În loc de concluzii

Am vizitat multe locuri din lumea largă. În toate excursiile, călătoriile mele am urmărit pitorescul acestora, peisaje exotice, fenomene naturale de excepție. Mai puțin m-au interesat orașe, clădiri, monumente, muzee. Le-am văzut fiindcă așa era traseul. M-au interesat însă societățile omenești (cred că mai sunt și de animale, furnicuțe, albine, bondari, ș.a.), oamenii cu problemele lor, cum se desfășoară viața pe unde am umblat, dacă sunt săraci sau bogați, amărâți sau veseli, cum percep ei lumea și propria viață.

Timpul și banii mi-au limitat șederile, iar relatările pe care vi le-am făcut sunt ceea ce am simțit eu în timpul mai scurt sau mai lung avut la dispoziție.

Întâmplarea a făcut să vizitez țările din vârful topului fericirii Update, dar și unele care nu sunt în fruntea lui. Se pare că banii cam aduc fericirea, PIB-ul/locuitor fiind într-o strânsă legătură cu locul din clasament. Totuși, sunt și excepții – nu în sensul că sărăcia ar aduce fericirea. Excepția întâlnită de mine este Falkland și trebuie analizată sub mai multe aspecte.

Cum v-am mai povestit Să nu râvnești la femeia …, Falkland este pe locul 6 în lume privind PIB/locuitor GB vs. Argentina. Totuși, din discuțiile pe care le-am avut cu niște doamne (șoferițe de succes), a rezultat că urmașii lor (familiile erau stabilite în Falkland de 3-6 generații) nu doreau să rămână acolo.

Locuitorii Falkland au cetățenie britanică și copiii se duc la studii în Marea Britanie. Problema este că nu prea mai vor să se întoarcă. Fermierii cu mii de oi au patru copii; doi nu s-au mai întors, ceilalți doi cred că n-au plecat și n-au gustat din fructul dorit. O altă doamnă avea doi copii, ambii plecați.

Cazul Falkland trebuie însă interpretat prin prisma izolării. O izolare mult mai mare decât a Noii Zeelande, populația foarte mică, suprafața utilizată de oameni foarte mică (nu vorbesc de suprafața utilizată de vite).

Noua Zeelandă, deși tot cu o densitate a populației mică, are mult mai mulți locuitori, orașe mai multe, o viață socială mai activă – posibilități mai largi de selecționare a sufletului pereche (iată că fericirea nu trece doar prin burtă …). În top, competiția este între NZ și Scandinavia. Mie mi s-a părut că neo-zeelandezii afișau o stare mult mai evidentă de bine și mulțumire, dar poate că nordicii se exteriorizează mai puțin.

Revenind, lumea latină este mai exuberantă, cu ceva fanfaronadă. Privind lozincile iți dai ușor seama că populismul este în floare, lovituri de stat, eroi prea mulți (patrioți, nu glumă Patriot, patriotism). După ultima ieșire dintr-o dictatură, Chile a fost guvernată mai chibzuit, mai riguros (ex. legislație seismică strictă) și mai de dreapta. Argentinienii afirmă că la ei învățământul e gratis, sănătatea gratis, muzeele gratis, ș.a.m.d. – guvernare socială (pe unde am mai auzit gogorița asta?) – o țară mare, cu o densitate de locuitori 60% față de Chile. Rezultatul, PIB/locuitor cu 15% mai mic, cu tot ce decurge din asta.

Screenshot from 2018-02-12 17-47-11

Cred că ați înțeles deja că, deși îmi place țara mea, nu-mi place societatea de aici, nu-mi place să trăiesc aici. E prea târziu pentru mine, dar dacă ar fi să aleg, n-aș alege una latină, în ciuda sau tocmai din cauza afinităților de limbă și obiceiuri.

17 comentarii la „În loc de concluzii

  1. Ți-am citit postările. Din păcate am ramas cu un gust amar. Deși, conform filosofiei tale de viață, m-am născut ”pe lista neagră” consider că România este in proporție de 70% țara in care vreau să trăiesc, trăiesc, mi-am crescut și educat copilul. Sunt destule lucruri (30%) lucruri pe care le-aș dori altfel dar stă în puterea noastră să le schimbăm. ROMÂNIA ESTE ȚARA MEA! Văd străini, văd români plecați prin toate colțurile lumii și chiar nu îmi place ce văd (vorbesc despre oameni cu pregatire medie și peste medie). Nici nu știu de ce postez asta dar dacă am scris, fie.

