Cubul

Este un conglomerat, un aglomerat, bine sudat, bine închegat de interese.

Are vârf? Are, dar nu contează prea mult. Orice vârf trebuie să se plieze pe interesele grupului. Oricât ar părea de important, vârful poate dispărea oricând, fără consecințe asupra grupului. Se va ridica altul, care-l va sluji la fel de bine.

E ca o caracatiță, o hidră compactizată. Unii mor, ies, alții se nasc, intră. Nimic nu se pierde. Nimic nu se schimbă, orice s-ar întâmpla.

Interesele primează totdeauna. Sunt interese mai mici sau mai mari, individuale, pe care și le ating prin intermediul grupului. Pe măsură ce cresc, poftele le devin nemăsurate. Sinapsele lor se întind și penetrează tot. Întinează tot ce ating, otrăvesc tot, până și mințile oamenilor normali. E ca o ciumă, o pecingine, o râie. E ereditară și se transmite prin ADN. Nu este vindecabilă și nu are leac. Nu piere nici prin moarte.

E ca o vrajă care prinde mințile unor creduli care vor susține orbește grupul, omițând propriile lor interese. E un virus care prostește.

Pe afară sunt postere mari cu idei mărețe care nu se realizează niciodată și la care nu se uită decât prostimea. Nimeni nu știe să enunțe marile interese mai bine și mai frumos ca viermii grupului.

În afara intereselor meschine, mai au ceva în comun – roșul, culoarea răsăritului sângeros de unde au venit întâi, pentru care și-ar vinde și mamele.