Despre turiști și altele

De departe, turiștii japonezi sunt un grup serios. Așa a fost în călătoria din America de Sud, la fel am constatat prin Vancouver unde ocupau hoteluri întregi. Cred că cele mai civilizate persoane întâlnite în croaziera de acum un an au fost doi japonezi școliți în SUA. Japonezii nu sunt amatori de „fițe”, i-am văzut în Vancouver sosind la hotel ca și mine, cu metroul, nu cu limuzina.

Fiind o excursie mai scurtă și mai ieftină, un fel de excursie locală, de data aceasta, cei mai multi excursioniști erau americani, unii folosind excursia pentru a se întoarce acasă, în Alaska. Aceștia nu erau interesați de partea a doua a călătoriei, cea terestră. Americanii erau amabili, parcă nevorbiți, mereu încercau să lege conversații.

Fiind același organizator, deși vasul era un model complet diferit, toată organizarea era perfect similară. Aceeași distribuție, amplasare, specific și denumire a cârciumilor, pe scurt, găseai ouăle fierte tare pe exact același galantar.

Excursioniștii erau oameni de condiție medie, poate chiar sub media lor, în general mai tineri decât în călătoria trecută. Pe mulți dintre ei se vedea urmarea unui trai mult prea îndestulat pe mai multe generații. De altfel, diametrul mărit al vaselor de WC m-a pus în pericol pe mine, slăbănogul. Avea dreptate ceașcă să ne înfometeze cu planul de alimentație rațională al lui Mincu, ne-a dat ce am meritat.

M-a impresionat extrem de neplăcut obiceiul ciubucurilor – gratuities, ba chiar cu baremuri impuse. Diferența față de noi era că se dădea doar la sfârșit, nu condiționau serviciul. În rest, asemănător cu America de Sud. Am dat câte ceva, dar rar și modest.

Toate hotelurile din Deadhorse erau destinate petroliștilor. Turismul durează doar trei luni pe an și nu sunt foarte mulți turiști acolo. De aceea, regimul hotelier este aparte. Pentru a putea menține curățenia (de multe ori pe afară este noroi), toată lumea își pune o pereche de papuci de plastic peste încălțăminte (ca pe la muzee). Peste tot, întreaga masă a unei zile este inclusă în cost. Programul celor trei mese este adaptat celor care lucrează în schimburi, în plus, poți mânca ceva oricând. În autoservire (un fel de bufet suedez), ești obligat să porți mânuși de plastic până îți umpli farfuriile. O grămadă de afișe care te învață cum să rămâi sănătos, unele merg cu sfaturile până la ridicol.

La Deadhorse începuse să apară necesitatea de a-mi spăla nițel mașina și, dacă eu spun asta, înseamnă că era insuportabil pentru un om normal. Parcarea era marcată de niște furtunuri care atârnau, câte unul în dreptul fiecărei mașini. M-am gândit că sunt pentru spălat. Ulterior, la Wiseman, am văzut o mașină destul de veche căreia îi atârna un ștecher la radiator. M-am gândit că e hibridă, dar era veche. Am aflat că e vorba de pornirea de iarnă. Probabil, avea sub capotă un încărcător de baterie sau un sistem de încălzire sau ambele. Am remarcat apoi și în Fairbanks prizele atârnate în parcări. Nu am fost destul de curios să verific dacă mașina mea avea ștecherul.

Prin AK se tot vântură bau-baul cu ursul. Probabil că sunt, dar eu nu i-am văzut. I-am întâlnit aproape nas în nas deasupra Peleșului. Oricum, sunt dintre aceia care consideră că e dreptul ursului de a fi în pădure și vina omului de a-l fi scos de acolo. Nu-mi plac vânătorii (unul din motivele repulsiei față de Bombonel) și pescarii (dar nu numai asta mi-a generat greața față de dracnea).

Totuși, am  zărit ceva sălbăticiuni prin AK – vulturi, balene, foci, elani, caribou, veverițe, un porc spinos sau un sconcs, muscox (un fel de bivoli lățoși) și o mulțime de iepurași. Aceștia erau sălbatici, dar nu foarte sperioși, de talie mică, cu lăbuțe albe, răspândiți mai ales la nord de Yukon.

Mai trebuie să vă povestesc despre teoria focului. Cei din AK susțin că incendiile ajută la regenerarea naturii. Am văzut multe zone, mai mici sau mai mari, afectate de incendii.

Am parcurs Alaska de la sud la nord. Ar mai fi ceva de văzut acolo? Sigur că da. Munții i-am văzut doar ca perspectivă, litoralul nord-vestic și cel arctic cu alți ghețari/fiorduri/ estuare/delte, insulele Aleutine, …

Probabil, într-o altă viață.

moarte_39607300

 

 

 

Un comentariu la „Despre turiști și altele

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s