    Apreciază

    • Ce să vă răspund? N-am o anumită filozofie de viață, m-am străduit să merg înainte cu toată lista neagră pe care am fost și sunt. Nu este normal ca un om să facă eforturi speciale, adică n-am dus o viață chiar normală, dar câți au dus-o. Cei la care vă referiți că au plecat, au refuzat să accepte situațiile anormale ale societății românești. Cei pe care îi știu eu, s-au descurcat bine, am dat și exemple de oameni cu pregătire medie sau fără.
      Nu sunt la fel de optimist ca dvs. privind situația noastră. Sunt probleme sistemice de structură a societății. Cei care percep asta se întreabă de ce trebuie să-și sacrifice ei și copiii lor viețile așteptând schimbarea în loc să ducă pur și simplu o viață normală, cu greutăți obișnuite.
      Pentru mine este prea târziu, copiii se complac aici pentru pozițiile bune (în mediul privat).
      Nu-mi rămâne decât să-i „toc” pe cei care m-au pus pe Lista Neagră și pe urmașii lor, ADN-ul nu se schimbă, Zdrențele rămân Zdrențe. Existența lor în vârful societății românești este chiar anormalul despre care vorbesc.

      Apreciază

      • Ce ȚARĂ ai alege dacă nu ar fi prea târziu? Una e să tranzitezi o asemenea țară și alta să te integrezi. Uite, zilele astea, diasporenii veniți să-și petreacă o parte a concediului in Ro, se reîntorc la ”oazele de bunăstare” din care au venit. Interesant este motivul pentru care o fac: dorul de părinți, de cunoscuți, de plaiurile natale, de obiceiuri? Nicidecum. Motivului pentru care aceștia revin eu îi spun ”porția de demnitate”, psihoterapia de care au nevoie ca să răspundă lor înșiși la întrebarea ”a meritat să plec?” – în aproape toate discuțiile la care am asistat direct sau indirect, obsesiv revenea tema diferenței intre ”ce e aici față de ce e dincolo”. La care se adaugă căutarea unei ierarhii pe baza ”realizărilor”, raportându-se la cei rămași aici dar și la cei plecați prin cele zări – uneori le dă cu minus iar revenirea nu și-a atins scopul, doare rău. Cu toate astea, se încăpățânează să revină aproape anual. O duc atât de bine pe acolo încât asigurarea de sănătate nu permite in multe cazuri interventiile medicale de care au nevoie – atunci vin o fugă aici. Ce să mai spui când au mare in Franța și Italia dar bat peste 1000km ca să mearga la Mamaia?! Deci, ce ȚARĂ ai alege?

        Apreciază

        • „Porția de demnitate” – asta este o lozincă proastă, cei care vin mânați de probleme pe care ar trebui să le rezolve cu asistența statului român își iau, mai degrabă, porția de umilire, își aduc aminte de ce au plecat. Cunosc un singur caz de român stabilit dincolo care revine anual. În aceeași categorie era vărul meu, una din petele dosarului meu, între timp s-a prăpădit. Toți cei despre care am povestit s-au stabilit cu adevărat unde au dorit, nu mai revin decât siliți de vreo problema. Mai știu câțiva care zic că ar veni, dar viața lor e acolo și copiii nici nu vor să audă de întoarcere.
          În ce mă privește, am declarat deja că opțiunea mea este NZ. Lumea e mare, nu mi-ar ajunge trei vieți s-o văd, îmi plac călătoriile, n-aș mai fi călcat pe aici decât silit de ceva. NZ are o natură splendidă, densitate mică a populației, domnește mult calm și nimeni nu se grăbește. Au un standard de viață foarte ridicat. Am cunoscut parțial indirect comunitatea românească, aș sta cât mai departe de ei.
          Sigur că sunt oameni care corespund propagandei pe care o evocați, dar nu există vreo statistică drept dovadă. Am văzut casele de prin Maramureș nelocuite de nimeni, unde se întorc o dată pe an sau la doi-trei ani proprietarii care trimit bani regulat rudelor. Poate ei s-or întoarce, dar copiii lor nu cred.
          Mamaia? Niște condiții proaste pe bani mulți. De ce nu Grecia la costuri mai mici?
          Personal, detest aglomerația, obrăznicia, neamurile proaste. În alte părți, apucăturile astea sunt blocate în primul rând de lege care se aplică, apoi le-a intrat în sânge. Desigur că există, dar nu la fel de frecvent.

