Doctoratele

Peștele, de la cap se impute – înțelept proverb. Dacă trupeții sunt așa cum i-am descris în ultimele pagini, cum sunt șefii? Forțat de tragediile din Caracal, am scris și eu două pagini legate de impostura absolvenților fabricilor de hârtie. în special din zona militară și servicii.

Cred că toți ați auzit de jurnalista de investigații Emilia Șercan, cea care a răsturnat carul cu nemernici și hoți de la așa zisa academie de poliție. A fost atacată de porcii din MI, amenințată cu moartea, i-au fost amenințați apropiații, s-a încercat discreditarea ei pe principiul cine zice ăla e. Au făcut nemernicii ăia tot ce le-a stat în putință. Dar buturuga mică a fost tare. Nu printr-o ieșire de moment, ci tare pe parcursul multor ani de presiuni de toate tipurile. I-a dat în judecată, a făcut presiuni la rândul ei pentru a se face anchete, nu s-a lăsat până nu i-a dat în gât, măcar pe câțiva. O femeie tare cu un caracter de beton.

Zilele trecute am dat peste Emilia Șercan la Tv. Era doar o poză, nu era în studio. O figură candidă, naivă, timidă. Nu numai eu am fost surprins. Ticăloșii din MI i-au știut figura înainte de a începe ostilitățile, lucrau cu dosarul pe masă. Și-au spus p-asta o terminăm repede. Dar, n-a fost să fie. Am fost impresionat de diferența dintre imaginea fragilă și rezistența dovedită.

Fabricile de diplome din zona militară, servicii, MI sunt o hoție generalizată în spatele căreia își ascund lipsa de pregătire, lipsa de școlarizare, analfabetismul. Iată ce debita rectorul academiei din Băneasa: „rupe-i dinții”. Sau ofițerul care avea misiune intimidării: „Oprește-te să mai faci rău! Tot răul se întoarce persoanelor dragi! Chiar atât de inconștientă ești? Chiar nu ai nimic de pierdut? Eu cred… că ai”, sau „Ești doar o unealtă pe care o folosim cât timp avem nevoie. Iar, apoi……… te dăm la o parte … și îți dăm altceva să faci”, „Noi suntem cei care am vorbit cu tine și în 2016. Atunci a fost prea mult, de data asta… o să ne depășim. Ai grijă de tine”, „Trimitem acest mesaj cu scopul de a preveni ce va urma, totul depinde de tine. Oprește toate activitățile pe care le ai în desfășurare… dacă nu vrei să urmeze calvarul. —- — —— — ——? – — — —– ———- — —-”. Nu știu ce trivialități sexuale conținea spațiul șters, dar cred că erau pe cinste, îmi cer scuze că vi le pot reda. În proces a rezultat că autorul textelor a fost chiar rectorul. Mărturisesc că, deși m-am învârtit prin medii și academice și golănești, deși posed un bagaj de metafore obscene aproape desăvârșite, stilul ăsta îmi lipsește și nu cred că-l voi putea învăța în această viață. De altfel, denotă un vocabular redus, de ghiolban. Doctoratul presupune că deținătorul lui este un intelectual cu o cultură generală, cu vocabular dezvoltat, are niște priorități științifice. Gândiți-vă că acest ins elevat păstorea întreaga turmă a școlii de hoți din Băneasa cu ramificații și frății pe la celelalte fabrici de diplome (Iacob Adrian, Marcoci Petrică-Mihail, rector, respectiv prorector, ambii chestori adică generali – celor doi nu li s-au anulat titlurile de doctor).

Când mi-am scris eu paginile, am găsit cv-urile împricinaților, ba pe la MI, ba prin alte „academii” pe unde aceștia încercau să mai câștige un ban, că niciodată nu sunt prea mulți. Le-am găsit greu. Între timp, cv-urile au fost ascunse, secretizate, dosite, practic nu mai sunt accesibile. Niciunul dintre link-urile postate de mine sau de D-na Șercan nu mai este valid. Niciun cv nu mai este la vedere. Sunt doar pentru ei și între ei. – doar hoți de aceeasi teapă le mai pot citi deși, cu toții sunt plătiți din bani publici.

