De sezon cu Lenin

V-o spun verde, de la început: sunt împotriva acestei zile. Se creează o discriminare pozitivă și orice discriminare nu aduce nimic bun. După ce unii / unele capătă un favor, nu se mai pot desprinde de el. Păi, nu vedeți ce s-au lipit ăștia de speciale?

Știu că voi primi un vot de blam, că voi accede pe noi Liste Negre, dar … E greu când ești pe prima Listă Neagră, pe urmă, chiar nu mai contează. Am să vă arăt că această zi, de care e sigur că nu vom mai putea scăpa (sper să nu fie la fel și cu specialele), are o sorginte comunistă și, ca tot ce are origine sănătoasă, pute și chiar originea este falsă – știți obiceiul ăstora cu falsificarea istoriei, nu-l au de ieri, de azi, este în ADN. Ce mai, femeilor le place tot ce le avantajează, indiferent cât de mincinos este. Încă o dovadă că, dacă tot minți, fă-o frumos că place.

Pretextul l-a constituit o manifestație inventată a textilistelor din 8 martie 1857 din New York, în leagănul îmbuibaților capitaliști, înăbușită violent. De fapt, s-a sărbătorit prima oară în New York pe 28 februarie 1909. Apoi lucrurile au fost perpetuate câțiva ani, cu alte semnificații (anti-războinice). Dar, adevărata amploare a început odată cu declararea de către Lenin, în URSS, în 1921, a zilei de 8 martie ca Zi a Femeii.

Marele Lenin (acela împăiat) a fost decisiv influențat de activitatea unei feministe comuniste, Alexandra Kollontai, de origine fino-ucraineană. Feminismul comunist se opunea celui burghez, decadent, prin promovarea amorului, sexului liber. A face amor, trebuie să fie la fel de simplu ca a bea un pahar cu apă, „…the satisfaction of one’s sexual desires should be as simple as getting a glass of water”, sex „is as meaningless as drinking a glass of water to quench one’s thirst”, „…sexuality is a human instinct as natural as hunger or thirst” cu mențiunea că, în funcție de traducere, ar putea să fi fost vorba de vodcă în loc de apă, dar ce mai contează. Cum, necum, Kollontai l-a convins pe Lenin (nici el ușă de biserică). Iată cum comunismul a generat și idei pozitive, doar că morala burgheză închistată a învins totuși sexul liber și nu-mi aduc aminte de vreo altă chestie comunistă bună.

Timpul a trecut, URSS a impus ziua sateliților. În 1955 a intrat în joc L’Humanité, organul comuniștilor francezi finanțat de Moscova care publică povestea cu fotografii a manifestației textilistelor din New York 1857, plăsmuire a trei militante comuniste. Abia în 1977 iese la iveală falsul și mistificarea. Tot atunci, ONU încurajează adoptarea zilei.

Mai departe, nu mai are importanță cum s-a promovat această zi și nu știu cum să-i numesc pe ăia care au promovat-o – n-au comis o crimă cu asta, dar s-ar putea să fi fost victime. Doar, ce nu face un bărbat până …