Corona-virusul

Deocamdată, am scăpat – cum zicea unul pe la etajul 50, după ce căzuse de la etajul 100. Acum câteva luni eram pe nava rămasă în Phnom Penh, Cambodgia, deși, cu sinceritate, mi-ar fi plăcut să fiu acum acolo – era plăcut. Oricum, virusul va ajunge și p-aci.

Am urmărit cu interes cum au reacționat guvernele. Desigur, știți că SUA a trimis avion pentru recuperarea cetățenilor. Am ascultat un britanic plângându-se că guvernul lor nu este preocupat de asta. Oare eu m-aș fi plâns? De, v-am scris că Iohannis trebuia să ne vândă americanilor.

Se tot vorbește despre guvernul chinez – că ar fi ascuns, că ar fi reacționat cu întârziere, că n-ar fi luat de la început cele mai potrivite măsuri. Bine, dar asta este specific comuniștilor – secretomania, rușinea de a se întâlni cu situații neprevăzute (oare așa a fost?). Comunismul, marele conducător sunt deasupra unor asemenea evenimente. De fapt, ei decid ce se întâmplă și ce nu. Deasupra lor nu mai este nimeni. Așa pretind.

Sper că pe majoritatea dvs., cei care au apucat din vremurile alelalte, nu v-a mirat atitudinea comuniștilor chinezi. Vă mai aduceți aminte de Cernobîl? Cum au reacționat sovieticii? Cum au reacționat „ai noștri”? Vă aduc eu aminte. Exact ca acum chinezii. Manifestările de 1 mai (refuz majuscula), o competiție din Daciada (astfel era numită o mișcare sportivă de mase organizată de partid) s-au desfășurat normal cu oamenii expuși în ploaia radioactivă. Să fie secretomanie, să fie prostie?

Cum vă scriam, de fapt aceste situații nici nu există pentru comuniști. Doar dacă, eventual, partidul și-a dat acordul. Cam la fel gândește (încă) Ilici – De pe soclu sau de pe catafalc? – el decide istoria, ce e bun și ce nu, ce e adevărat și ce nu.