În România, din 1900 până în 1990 au fost acordate sub 1500 de titluri de doctor, dintre acestea două-trei sute au fost probabil colegii Leanei, cei făcuți pe puncte cu 4 clase primare, unii produși de Ștefan Gheorghiu. V-am povestit cum se intra la doctorat în anii ’80, perioadă în care nu numai dosarul conta. În cei peste 40 de ani de comunism, pasiunea după titluri academice era doar expresia dorinței de albăstrire a sângelui noroios care curgea prin venele mahărilor, de a le justifica superioritatea conferită de pozițiile în care fuseseră numiți de partid. După ’90, aceste titluri au început a fi recompensate financiar. Un spor salarial de 15%, pot deveni avocați sau magistrați asistenți la Curtea Constituțională. Avansarea la gradul de general / chestor se face fără examen în baza titlului de doctor. Adică, primesc salariul mai mare, aferent gradului, dar și sporul de 15%. Astfel încât, dincolo de dorința de falsă aură intelectuală, a apărut interesul direct, pecuniar.

În consecință, după modelul A. A. Jdanov – noi muncim, noi controlăm, n-avem diplome, ni le tipărim singuri, după ’90 au fost înființate o grămadă de academii în sfera instituțiilor de forță cărora li s-au atașat repede școli doctorale. Ba chiar au fost născocite domenii doctorale, discipline care nu corespund nici unei științe recunoscute internațional, gen ordine publică și siguranță națională, științele militare, informații și securitate națională. Așadar, tiparnițele de diplome abia au putut face față. Atenție, toate acestea pe bani publici. Dar au apărut și o altă grămadă de fabrici de diplome particulare. Doar de nu vrei nu poți obține un titlu de doctor. Acum, după evaluarea academicianului Viorel Barbu, fost președinte al CNATDCU există peste 67.000 de teze de doctorat, din care 20.000-30.000 sunt „teze slabe, plagiate sau compilate“, ceea ce înseamnă probabil peste 50%.

Reluând, în 1995 au fost acordate 755 de titluri. În 1997 1420 (comparabil cu toate doctoratele susținute în 90 de ani). Între 1990-1999 au fost acordate 8175 de titluri de doctor (ME). În 2000, 2234. Între 2000-2015, 57.397 de doctorate. Scandalurile media au mai domolit setea. În perioada ianuarie-octombrie 2016 au fost acordate doar 1559 de titluri (comparabil cu 1997).

Poate vă gândiți ca este doar un furt intelectual, că nu vă interesează. Este adevărat, este doar un furt intelectual, dar este pentru bani mulți, toți plătiți din buget, începând cu așa zisa lor școlarizare. Este o întreagă încrengătură de personaje implicate în instituțiile de forță, ofițeri de rang înalt, așa zise cadre didactice, politicieni de prin toate partidele, soți / neveste, copii, nepoți, amante / amanți, fini / nași, etc. Ceea ce au toți în comun sunt lovelele publice. Noi le plătim așa zisele studii, noi le plătim gradele, funcțiile, noi le plătim bocancii, noi le plătim tot, inclusiv amantele. Noi le plătim chiar și concediile prin locuri exotice, pe care nu și le-ar putea permite din salarii. Sunt persoane care au fost totdeauna doar bugetari și mențin un standard ridicat de viață.

Sigur că sunt scăpări mai mult sau mai puțin forțate prin toate instituțiile de învățământ, unele respectabile precum Universitatea București, Universitatea de Vest Timișoara sau Academia de Studii Economice București. Dar există câteva ale statului la care scăpările sunt regula – Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV) a SRI, Academia de Poliție, Universitatea Națională de Apărare „Carol I“. Cele trei au produs peste 2.300 de doctori. Vă scutesc de statistica de la SNSPA fiindcă această fabrică a fost înființată de Ana Pauker, adică are o istorie veche și bogată. Însă, trei mari universități din România – Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu – au cerut ME înființarea unui nou domeniu de doctorat în România: Studii de securitate. Una dintre ele îl plătește pe Coldea ca profesor.

