Dacă un om este creativ prin firea lui și îl duce și capul, nu este suficient pentru a „scoate” ceva nou. Este necesar și să lucreze într-o anumită direcție și să aibă libertatea soluțiilor. În aceste condiții, poate avea una sau două idei inovatoare pe an. Din fericire m-am aflat în această situație pe drumul pe care singur mi l-am ales. Creativitatea la care m-am referit se poate manifesta în orice domeniu, dar mai ales în artă, literatură, tehnică.
Câțiva ani am optat pentru brevetarea soluțiilor găsite. Brevetele aveau și au valoare științifică la CV (atunci se numea „memoriu de activitate”). La un moment dat, am calculat și solicitat niște recompense financiare, pe urma brevetelor, conform legilor de atunci. Am obținut într-un final ceva nesatisfăcător după ce m-am certat cu toată conducerea de atunci a instituției. După cum v-am mai spus, când mă cert, nu prea mai las loc de bună ziua.
După acest episod, am renunțat la sistemul brevetării și am recurs la publicarea de articole în revistele de specialitate. Dacă era ceva serios, publicam în America pe bani adevărați (cred că deja am recuperat handicapul pe care mi l-am creat cu viza americană). Ca să nu fiu chemat de „băieți” și întrebat ce e cu materialul din scrisoare, îmi trebuia o hârtie care menționa „nu e brevetabil și n-are elemente de noutate”. Scriam hârtia asta la mașina mea de scris și mă duceam personal la director s-o semneze. Știind cam ce i-aș spune dacă refuză, semna ca primarul. Nu cred că nu știa că nimeni n-ar publica acolo fără serioase elemente de noutate.
De, pană la urmă, și tarele de caracter pe care mi le-a creat sistemul (sunt sigur că nu dau degeaba vina pe el) au avut avantajul lor. Soției mele nu-i place când îi spun „viața m-a făcut așa„.
Fiindcă am pomenit din nou mașina de scris, îmi aduc aminte cum eram convocat extrem de umilitor, anual, într-o cameră sordidă cu niște mese ca pentru soldați, la miliție, pentru a da un specimen de caractere ale mașinii de scris pentru ca nu cumva să-mi vină vreun gând subversiv. Îmi amprentau de fiecare dată neplăcut mintea. Ce le trecea prin capetele lor … (invectiv), eu și subversiv.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră
Pingback: Cenușă este totul – nemurirea I | Născut pe lista neagră
Pingback: Tratamente degradante | Născut pe lista neagră
He… ți-am adus aminte de vremea în care o mașină de scris trebuia înregistrată la miliție ? 😇
ApreciazăApreciat de 1 persoană
As prefera sa nu-mi mai aduc aminte. Din pacate, nu ne-am departat suficient. E mai bine sa nu uitam si sa nu iertam desi, e un pacat.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am preferat să uit și să gândesc viitorul… am uitat ușor pentru că am plecat… acum m-am întors.. și sper să rămân…
ApreciazăApreciază
Mare greșeală. Acum nu mai aveți de ales – trebuie să rememorați, aici nu se poate trăi altfel. E preferabil să-ți aduci singur aminte decât să-ți aducă ei aminte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei fiind cine?
ApreciazăApreciază
Nu se poate să nu-i fi observat deja – aceia care te fac să constați că unele lucruri, mici sau mari, nu funcționează, nu sunt normale, nu sunt în folosul tău.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă nu… da’ urmează… din sfârșitul lunii februarie încep munca 😄
E o a doua revenire.. ce-i drept, după mult timp.. prima fiind după doi ani…
Contextul în care am plecat este foarte bine relatat aici… eu fiind „prietena” 🙂
https://wp.me/pEpZC-ez
ApreciazăApreciază
Cred că ați procedat corect.
În privința întoarcerilor, eu sunt mult mai puțin flexibil. Nu prea reușesc calea de mijloc. Dacă plecam, nu mai reveneam, nici măcar în vizită. Poate doar să lichidez niște proprietăți.
ApreciazăApreciază
Calea de mijloc, Florin… e cel mai greu de ținut.. bănuiesc că ai și tu câțiva ani… eu am 52.. cam gata.. în plus, fiul meu, că pentru el am plecat, acum este în Dublin… eu prin Italia (care nu o duce bine deloc) nu-mi mai vedeam rostul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E clar că am cam mulți, am declarat din introducere.
Bănuiesc că băiatul nu are nici o intenție de întoarcere. Dar asta nu e rău. Eu nu am izbutit să-l conving pe al meu – se complace aici.
ApreciazăApreciază
Nu.. m-a anunțat după primul an că nu se mai întoarce…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este foarte bine. Cu cât pleacă mai tineri, cu atât se adaptează mai ușor.
ApreciazăApreciază
Imediat după ce a termimat facultatea de nursing a plecat…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur pentru el și pentru tine. A luat decizia corectă. Eu, nu l-am putut convinge.
