Hai să vedem cum e cu pacea și războiul. Odată cu poluarea Pământului cu oameni, au apărut și războaiele. Adică războiul este ceva normal pentru oameni și evoluția acestora de la erectus la sapiens nu a schimbat nimic din asta. Doar că între timp, bâta a devenit bombă, ba chiar nucleară. Mie, vaporizarea instantanee mi se pare un fel elegant de a-ți încheia socotelile, nu mai rămâne nimic. Numai că, de fapt mai rămân radiațiile, adică imposibilitatea reluării vieții.
Cred că doar jumătate din arsenalul nuclear poate transforma Planeta Albastră într-un deșert nuclear. Rămâne întrebarea poate scăpa careva? Anii trecuți cenușa unui vulcan din Islanda a ocolit Pământul provocând serioase probleme. Asta inseamnă că nimeni nu se poate aștepta să fie ocolit de urmările unui număr poate nu prea mare de explozii nucleare. Buncărele? Oare câte generații ar putea rezista un grup în buncăre pentru ca să găsească ceva respirabil la ieșire?
De această realitate sunt convinși toți liderii care poartă după ei valiza nucleară. Este ceea ce a blocat până acum apocalipsa. Însă, sunt din ce în ce mai multe valize, așa încât nu depindem doar de un singur decident. Până acum, s-a întâmplat să nu fie nici unul cu suficient de multă imaginație sau păsărele. Pe viitor? Nimeni nu-i verifică psihic pe deținătorii valizelor și este suficient s-o ia doar unul razna.
Am tot folosit formula „Cenușă e totul„, plecând de la natura splendidă a Noii Zeelande și inspirat de prietenul meu care spunea asta după un pahar de vin și repeta după următorul. Ei bine, chiar așa este.
Foto: https://youtu.be/C3_0GqPvr4U
Născut pe lista neagră 