Corupția

E clar, a rezultat din referendum, marea masă de alegători români este sătulă de corupție. Oare?

Cine n-a …, să ridice primul piatra. Vedeți e greu. Cine n-a fost angajat pe undeva de unchi, bunici, părinți sau de niște cunoștințe la intervenția acestora? Cine n-a obținut niște avantaje de la administrație ca urmare a lanțului slăbiciunilor? Sau la un doctor? Sau la un examen / concurs? Sau, cine știe unde și cu ce ocazie?

Asta e Societatea românească – o plasă densă de relații/pile/rude/cunoștințe. Dacă-l citim pe Caragiale (atât de actual), e clar că plasa nu e de ieri, de azi. Totuși, mizeria și sărăcia comunismului e clar că au accentuat-o – „Să fure, dar să fure mai puțin”.

Zdrențele roșii au transformat totul în noroi, au împrăștiat noroiul împrejurul lor, au întinat tot ce au atins. Foamea și lipsurile comunismului au generat traficul de tot felul – de la morcovi la pașapoarte. Cine erau traficanții? Aprozariști, vânzători de tot felul, gestionari de tot felul de materiale, dar mai ales oficialități – funcționari ai statului, activiști, securiști, nomenclaturiști. S-a schimbat ceva? Da, traficul celor mici este foarte redus, a crescut traficul de influență, traficul celor mari.

O pagină de pe net (kmkz.ro) spune: „Directorii TAROM sunt supărați că nu se pot culca cu secretarele, toate le sunt rude”. Eu nu cred asta, și-or fi angajat și amante. Dar TAROM mă preocupă cel mai puțin. Ce facem cu poliția, poliția locală, jandarmeria? Ce facem cu administrația locală și centrală? Și ei au dreptul la „secretare”. Totul e o plasă de complicități mai grave sau mai puțin grave. Cunoașteți pe cineva pe acolo care să nu fie susceptibil a fi membru al găștii corupte? Poate eu nu știu suficienți, poate mă înșel.

Dvs. vă mirați dacă auziți de un polițist corupt? Vi se pare surprinzător că un funcționar mic sau mare ia mită? Că un jandarm este, în termeni normali, un dezaxat? Că un funcționar al statului pune presiune pe careva care vrea să vândă ceva să-i dea șpagă? Că o retrocedare s-a făcut foarte repede după ce drepturile au fost cumpărate „de cine trebuie”? Că citiți despre un fapt care a ajuns un dezastru din cauza incompetenților care l-au gestionat? Că exemple din astea sunt nenumărate, de tot felul?

Totuși, din corupție unii câștigă, alții pierd. Or fi mai mulți cei care câștigă? Cred că sunt mai mulți cei care pierd. În fapt, suntem pierzători cu toții, traficanți și cumpărători de trafic fiindcă au rezultat niște ierarhii bazate pe analfabeți, semidocți, incompetenți, vedeți doar ce s-a întâmplat acum la Caracal (o mai fi roata de car pe monument?).

Dar dacă, totuși, traficanții/corupții s-au săturat până și ei, s-au plictisit? Poate s-au scârbit să tot cerșească ciubuc.

Dar ce se poate face? Lăsați telefoanele anticorupției (n-au servit la nimic). Soluția stă doar în noi, cei care am votat la referendum. Să încercăm să ocolim căile corupției. Știu, e greu. De multe ori e mai simplu „să dai”. Cum să-i ocolești? De cele mai multe ori nu vizăm un avantaj nemeritat, ci un drept refuzat. Mărturisesc că și eu, deși proverbial de zgârcit, am mai dat ca să-mi obțin un drept. Nu mult, poate o cutie de bomboane, un buchet de flori, dar am făcut-o. Totuși, mai avem o cale – amenințările, războiul. Asta e o cale grea la care nu oricine se pricepe, care mănâncă nervi și timp, am o listă întreagă de conflicte neînchise, despre unele vă mai povestesc uneori dvs. Slujbașii se acoperă între ei, o mână spală pe alta, lupta cu ei, cu sistemul nu e ușoară, dar orice victorie e plăcută, foarte plăcută.

E îndeobște cunoscută formularea „orice popor are conducătorii pe care și-i merită”, am găsit o alta (Marian Godină):

„Societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care … acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca„.

Instituțiile există prin oamenii ce le compun, așa că, avem oamenii pe care-i merităm – doar noi îi putem schimba.