          Apreciază

  2. „Sigur că sunt oameni care corespund propagandei pe care o evocați, dar nu există vreo statistică drept dovadă.” – nu fac nicio ”propagandă”! Statistica se poate face la fața locului, personal – destinații turistice, parcuri și zone de agrement, magazine, cabinete medicale, de avocati/notari, vămi, acte (permise de conducere/CI/pasapoarte) si lista e interminabila. Dacă sunteți într-o asemenea zonă in treacăt o să-mi dați dreptate. Să vină din Franța sau Italia și să meargă in Grecia?! :))

    Apreciază

    • Ați înțeles greșit, nu am scris că faceți dvs. propagandă. Dacă aș locui în Franța, probabil aș vizita des Pirineii, poate Spania, nordul Italiei. Elveția a fost o dezamăgire pentru mine, nu o puteam vedea decât ca în Heidi.
      Am fost în multe localuri în nord, în sud, în Alaska, în Falkland. Știu bine și cârciumile din România. Este doar unul din motivele pentru care românii preferă Grecia în loc de Mamaia. Să nu credeți că spun vorbe goale, cunosc foarte bine litoralul nostru, am un apartament la doi pași de Trei Papuci.
      În sfârșit, nu-mi puteți schimba opinia despre România. Nu mă acuzați de lipsă de patriotism, am scris deja că nu sunt patriot și nu cred să fie vreo lege care să mă oblige. Am argumentat acolo. Țară frumoasă, păcat că e locuită.

      Apreciază

  3. „În sfârșit, nu-mi puteți schimba opinia despre România. Nu mă acuzați de lipsă de patriotism, am scris deja că nu sunt patriot și nu cred să fie vreo lege care să mă oblige.” – nu încerc să vă schimb opinia nici dv., nici cititorilor. Patriotismul e un termen abstract, patriot este omul care respectă valorile nationale, legile, bunul-simț. Nu mi-aș da viața pentru niciun politruc de la ORICE guvernare. Mă simt oarecum obligat să fac ceva pentru țara asta – sunt ceea ce sunt pentru că m-am născut aici (chiar pe ”lista neagră”… nu dezvolt). E ca relația cu o consoartă – simplu e să divorțezi dar la capăt te întrebi ce rost a avut? Că parcă toate sunt în reluare. Și atunci e cu adevărat prea târziu. Realizăm că singurii vinovați suntem chiar noi. Nu că n-am pupat curul care trebuie ci pentru că nu am luptat cu toate resursele noastre să schimbăm ceva. Pentru că am ales să căutăm un loc călduț… Sănătate și sper să vă regăsiți în NZ, nu poate fi chiar atât de târziu.

    Apreciază

    • Cred că am folosit cuvinte foarte aproape de cele folosite de dvs. în pagina respectivă.
      Credeți-ma, e târziu pentru mine să fac mutarea, eram la limită acum 30 de ani.
      Comparația cu un divorț este deplasată. De fapt, tocmai asta este, nu trebuie să trăiești undeva unde ești silit să pupi cururi.
      Dacă plecam, nu aș mai fi vrut să aud de România, nu mai exista blogul. Fiindcă sunt aici, fac și eu ce pot împotriva Ciumei pe a cărei Listă Neagră m-am născut.

      Apreciază

      • „Credeți-ma, e târziu pentru mine să fac mutarea, eram la limită acum 30 de ani.” – se pare că sunteți mai în vârstă. Ce vă împiedică să vă mutați într-o zonă rurală din România? Dacă ați avut o slujbă ”cu program” sigur aveți o pensie ce vă permite un trai decent la ”țară”, cu toate condițiile ce le presupune (spațiu generos de locuit, curent electric, apă potabila, canalizare, rețele de telefonie și furnizori de servicii TV și Internet de viteză mare) etc.. Se poate trăi decent in Ro. La o calitate a vieții peste cea a locuitorilor suburbiilor orașelor EU. Doar să vă implicați dacă ceva vă displace. Sunt legi și apartenența la EU îi obligă în mare măsură pe decidenți să o ia mai ușor cu țambalul. Mai e și deschiderea care îi obligă – doar trăiesc aici și ei. Romănia nu este o țară atât de ”rea”, merită să trăim aici și să o facem mai bună. Stă în puterea noastră.

