Eu, Ion și dialectica

Nu, nu vă gândiți la Ion nemernicul. Aceluia numai de rău.

E vorba de Ion, prietenul meu – un nume comun, convențional. Nici nu vă gândiți că aș putea avea atâția Prieteni. Conform declarației, am foarte putini.

Am să vă povestesc despre câteva idei ciudate ale prietenului meu.

business concepts. the concept of human intelligence. people has an idea. Brain storming

El este de părere că istoria trebuie scrisă repede de cei care au mai rămas în viață după ce au trăit-o. Altfel, zice el, vor rezulta numai măsluiri. Bine, dar istoria, dorită de el este aceea care le convine unora, acelora care s-au ostenit s-o scrie. Păi cum ar scrie istoria aceleiași epoci doi indivizi despărțiți în timp în tabere diferite?

Majoritatea au auzit de grevele muncitorești din 1933. Cei care au auzit ceva, au citit (au fost obligați) istoria lor în cărțile de istorie comuniste, erau lecții de scoală. Sper că astăzi s-a mai schimbat ceva din acea programă școlară. În sfârșit, era istoria comunistă a acelor evenimente. Numai că, în 1933 kominterniștii erau interziși de lege (militaseră pentru dezmembrarea țării) și oricum erau foarte puțini. Grevele au fost organizate de legionari, mult mai numeroși și mai cu priză la acea dată. În viziunea legionară, istoria grevelor ar fi alta. Sigur că istoria respectivă n-a fost scrisă de vreun contemporan al evenimentelor, este doar o manipulare ordinară, deci nu e chiar dovada că prietenul meu n-are dreptate.

O altă dispută ideologică cu prietenul meu: Dosarul. Eu, noi am fost judecați toată viața după dosar – acesta ne-a influențat major întreaga existență. După cum v-am mai declarat, eu chiar cred că „Ce naște din pisică șoareci mănâncă”. Nu este o mare filozofie, e suficient să te uiți împrejur, în general în sus și să-i analizezi pe cei pe care-i vezi sau doar pe la televizor – ce fel de salam au mâncat părinții lor?

Eu apreciez pe toată lumea după dosar. Uneori am informații puține dar suficiente, uneori am ocazia să strecor întrebări nevinovate, alteori citesc despre ei sau îi ascult la Tv. Păi cum ar putea un pui de KGB-ist să gândească altceva decât tac-su? Vă aduceți aminte – „Cine-a stat cinci ani la ruși,/ Nu poate gândi ca Bush”. Așa e.

El zice că n-ar fi bine așa, n-ar fi creștinește, te încarcă negativ. vorbesc cu păcat. E adevărat că am multe păcate (Confesiune, Păcatele). Eu cred că o judecată matură, chibzuită a lucrurilor te ferește de multe neplăceri. O fi păcat, dar viața-i o înșiruire de păcate, unele forțate de altele. Ș-apoi, păcatul mărturisit e pe jumătate … O fi jumătatea cea mică?

Vă las pe dvs. să apreciați.