Dino-Mele

O parte dintre dvs. au văzut probabil animatele cu simpaticul dinozaur Dino. Nu faceți confuzii. Nu e vorba de acela, e vorba de Mele, nu-i de loc simpatic, ba e chiar periculos pentru noi, muritorii.

Dar cine este dinozaurul ăsta? Toate semnele de întrebare sunt legate de perioada dinainte de ’89, perioadă de 30 de ani, descrisă doar prin câteva cuvinte.

Păi făcu la Universitatea București Dreptul și Relații Internaționale în perioada 1959-1966. În acea perioadă, eu nu aș fi putut intra la facultate fiind respins apriori din cauză că n-aveam dosarul curat. În aceeasi perioadă, erau unii care intrau la facultate „pe puncte”. Un prieten, fiu de popă (gravă greșeală), a trebuit să aștepte patru ani până în 1965 pentru a putea da la facultate. Nu știu cum a intrat Mele, pe puncte sau pe bune, dar e clar că era favorizat de soartă sau de leprele roșii proaspăt stăpâne în România.

În 1961, Mele făcu armata la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Botoșani – el zice că a ieșit ofițer de infanterie. Eu, oricât am încercat să aflu ceva despre această școală, nu am putut găsi nimic. Dar să vedem ce s-a întâmplat după ce a terminat Universitatea. Nimic mai simplu, s-a angajat la MAE (așa se numea și atunci). Cum se putea ajunge acolo? Doar printr-un filtru extrem de serios al dosarului. Gurile rele spun că personalul de acolo avea dublă subordonare, dar lumea e rea și nu vă spun care era a doua (poate prima) autoritate căreia i se supuneau. Însă cred că pregătirea politico-operativă i s-a făcut în cele șase luni de militărie.

Ei, în perioada în care mie mi-era frică să arunc o privire peste Dunăre la Ruse, în 1967, Dino-Mele își continuă școlarizarea. Unde? La Geneva, unde obține în ’73 un doctorat. Bravo dom-le. Nu știu unde a învățat unsuroșenia care-l caracterizează, poate are vreo alifie specială cu care se dă periodic.

După ’90, știe cam toată lumea ce a făcut. A fost, este un oportunist. Citez din LUPTA DE CLASĂ (cred că unul din organele …) 1953, nr. 5: „Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfârșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășitele ideologiei curentelor dușmane leninismului„. V-am dat exemplul ca să înțelegeți mai bine vremurile și cam ce citea dinozaurul pe atunci. Până la urmă, sfaturile Luptei de clasă nu erau chiar rele, ar fi trebuit să le aplicăm după ’89, poate n-am mai fi fost în această situație.

În sinea lui, Dino-Mele este ceea ce a fost înainte de ’89. Iată cum i s-a manifestat oportunismul după. FSN/FDSN, ceartă, făcut partid propriu, trecut cu el la liberali (de ce l-au acceptat?), ALDE și acu iar PSD. Ministru pe la Externe, Apărare, director SIE (vedeți cum se leagă?), candidat la președenție (iepuraș), senator, mereu senator. E interesant cum l-a înlocuit pe Corlățean la Externe după ce acesta dăduse rău cu mucii în fasole la ultimele prezidențiale ca să ne-arate el ce poate, exact așa cum ne-a arătat și la recentele europarlamentare. Nu s-a rușinat niciodată, probabil se consideră un mare patriot care se sacrifică pentru țară.

Poate vă supăr pe unii, dar în încheiere citez vulpoiul Băse:

„Cred că e cea mai mizerabilă propunere care se putea face, Mele președinte al Senatului, asta înseamnă ca și cum ai pune un rățoi care nu mai poate gândi, să îl pui popârcă în fruntea Senatului, Mele este gaga înțelegeți? El a compromis politica externă dară mite să conducă Senatul, să devină al doilea om în stat …„.