Iar am căzut în păcatul englezismelor de lemn.
Cum vă spuneam, organizatorii au multe baruri și restaurante, o sală de spectacol, două locuri amenajate pentru prelegeri, o serie de magazine (inclusiv pentru bijuterii scumpe), o expoziție cu vânzare de tablouri, două bazine mici de înot (unul cu tavan mobil) și jacuzzi la etajul 8, teren de tenis și de baschet la etajul 9, SPA, loc de joacă pentru copii, sală de forță, filme, … , desigur cazinou, cam orice numai să nu te plictisești și să ți se ia lovelele. Uite că nu văzui unde era felinarul roșu, dar trebuie să fi fost pe undeva.
Zilnic, în diverse locuri, se țin conferințe geografice, eco, literatură, au loc diverse întâlniri (ex. jucătorii de bridge, LGBT aveau meeting zilnic), sunt slujbe religioase, poți să bei și să mănânci orice. Am asistat la o licitație unde un tablou (după mine fără vreo valoare), a fost vândut cu mai mult de 6.000$. Erau și conferințe despre pietrele prețioase ca să te indemne să le cumperi.
Fiecare loc de distracție are specificul și fanii lui – jaz, pian, pian cu vioară, soliști, dansatori, grupuri vocale și de dans.
Nu sunt sigur asupra rentabilității fiecărui loc de distracție. Puteai petrece o seară întreagă doar cu un cocktail, chelnerii erau foarte atenți și instruiți (probabil) să nu te preseze prea tare. Puteai și să nu bei nimic. Clientul mulțumit era deviza generală, iar rentabilitatea este probabil evaluată global.
Aveau doi DJ ca directori de programe distractive. Unul a cam dat-o în bară de vreo două ori cu organizarea excursiilor. Na, că i-am prins chiar și p-ăștia – aproape că îmi pare rău.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră