Conspirația

Conform profesorului de științe politice Michael Barkun, nimic nu este întâmplător, nimic nu este ce pare a fi și totul este interconectat (traducerea mea) și ar putea fi cel puțin un sâmbure de adevăr în această afirmație.

Teorii ale conspirației sunt multe și au apărut odată cu organizarea socială. Conform lui Barkun sunt legate de evenimente,  sunt conspirații de sistem sau super-conspirații. Conform autorului Jesse Walker, conspirațiile sunt legate de inamici  – din interior / din afară, superiori sau inferiori. Punctul comun este manipularea – nimic nu e ce pare a fi. Teoriile sunt sau pot părea a fi paranoide. Dușmanii, uneori doar sugerați de aceste teorii, pot fi evrei, francmasoni, comuniști, capitaliști, catolici sau alte biserici.  Dar, există tot felul de alți inamici. Precum tehnica escrocilor care spun sau sugerează ceea ce auditoriul își dorește, la fel conspirațiile aleg inamicul conform slăbiciunilor auditoriului, fiindcă nu inamicul este important, ci scopul care poate să nu aibă nici o legătură cu inamicul. Dușmanul este doar menit să manipuleze coagularea unei opinii și, în final, a unui grup, a unei mase de oameni care să servească scopului.

Pentru stăpânirea maselor sunt amestecate dogme, religii, filozofii – orice mijloc care aduce putere și avere celor din vârful conspirației. Fiindcă e la modă, îi fac o plăcere lui Liviu cu statul paralel. Există și protocoale conspiraționiste, de ex. Protocoalele înțelepților Sionului (Протоколы сионских мудрецов), iată că SRI știe ceva istorie și o aplică și iată că orice idee bună vine de la răsărit.

Deci, în aceste teorii nu contează adevărul fie el și istoric, realitatea, nu contează nimic în afara scopului – scopul scuză mijloacele.  – „poporul este mereu convins de aparențele lucrurilor„.

Dar, să revenim la conspirațiile noastre, la Dâmbovița sau Teleorman. De când ne-am trezit cu zdrențe roșii aduse pe tancuri sovietice de care nu mai putem scăpa, s-a tot cântat (la microfon, melodia preferată) despre suveranitatea poporului. Toți trențăroșii avizi de parvenire fără muncă și merite și-au dorit să devină suverani. Ce poate fi mai îmbietor? Cam la fel acum când auzim cântecul despre suveranitatea noastră. Parcă ne dă un șut înălțător, ni se umflă piepții și inimile geto-dacice.

La cine poate prinde un asemenea mesaj? La zdrențe.

Însă, ce părere aveți de o posibilă conspirație a proștilor sau a inculților sau a semidocților? Nu cumva chiar asta e conspirația zdrenței roșii?