Harță pentru Băse

Mare daravelă, Băse e definitiv, irevocabil și executoriu informator. Mulți care n-au apucat să-și șteargă boturile, își înfig acum colții la locul pupăturilor. Unii au polițe personale, le-a tăiat specialele – câtă durere au resimțit. Cum spunea el, pensii nesimțite și, iată, nesimțitul este chiar el, Băse. Demisia! Demisia! Să-și dea imediat demisia de pe unde mai e, chiar din viață, dacă se poate! Da, justitia a obținut o mare victorie.

Oare? Sunteți siguri? Să-i omitem pe ăia care din fericire n-au ajuns președinți. Unul dintre ei, un cabotin, tocmai a declarat la tv că Rusia a invadat Ucraina pentru că nu avea ieșire la Marea Neagră – să nu cunoască deloc geografie sau o fi rusofil? Dar, să revenim la cei ce ne-au condus. Unul dintre ei, cel mai important, nu pentru că ne-ar fi făcut lucruri minunate, ci invers, a fost agent KGB. De trei ori președintele, cel care are pe conștiință morții revoluției pe cadavrele cărora și-a legitimat ascensiunea, este și autorul mineriadelor cu victimele și dezastrele asociate, blocând România pe mulți ani. Să nu uităm și faptul că este semnatarul ultimului tratat de pretinie cu URSS, din fericire, neratificat de parlament.

Deși împotriva acestui personaj diabolic de sorginte sovietică s-au făcut nenumărate plângeri, justiția noastră cea grozavă n-a făcut nimic. Este acuzat de crime împotriva umanității, infracțiune imprescriptibilă, dar nimic nu se mișcă, totul pare înghețat. În inocența mea, mă întreb cine sau ce îl protejează pe ăsta? Nu cumva chiar marele și prietenosul frate de la răsărit? Oare cine sunt interpușii acestuia de prin sistemul de justiție? Dar, dacă în sistemul justiției sunt d-ăștia, pe unde or mai fi?

Până aflăm răspunsurile, sunt singurul care-i urează sincer viață și mai lungă lui nea Nelu. Ceilalți, toți, abia așteaptă să tragă ultima flatulență în liniștea Scroviștei (nu și a noastră), să închidă dosarele, să mai respire un pic. Dacă inculpatul e mort, pe cine mai interesează adevărul, doar n-o să muncească degeaba.

Revenind la gâlceava paginii, am surprins pe FB următoarea discuție între un unchi plecat pe dincolo și nepotul de pe aci comentând o postare cu Băse. Nepotul își ceartă unchiul că din cauza lui a existat Băse. Unchiul îi spune foarte civilizat că era răul cel mai mic. Nepotul trage niște invective, declară că diasporenii n-ar trebui să voteze și încheie apoteotic Trăiască Putin. Unchiul e profesor și, prin influența lui, a făcut nepotul liceul. Nu știu dacă și-a mai cumpărat vreo patalama dar, din gramatica de pe FB, nu e clar dacă a terminat a patra. Și încă o mențiune, nepotul e pesedist. Am încercat să subliniez linia partidului.

Termin parafrazându-l pe Radu Paraschivescu, care și-a încheiat spiritual una din recentele lui pastile pe tema limbii române (acum se numesc podcast) cu expresia „deși nu-l iubesc pe Putin …„, arătând că aceasta ascunde în fapt dragostea pentru Putin. Așadar,