Cam așa spunea săraca soacră-mea, atunci când vroiam s-o duc la doctor. Adică, la ce bun, tot n-o mai duc mult, de ce să mă chinuiesc, să mai arunci lovele? Da’, pentru când?
De, s-a dus. Acu, Google mi-arată 14.5 GB of 15 GB, WP 81% of 3 GB – adică zilele-mi sunt numărate. Dacă mai vreau, trebe să scot lovele. De limita asta mă lovesc mereu. Să-mi cumpăr semnătură pentru un an sau pentru trei ani? Să închei asigurare pentru 6 luni sau pentru un an? Să-mi iau încă-o mașină, ultima? De care să fie ca să-mi satisfacă nevoile limitate? Dacă ăștia nu mă mai lasă decât cu electrică? Să-mi mai iau un pachet de lame de ras sau două? Să mă tund scurt? Da’, pentru când?
Mai am timp de Islanda, Hawaii, un tur al Japoniei (iar condus pe stânga)? Dar Colorado, oleacă de Africa? Sincer, m-ar tenta și Afganistan, chiar am făcut ceva planuri cu Mongolia, n-aș refuza nici oleacă de Kamciatka, poate trans-Siberia, Baikal, nordul Canadei, Sahara. Da’, pentru când?
Mi se intersectează privirea, poate feromonii, cu o fufă cu fustă mulată. Mă gandesc, da’, pentru când? Cum pentru când? Pentru o clipă.
Am renunțat la cele peste 150 ha din Cadrilater și la vila de pe b-dul Regina Maria nr. 1 din Balcic. Am renunțat și la o parte din pământurile bunicului. N-am renunțat la clădirea lui pentru care mă judec cu statul – sunt șanse ca sistemul să umilească și strănepotul. Da’, pentru când?
V-am povestit cum mi-a anulat banca facilitățile – totuși, continuă să mă trateze cu menajamente. Se feresc ca porcu’ de câne. Și asigurările, v-am povestit cât de greu m-au asigurat ultima dată. În curând, voi avea o întâlnire similară cu autoritățile. Da’, pentru când?
Totuși, când am văzut gardul, am scăpat. Drept mulțumire, am deschis blog-ul. Acum, și WP mă amenință. Da’, pentru când?
Și, deși cenușă este totul, Zdrențele Roșii par veșnice. Doar par.
Foto: anonimus.ro.
Născut pe lista neagră 