Vă ofer o listă scurtă de nume, fără nicio prioritizare, dar primii și-au dezvoltat opera sub atenta îndrumare a lui Gabriel Oprea – Florian Coldea, prim-adjunct SRI, Bogdan Licu, prim-adjunct procuror general, nevestele lor, Neculai Onțanu (primarul sectorului 2), Adela Popescu Neagu (secretara lui Oprea), Loredana Radu (avocata lui Ponta) și Mihai Stânișoară (fost ministru al Apărării), Dumitru Pîrvu (adjunctul poliției române). Petre Tobă (fost MI) reprezintă impostura cea mai descoperită – a plagiat trei sferturi din teză, la bibliografie i-a inclus pe Joseph Stiglitz și Barry Buzzan la litera „A“, crezând că „Apud“ este numele de familie al celor doi. Pe Oprea l-am menționat primul – el era omul de încredere al sistemului, pus acolo pentru a genera, la rândul lui, alți impostori – gradați și politicieni. Doar o parte a titlurilor de sub oblăduirea lui au fost desființate, restul fiind în analiză, de fapt așteptând uitarea. Ponta a desființat Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Și pentru Oprea s-au desființat și înființat comisii, o adevărată luptă la baionetă. Pentru Tobă, ministrul Educaţiei, Adrian Curaj a revocat CNE şi a transferat la universități dreptul de a retrage titlul de doctor.

Alți doctori – Dinel Staicu, Nicolae Mischie, Genică Boerică. Precum Oprea, deși pentru ocuparea unui post de lector este necesar doctoratul, mulți oameni fără vreo activitate științifică, fără lucrări publicate (recent au mai fost două scandaluri chiar în guvern), au ajuns profesori universitari, coordonatori de doctorate. Un caz aparte este D-l Firea. Acesta are două doctorate, unul la Poliție, celalalt la Universitatea Națională de Apărare. Comisia a constatat că „nu a săvârșit abateri de la regulile de bună conduită în cercetare-dezvoltare”. Ce a cercetat, ce a dezvoltat, mister dar, s-au constatat similitudini. Cam la fel s-a conchis și la Tobă. Ionuț Andrei Barbu, decanul Facultății de Științe Juridice și Administrative, unul dintre cei patru decani de la Academia de Poliție care are probleme cu teza de doctorat. Un soft anti-plagiat indică 88% similitudine cu conținut existent pe internet. Barbu terminat Facultatea de Drept la Universitatea Hyperion în 2002, cu licența la Academia de Poliție. Socrul său, Viorel Marcu este profesor de Drept comunitar la catedra de Drept Public din aceeasi Academie.

Bogdan Despescu, tot timpul mare șef în MI, chiar numărul 2, chestor șef (general cu trei stele), doctor la fabrica poliției, se pare că a copiat, cuvânt cu cuvânt, peste 150 de pagini. A chemat în judecată MI pentru sporul de doctorat (tăiat în momentul crizei). În martie 2019, Despescu a câștigat definitiv procesul, implicit sumele pentru fiecare lună în parte începând cu martie 2015, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală. Nu putem cunoaște suma fiindcă a fost secretizată. Dacă tot nu v-ați amintit cine este, vă spun eu – cocoloșise un pedofil în biroul lui.

Alte nume sonore, școlarizate la fabrica poliției – Robert Negoiță, primar al Sectorului 3, Dumitru Pârvu, fost adjunct al Poliției Române, Liviu Marian Pop (Genunche), fost ministru al Educației, Lucian Netejoru, șef al Inspecției Judiciare, Alexandru Cătălin Ioniță, șef al Direcției Generale Anticorupție, Florea Oprea, fost secretar de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Ciobanu, șeful Direcției de Investigații din Direcția Generală Anticorupție, și Dorel Matei, judecător. Mă opresc cu enumeratul fiindcă sunt mii și m-am plictisit.

Cu inocența care mă caracterizează, am câteva întrebări:

Oare de ce nu sunt publice niște cv-uri ale unor persoane care se hrănesc exclusiv din bani publici, care se împopoțonează cu titluri prin care-și obțin salarii exorbitante, funcții și multe alte avantaje.
Dacă ăștia au ocupat posturi și funcții – rector, prorector, decan, prodecan, profesor, conferențiar (legal se pot obține doar prin concurs) – cum se face că nimeni nu i-a contestat? Ceilalți concurenți nu au sesizat plagiatul? Sau erau toți o apă și-un pământ?
Cred că toată afacerea este doar o selecție de lichele analfabete.