Într-o atmosferă de calm apatic, cu nimic notabil pe plan politic, nici măcar lătrături Șoșo la limitarea accesului la păcănele în favoarea vaccinaților, adică la o gravă încălcare a drepturilor omului și o discriminare flagrantă, vă relatez niște împrejurări care ar putea fi amuzante, dar urmările sunt tragice.
Am un prieten ardelean, cu o situație materială bună, obținută din munca lui și a soției lui, din riscurile asumate de amândoi. Probabil că, dacă bunăstarea lui ar fi avut origini mai puțin oneste, v-aș fi putut scrie că are un standard foarte ridicat de viață, dar nu este din ăia. V-am mai scris despre el. Are două fete, ambele stabilite la Viena. Din Transilvania, la Viena – o aruncătură de băț, icișa. Una dintre fete, și ea cu o situație financiară bună, s-a îmbolnăvit grav, relativ recent. Are o asigurare medicală bună și are încredere în sistemul medical austriac și german, urmând tratamente dificile.
Taică-su ar fi vrut să mai încerce alternative, gen clinicile turcești. Numai că, în afara situației fetei de netransportabilă, se mai ivi o problemă – a expirat pașaportul fetei. Știți că expirările astea au loc în cele mai nepotrivite momente. Așadar, tatăl încercă să obțină în Viena noul act, alergând la legație și consulat, adică la serviciile românești care ar trebui să gestioneze problemele cetățenilor români de peste hotarele patriei și, mai ales, să acorde sprijinul necesar.
În era tehnologiilor, comunicațiilor și a digitizării, tatăl nu primește de la cei mai bine plătiți funcționari ai statului român decât umilințe. De parcă nu i-ar fi fost suficientă supărarea, tatăl găsește pe această cale dovada nepăsării statului român față de cetățean. Adică, un supus al României, aflat într-o situație critică, este lăsat fără documente valabile fiindcă, netransportabil fiind, funcționarul ambasadei nu vrea să-i acorde asistența necesară.
Știu că vă veți gândi că, dacă eu sunt zgârcit, probabil și prietenul meu este. Premiza este doar parțial adevărată, fiindcă știu sigur că tatăl fetei a încercat să împingă, poate nu suficient.
Acum este în țară, cu pașaportul fetei. În mod normal, ar trebui să poată rezolva. În era comunicațiilor și tehnologiei, nu ar trebui să fie o problemă să convingă că fata există, să-i facă o poză, să-i ia amprentele și o semnătură. Dar, presupunând că funcționarii noștri știu că trăim în această eră, vor dori aceștia să iasă din rutina zilnică? Voi afla și vă voi povesti.
Propria mea experiență, cu cele trei sau patru pașapoarte este negativă. Singura amintire plăcută este vizita la consulatul american pentru obținerea vizei.
Dar să revenim. O mare parte dintre noi au oferit votul dreptei, sau către ceea ce au considerat ei dreapta. Au sperat și li s-a promis că lucrurile se vor schimba, că oamenii plătiți din banii alegătorilor vor fi schimbați. Bine, dar la primăria din Bucale continuă să existe aceeasi structură rea a lui Fi-rea. Păi cum să meargă trebile în București cu aceleași trențe? De ce nu i-a dat afară Nicușor? Situația tragică pe care tocmai v-am povestit-o este generată de MAE și MI. Știu că primii au fumuri și fițe de diplomați, mai știu că aceștia nu oferă suport celor care-l solicită și că nu cunosc limbi străine. Cu a doua clasă de funcționari, tot bine plătiți, tot indolenți, tot incompetenți, vă întâlniți zilnic pe stradă. Dacă aveți nevoie de ei, nu veți obține nimic.
Sigur că cele două ministere sunt un adevărat cancer al societății românești. Numai că, după alegeri, nu s-a făcut auzit niciun protest, nicio vociferare, nimic legat de schimbarea personalului. Ceea ce înseamnă că nu s-au făcut necesarele schimbări. Se face mare caz de digitizarea administrației. Însă progresele sunt minore, doar vopsirea gardului.
Dacă personalul bugetar nu va fi drastic schimbat, actuala încă majoritate va face o declarație finală similară aceleia făcută penibil de președintele de tristă amintire Constantinescu. Dar asta nu ne va încălzi.
P.S. Dacă cineva are o conexiune care l-ar putea ajuta pe prietenul meu, îl rog să mă contacteze.
Foto: pixabay.com.
Născut pe lista neagră 