Crimă și pedeapsă

Mi-a căzut sub ochi un articol despre un amărât judecat și condamnat pentru câteva lemne furate. Desigur, m-am gândit imediat că, dacă fura o pădure, n-ar fi pățit nimic. Doar că, sentința pronunțată l-a găsit pe amărât mort, ba chiar răcit bine.

Din câte știu, justiția românească nu condamnă morții. Totuși, uneori, când nu e vorba doar de un braț de lemne, cred procesul ar trebui continuat pentru a fi aflat adevărul, pentru a clarifica situația de drept, pentru a o lămuri.

Altfel, riscăm să vedem un criminal scris în istoria patriei noastre dragi la loc de mare cinste. Un exemplu este ceașcă. Împușcat după simulacrul de proces al lui Ilici, adulat de aceiași care-l iubesc și pe Ilici cu al lui. Sigur că ceașcă și-a meritat finalul, nu soarta care i-a fost bună, în defavoarea poporului (ce cuvânt minunat). Doar că merita un proces cinstit, chiar după legile lui. Tot ar fi fost împușcat, însă nu ar mai fi zăpăcit mințile bieților oameni care, în prostia lor, iubesc și victima și criminalul. Un astfel de proces ar fi arătat că ceașcă a omorât oameni și direct, și indirect, adică a fost un criminal indubitabil, neîmpușcând doar mistreți aduși la cătarea lui. Numai că, un astfel de proces ar fi trebuit să meargă pe firul complicităților. Oare câți criminali au mai fost în spatele lui ceașcă? O mie, zece mii, o sută de mii? Încă s-ar mai putea afla. Dar cei ce ar fi trebuit să facă atunci lumină erau și ei implicați, apoi au avut grijă să ajungă în locul lor alții după chipul și asemănarea … Acum ceva timp, o instanță a reconfirmat vinovăția inginerului Ursu în termenii lui ceașcă.

Dar ajungem și în zilele noastre. Avem mai mulți criminali în viață, în câteva procese tergiversate de cei care ar fi trebuit să facă lumină de peste 30 de ani. Asta fiindcă lumina lor vine la orice oră din răsărit.

Din nou avem o situație zăpăcitoare atât pentru psihicul prostimii, cât și al celor implicați. Complicii bătrânului tartor kaghebist se gândesc că, dacă acesta dă colțul, interesul public va dispărea și treaba va putea fi mai ușor mușamalizată de organe. Cum care organe? Acelea! Pentru orice om, inclusiv pentru adulatorii kaghebistului, este evident adevărul, doar pentru organe nu. Iubitorii bolșevicului nu-i neagă faptele, doar le aprobă și se bucură, în prostia lor, pentru răul făcut.

Oricum, mi-e clar – complicii îi doresc scurtarea zilelor. Doar eu, în nemernicia mea, i-am urat viață îndelungată. Din nou lanțul slăbiciunilor și al complicităților care se străduiește să facă totul uitat. Gândiți-vă ce circ – doliu național, înmormântare cu popă, poate chiar PF, cruce, îngropat ca un erou și el este doar o Lepră Roșie, trădător de neam. Oare, chiar suntem de-un neam?

Colac peste pupăză, ieri îl făcură scăpat pe iubitul Irinei, fătuca aceea plimbată oficial prin Elveția ca țiitoare. Sigur nepotul lui TV o consideră o floricică pe care el a cules-o, dar noi știm că nu este așa. Desigur, ante portas a fost așteptat și de garda de pretorieni în frunte cu șeful de-l cheamă Codrin, de la codru. I-am ascultat uimit elucubrațiile cum că l-a informat zilnic pe șef privind situația țării și a oamenilor., dar atenție, cu menajamente pentru ca să nu-i afecteze psihicul. Cred că vorbea despre scursurile psd eșuate la ecologiștii PER. Pentru ca tortul să aibă și un moț, vă mărturisesc cu umilință că, în perversitatea mea, m-am delectat cu fusta de voal semitransparentă a D-nei Șoșo – de gustibus.

Mi-aș dori ca dracnea și ai lui să lase Românica în pace și justitia să facă pasul decisiv. Dar astea nu se vor întâmpla.

Foto: timesnewroman.ro, digi24.ro, dw.com.