Clubul dictatorilor

Oare, în afara sistemului autocrat care naște teroare și generează victime, ce mai au în comun dictatorii? Să facem un inventar cu cei mai cunoscuți și mai de succes – Stalin, Hitler, Mao & co, Kim & co, ceașcă, Putin. Ăia din Indochina nu se pun, și ăia din America de Sud sunt mici copii, Lukashenko e adoptivul lui Putin, restul foștilor șefi de prin Europa de est au fost sub nivelul lui ceașcă, la fel Castro. Așadar, care sunt punctele comune?

Tuturor li s-a urcat la cap (am folosit intentionat trecutul) la un moment dat, au început să se creadă Dumnezei – cine altcineva se mai joacă cu viețile oamenilor. Toți au fost însetați de sânge – vânătoare, dar nimic nu se compară cu gustul sângelui de om. Se considerau Cârmaci ai poporului lor. Poporul s-ar fi prăpădit fără ei. Puterea este o otravă serioasă, doar că îi afectează mai întâi și mai ales pe ceilalți, nu pe dictatori. Toți dictatorii au adoptat o ideologie cu valențe populiste, ca mijloc de a-și atinge scopurile de mărire. Toți au fost neîndurători cu potențialii competitori, lichidându-i. Oricum, pentru atingerea scopurilor de mărire nu s-au dat în lături de la nimic.

Nazismul, comunismul n-au fost decât mijloace de atingere a scopurilor dictatorilor. Tocmai ne-a explicat asta Putin în discursul inaugural al războiului lui. Comunismul, prin Leprele puse în fruntea popoarelor înrobite, a fost doar pentru binele și ego-ul țarilor comuniști, pentru puterea URSS. Tot ego-ul mai particularizează dogma care devine hitlerism, leninism, stalinism, maoism și chiar ceaușism sau putinism.  Gândiți-vă, le poartă numele, îi bagă nițel în istorie – mausoleu.

Ego-ul maladiv și exacerbat i-a caracterizat pe toți dictatorii. Totuși, aveau nevoie, din când în când, periodic, de confirmarea puterii lor. Toți au făcut asta fie printr-o acțiune în forță soldată cu victime, fie printr-o manifestație de sprijin pe care le-o organizează trepădușii fideli. Așa a procedat Hitler, la fel Stalin, la fel coreenii și chinezii. La fel ceașcă, la fel Putin. Cred că le place să se păcălească singuri. Voi reveni asupra spectacolului de ieri. În același scop s-au înconjurat de țuțeri, fără a-și spăla prea bine zona adulației acestora.

Pentru preamărirea împăratului, toți au dezvoltat o propagandă deșănțată, fără limite. Este esențial ca propaganda să aibă laturi populiste, să scurme în răul din ADN-ul oamenilor, să folosească asta. În acest scop, mobilizează niște Lepre cu sau fără talent. Uneori abordează publicul subtil, înșelător cum era Flacăra pe vremuri, cenaclul Leprei Păunescu. Alteori propaganda este străvezie. Cântece, tablouri, spectacole, … de toate – la noi se numeau proletcultiste.

Cum captează Leprele și trepădușii? În primul rând, sunt jeguri după chipul și asemănarea șefului. Apoi, societatea dictatorială este dominată de teroare, frică, lipsuri. Dar, cine ajută, cine pune umărul, primește un osișor. Niscai arginți, acces la niște magazine pentru îndestularea lui și pentru nițică bișniță, oleacă de putere asupra celor mai amărâți ca el – toate astea contează. Dintr-un simplu jeg, devine Iuda.

Dar cum percepe societatea? Când eram în contact cu sovieticii, relațiile personale n-au depășit pragul votcii, nici în ’90 nu și-au putut descleșta limba cu excepția unui episod pe care l-am povestit. Dar pot să vă spun cum era la noi. NIMENI, dar absolut nimeni, nu vorbea pozitiv de ceașcă sau despre regim, nici măcar în casele potentaților vremii nu se spunea așa ceva. Acum există păreri împărțite, inclusiv filoruși. Atunci, era unanimitate. Sigur, nimeni nu avea încredere în nimeni. Făceai ciocul mic, dar NIMENI NU-I LĂUDA ÎN PARTICULAR, doar la tribună. Manifestările stadion gen cea rusească, erau o plictiseală pentru toți. La Moscova a fost ceva mai spre cenaclul Flacăra. Unul din Leprele Păunești care ne-a fost prezentat este celebrul Gazmanov, șeful formației Escadrila (interzis în Lituania și Ucraina). Șlagărul de referință începea cu „Ucraina și Crimeea, Belarus și Moldova, totul este țara mea”, fără a uita menționarea balticelor. Cam cum vă scriam și eu mai zilele trecute, Rusia se învecinează cu cine vrea ea.

Închei cu comentariul unui blogger din Basarabia despre propagandă și dictatură tradus din rusă:

,,Dacă unui ins i se va spune de 100 de ori că este porc, a 101 oară va începe să grohăie.”

Foto: britannica.com, viata-libera.ro, ro.m.wikipedia.org, abc.net.au.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s