răsărit fiindcă le aducea aminte de tancurile care i-au adus.

După ’90, Ilici a avut sarcina și grija ca nu cumva să se schimbe ceva, a semnat tratatul de pretinie cu răsăritul, a adus scursura societății din IMGB și Petroșani ca să nu piardă controlul, pe scurt ne-a dus mulți ani înapoi.

Bombonel 4 Case a fost mult mai diplomat, dar a menținut și el controlul. Chemarea răsăritului se transformase într-o obsesie – țineți minte candidatul la președinție care călătorea des, pe furiș, acolo.

Imberbul Ponta, cel cu marțea neagră pentru menținerea controlului, a avut grijă să se plimbe pe la Soci și să facă poze.

Dar, interesul propriu se manifestă cel mai pregnant acum. Imediat după preluarea puterii Dracnea a încercat OUG13. Acum, cu o nouă condamnare, declarat nefrecventabil în ciuda vizitelor la Ierusalim, fără viză de State (nu mai poate face escale pe acolo în drum spre Brazilia), s-a decis să „nu plece ca prostul” și să ne arate că poate. Susținut de Mitralieră, a declarat că nu poate (iată că totuși nu poate ceva) înota până la ambasada SUA de 4 iulie. La protestul împotriva înotului au luat parte și alți fruntași ai țării.