că de dușmani, mă feresc singur. Cum să le mai spun prietenilor – trădători, fățarnici, Lepre? Cred că dulcea limbă română nu are termeni suficient de jignitori, agresivi la adresa prietenilor. Trebuie să revenim din nou la istorie, dacă ne dorim să nu se repete – urmărind măcar ultimii vreo sută de ani.
Îl citez chiar pe nebun: „Fiecare popor, și în special poporul rus, va fi întotdeauna capabil să recunoască canaliile și trădătorii și să-i scuipe cum scuipi o muscă ce ți-a intrat în gură”, niște „sclavi” și „trădători de țară”, care „nu pot trăi fără stridii și libertate de gen”. Numai că, se referă la cei care nu vor să fie sclavii dictaturii lui, cei care-și doresc libertatea de a gândi, de a vorbi, cei care doresc prosperitate, nu mizerie.
Recent, purtătorul lui de cuvânt, Peskov, a făcut o lecție de istorie, acea istorie care este doar în mintea nebunului – „Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale„. Însă istoria sună cu totul altfel decât aceea a nebunului și dau câteva exemple doar din Europa. După pactul Ribbentrop-Molotov de împărțire a Europei, în 1940, prin ultimatum, a ocupat Basarabia și nordul Bucovinei. Tot atunci, 500.000 de soldați au ocupat țările baltice lichidând 34.250 letoni, 75.000 lituanieni și aproape 60.000 de estonieni. În 1939 a ocupat estul Poloniei (vestul fiind ocupat de Germania), adică a fost factor determinant al declanșării celui de-al doilea război mondial, nu victimă cum pozează. În iarna lui ’39 a atacat Finlanda. A întâmpinat o rezistență serioasă, dar a cucerit o fășie din estul Kareliei și portul Vyborg. A fost practic o înfrângere, dar teritoriile ocupate nu le-a returnat niciodată. Am omis Georgia și Ucraina care sunt calde.
În memorii, Hrusciov (la vremea aceea apropiat al lui Stalin) scria că s-a dorit o RSS Karelo-Finlandeză și că se discutase cu Kuusinen (de la Comintern, comunist finlandez) care urma s-o conducă. La fel, comuniștii locali din țările baltice au organizat lovituri de stat împotriva guvernelor eston, leton și lituanian.
În ce ne privește, tancurile sovietice ne-au adus Leprele din PC care se refugiaseră la Moscova la trecerea acestuia în ilegalitate, pentru a evita urmările penale – 1921. Pe lângă faptul că nu erau chiar geto-daci, unii nici nu știau românește, Leprele comuniste militaseră pentru ruperea Basarabiei și Transilvaniei, declarând România stat imperialist. Acesta a fost marele patriotism al bunicilor și părinților Leprelor Roșii de azi. Găsiți o listă cu totul incompletă a vârfurilor Leprelor de atunci în Trăiască 7 Noiembrie.
Am vrut să subliniez că totdeauna Rusia a folosit cozile de topor locale, javrele pe care le-a găsit sau le plantase din timp pe unde avea planuri. Iată că, după 100 de ani, planurile lor sunt neschimbate, din Finlanda până în România. În 1921, România a fost destul de fermă cu Leprele, aplicând legea penală și interzicând partidul. Pe tancuri, au venit doar o mână de javre trădătoare. Restul Leprelor au fost găsite și ridicate aici. Ceașcă a împușcat țăranii care refuzau colectiva înaintea plecării rușilor, se credea Dumnezeu, deși mirosea încă a clei de cizmărie. Care i-a fost opera în continuare, am trăit pe pielea noastră, gașca de atunci încă ne influențează.
De aceea trebuie să urmărim atent jegurile și organizațiile care împrăștie duhoarea Rusiei. Sunt cozile de topor care vor acționa exact ca cele din trecut.
Foto: telekomsport.ro, adevarul.ro.
Născut pe lista neagră 