ApreciazăApreciază
Al meu e perfect integrat și cu logodnică irlandeză 😄
ApreciazăApreciază
Trebuie și lor, din când în când, să li se altoiască spița.
ApreciazăApreciază
Mă refeream la irlandezi.
ApreciazăApreciază
Irlandezii s-au altoit în timp cam peste tot în lume 😄
ApreciazăApreciază
Au o comunitate babană în State și sprijin.
ApreciazăApreciază
Păi fratele logodnicei locuiește în Chicago, unchiul în Londra și bunicul a lucrat prin Australia 😄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În Australia n-am ajuns deși, ultimul salariu l-am luat de la un australian.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cafanu.. bunul meu prieten locuia în Perth 🙂
ApreciazăApreciază
Trebuie să fi fost o istorie interesantă.
Am stat o lună în NZ, 8.000 km conduși pe stânga, subiect de câteva pagini chiar și într-un blog politic. Totul poate fi interpretat, comuniștii m-au învățat asta.
Nu pot spune că am dus-o rău (mai rău ca alții) pe vremea lor. Eram doar cu sabia deasupra capului. Bunicul matern a fost maltratat nițel, a murit după Stalin. Am mai avut neamuri pe la Canal, închise, bătute.
ApreciazăApreciază
Și bunicul meu a fost „vizat” pentru că nu a vrut să le dea pământul… urmărit de secu a fost și unchiul meu… tata în schimb era militar…
Istoria lui Cafanu… eh… îți spun doar că era pilot militar și a plecat din România imediat după ’90… mi-a fost prieten în adevăratul sens al cuvântului… un prieten ce-l întâlnești doar o dată în viață… gata că mi-au dat lacrimile…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi pare rău. Credeam că este un bunic.
ApreciazăApreciază
Nu.. mi-a fost mai tată decât tata…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În cazul tău…
ApreciazăApreciază
Eu n-am plecat decât la plimbare. Dacă plecam, sigur nu mă mai uitam înapoi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut multe motive… poate că ai citit postarea mea „51 de motive pentru care am plecat din țară” 🙂
ApreciazăApreciază
De, fiecare om cu ale lui. Postarea cred că e destul de recentă, cred că am citit-o.
După cum transpare din paginile mele, eu am un oarecare regret că n-am plecat. Numărul motivelor nu contează, e suficient unul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e recentă… este din 2010…
Mă pot întoarce oricând… sunt membră a colegiului italian al asistenților medicali… și în 2010 eram…
ApreciazăApreciază
Mă voi uita după postare.
V-am găsit la spam, comentariul pierdut.
Fiecare om procedează după cum i se pare mai bine. Nasol devine cu adevărat când nu mai ai libertatea de mișcare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa este.. când ești îngrădit.. doar că eu mă consider o persoană liberă 🙂
Reciteam comentariile de acolo…
ApreciazăApreciază
În principiu, din punctul ăsta de vedere, suntem destul de liberi.
Dar, până în ’90 n-am fost deloc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine… îngrădirea asta poate veni din mai multe „direcții”… gen: familie, biserică… etc… eu pot spune că nu m-am lăsat îngrădită…
ApreciazăApreciază
M-am referit la cea fizică. Eram în lagăr, cel socialist. Ca să merg la Ruse, îmi trebuia pașaport și viza română. Desigur, unul ca mine nu primea. De fapt, foarte puțini aveau acces – aleșii.
ApreciazăApreciază
Știu bine la ce te refereai.. tu se pare că ai suferit mult mai mult decât mine… eu nici n-am fost membră de partid… mă țineam departe de ei… eu doar cu biologia și chimia 😄
Uite link’ul..
https://wp.me/pAy3a-1Of
ApreciazăApreciază
Nu am găsit postarea.
ApreciazăApreciază
Am răspuns, dar nu văd comentariul 😁
ApreciazăApreciază
Nu am intervenit cu nimic, ar trebui să existe orice comentariu. Mă uit la spam acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încearcă în spam …dacă nu este revin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se pare că nu ia link’ul
https://wp.me/pAy3a-1Of
ApreciazăApreciază
L-am primit și l-am luat. L-am votat pe Băse. Dacă nu, ar fi fost Bombonel – cred că ne-a ajuns un țigan președinte.
ApreciazăApreciază
Da.. eu atunci îl susțineam pe Crin Antonescu și pentru faptul că e tulcean de’al meu 😄 …l-am cunoscut și susținut aici pe blog pe Mario Ovidiu Oprea.. un om deosebit..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Scenarita | Născut pe lista neagră
Pingback: Școala | Născut pe lista neagră
„L-am votat pe Băse. Dacă nu, ar fi fost Bombonel”
demai mult timp maxtor nu a votat pe nimeni,
maxtor nu e vinovat!
ApreciazăApreciază
Cine nu votează, nu poate avea pretenții.
ApreciazăApreciază