După 24 ani de „one man show”, am avut șansa de a primi o propunere de angajare în domeniul în care lucrasem la început. Am acceptat-o deși nu mai lucrasem cu acele subiecte 10-15 ani și tehnica evoluează foarte alert în acel domeniu. Pentru mine, cea mai importantă a fost provocarea.
Primele două luni a fost greu, trebuia să mă pun la punct. Eram singur pe departamentul nou creat, dar ceilalți colegi erau mult mai tineri. M-am descurcat destul de bine.
Aș fi vrut să văd produsul muncii mele realizat. Colaborarea mea s-a încheiat în urma unui conflict cu patronul australian care, în opinia mea, acționa contra firii, contra economiei produsului. Din același motiv a plecat și managerul local. Vedeți, am adoptat termenii corporatiști. În sfârșit, după foarte puțin timp, compania a falimentat probabil chiar din cauzele anti-economice la care mă refeream – nu vreau să mă gândesc mai departe. Mi-a părut rău pentru proiectul meu.
Născut pe lista neagră 
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră
Pingback: Regulile sunt reguli | Născut pe lista neagră