Forțele

Presupun că toți cei care mi-au citit paginile, chiar dacă nu pe toate, sunt convinși că nu sunt un iubitor al forțelor de ordine. Asta, din mai multe motive:

  • Personalul este selectat pe criterii îndoielnice, de multe ori, o slujbă acolo este socotită o sinecură, se obține pe pile, politic sau pe ciubucuri. M-am întrebat repetat dacă la unele arme nu sunt selectați dezaxați.
  • Școlarizarea acestora se face în niște fabrici de diplome, mai mult decât îndoielnice. Toți cei care l-au ascultat astăzi în direct pe un colonel de jandarmi, șeful acestora (cum de n-o fi un general) cred că sunt convinși de afirmația mea.
  • Nu cred că structura lor umană, indiferent sub ce nume se ascund, s-a schimbat foarte mult de pe vremea în care-l cafteau periodic pe bunicul.
  • Le-am mirosit personal gazele.

În lungul timpului, lipsa lor de acțiune, neîndeplinirea fișei postului, a generat numeroase conflicte, unele soldate cu victime sau cu condamnări. Mă refer la condamnarea unor oameni care n-au mai putut răbda și, în lipsa reacției autorităților, și-au făcut singuri dreptate. Ultimul exemplu este carantinarea unui oraș întregoraș întreg din cauza perpetuării unei stări de lucruri nocive prin apatia forțelor de ordine ani în șir.

Cred că rezultă clar că nu sunt pentru desființarea lor. Vreau doar să-și îndeplinească riguros și limitat rolul pentru care sunt constituite, să justifice salariile babane și restul avantajelor.

În sfârșit, de Paști, forțele au acționat, așa cum era normal. Imediat, conferință de presă, justificări, probleme de etică. Asta în condițiile în care nu există vinovații care au decis și executat gazarea a peste 100.000 de oameni nevinovați.

Este anormal. V-am mai povestit despre una din petele dosarului meu, una mică – un văr primar (tații frați gemeni) plecat în vremea lui ceașcă în Germania. Presupun că mulți români privesc acum admirativ evoluția pandemiei în Germania, hulită pentru politica ei privind imigrarea. Așadar, vărul meu (locuia pe atunci în zona Freiburg), măcinat de dorul de țară, se duce cu familia la un spectacol dat de o companie românească. Dar, la spectacolul respectiv erau și ceva conaționali din categoria celor care s-au manifestat acum la Paști. Cu neliniștea specifică nației, copiii lor alergau de colo, colo, făceau gălăgie. Enervat, văru-meu a repezit un puradel. Numai că, la final, tac-su l-a pocnit pe văru-meu. Dar poliția, nu a stat degeaba, i-a umflat pe loc pe toți și l-au invitat pe văru-meu să se ducă a doua zi să depună plângere. Dimineața, văru-meu i-a găsit pe toți, inclusiv copiii, închiși într-o cușcă, în mijlocul secției, îmi închipui ceva cum am văzut prin niște filme americane. I s-a făcut milă și nu a depus plângerea. Nu știu cum a cântărit fapta aceasta în ochii Judecătorului, n-am cum să-l întreb.

Cred că singurul lucru discutabil acum este de ce forțele nu au acționat 70 de ani, de ce au permis ajungerea în starea de acum?

Încercând să vă ofer ceva link-uri, am găsit prea multe. Dacă mai doriți, vă rog să faceți o căutare pe site-ul meu folosind poliție sau miliție.

Foto: ziare.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s