        Apreciază

        • Nu înțeleg ce doriți a mă convinge – că avem o societate normală sau că s-ar putea normaliza repede? Răul este profund în societatea românească ale cărei ierarhii nu sunt normale. Structurile false instalate de tancurile sovietice sunt încă la locul lor. Eliminarea lor naturală ar dura multe generații. Asta este problema. „Stă în puterea noastră” este doar o lozincă electorală. Zdrențele folosesc orice mijloace, normalul nu poate folosi nici măcar pe cele legale.
          Mă îndemnați să stau liniștit – „stați liniștiți tovarăși”. Asta vor Zdrențele, liniștea.
          Aveți impresia că o fac pentru un leu în plus? Că vreau pensie mărită cu inflația asociată care va deprecia tot ce aș primi? Pentru dvs. curentul electric, apa, canalizarea și comunicațiile, casa și realizarea profesională (pe care ați sugerat-o anterior) reprezintă „marile succese”? Dincolo, se poartă chiriile fiind mai avantajos să ai o anumită mobilitate, iar realizarea profesională se măsoară doar în venitul necesar traiului pe care-l duci. Apa, …, comunicațiile sunt doar chestiunile elementare ale oricărui trai decent. Aveți doar reperele românești ale unei „situații” așa cum au fost induse înainte de ’89. Casa și serviciul erau elementele controlului general al populației.
          Ce spuneți de relaxare, de lipsa grijilor, de neîncuierea ușilor?

          Apreciază

  4. ”Casa și serviciul erau elementele controlului general al populației.” – păi se pare că așa funcționează peste tot. Alternativa este asistența socială. Dacă vreți să trăiți la standardul fericirii ăsteia, succes.

    Apreciază

  5. Cat despre „relaxare” si de „lipsa grijilor” din NZ, se pare ca deja s-au ocupat unii sa schimbe situatia:

    https://www.digi24.ro/stiri/externe/un-extremist-inspirat-de-isis-a-injunghiat-6-persoane-intr-un-magazin-din-noua-zeelanda-atacatorul-a-fost-ucis-de-politisti-un-extrem-1655401

    P.S. se pare ca cele doua atitudini dauneaza grav; cert este ca impresiile de vacanta nu reflecta realitatea locurilor si societatilor vizitate

    Apreciază

  6. Cat priveste impostorii, leprele care calaresc Romania – va dau dreptate. Mafia alcatuita din politruci – M.A.I. – magistrati (procurori si judecatori) + interlopi (ca sursa de bani pentru primele categorii mentionate si ca javre puse sa intimideze) sunt o realitate. Tot sustin ca e in puterea noastra sa schimbam ceva 😉

    Apreciază

    • Mi-aș dori să pot susține și eu, dar sunt realist.
      Cei pe care-i pomeniți sunt în marea lor majoritate puțin școliți, nu fiindcă n-ar fi avut mijloace, dar nu s-a lipit cartea de ei. Dacă-i căutați mai adânc veți constata că părinții lor au fost Lepre, iar bunicii au venit pe tancurile sovietice sau au fost scoși din noroaie de ele. Cum spunea soacră-mea, oameni care nu știu pe unde le-a căzut buricul.
      Acești oameni vor „face totul”, indiferent de mijloace, pentru a menține această stare de lucruri.

      Apreciază

      • „Acești oameni vor „face totul”, indiferent de mijloace, pentru a menține această stare de lucruri.” 🙂 Si noi putem face ca ei. „Puterea” lor consta in frica celor care nu-i infrunta. „Indiferent de mijloace”.

        Apreciat de 1 persoană

        • Mai este un aspect. „Noi” acționăm doar legal, cu menajamente. Dacă doar puțin călcăm alături, toată lumea este indignată. Ei pot folosi toate mijloacele, așa s-a încetățenit.
          Poate, dacă în ’90 s-ar fi aplicat legea, aceea a lui ceașcă, mulți ar fi fost împușcați – estimez câteva mii, poate 15. Una din primele masuri ale lui Ilici a fost dezincriminarea abuzului în serviciu. Astfel încât, în loc să fie oale și ulcele, o grămadă de gunoaie s-au bucurat, unii încă se mai bucură, de speciale. Adică au fost recompensați pentru marile fapte de arme. În loc să fie primenită societatea, caracterul murdar al acesteia a fost bine consolidat.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s