Înghesuială

Îmi aduc aminte de vremurile trecute – repede la alimentara cutare, se dă carne, se dă pâine. Și-acum îi aud pe unii cum regretă – niște dobitoci care votează știm noi ce. Singura problemă e legată de calitatea mărfurilor, a mâncării. Aceasta a scăzut dramatic, dar nu legat de regim. Încă țin minte nechezolul, untul, uleiul, dulciurile epocii de aur – niște porcării, niște amestecuri improprii consumului. Deci și regimul de sinistră amintire mergea pe același drum.

Îmi mai aduc aminte de coada la pașapoarte din ’90. Toți vroiau să-l aibă, să nu se răzgândească careva. Erau însă aceiași funcționari indolenți ca și acum – cred că e în ADN-ul geto-daco-roman. Mi-au dat pașaportul cu o greșeala pe care am observat-o pe loc și au corectat-o (pașaport cu corectură). Peste vreo trei ani când doream să plec undeva, așteptam la coadă la viză (din nou la înghesuială) și-mi aud numele stâlcit strigat de funcționarul ambasadei. Iau pașaportul, mă uit în el, numele era greșit – a funcționat așa până la expirare.

Și fiindcă tot veni vorba de vize, vă mai aduceți aminte cozile lungi la care trebuia să te duci în zori, pentru viza Germaniei? Cât de umilitor. Și-mi aduc aminte de un scandal de corupție tot de atunci, legat de vize, cu înalți funcționari germani. Probabil li s-a tras de la corcitul ADN-ului (n-am zis rasei ca să nu vă aduc aminte de Hitler). Ei bine, cei care ne triau pe noi cu atâta grijă, primesc acum cu nemiluita arabi. Da, ăștia sigur le vor îmbunătăți ADN-ul și le vor menține viabilă industria. Sunt curios cum ar suna teoria rasială acum.

Acum, la supermarket, doar buzunarul sau mofturile privind calitatea mai triază cumpărătorii. Și, rar, înghesuiala la promoții.

Peste puterea mea de înțelegere este înghesuiala pentru plata impozitelor în primele zile ale anului. Ca să aibă de unde lua salarii babane o șleahtă de trântori neisprăviți ca ăia care n-au fost în stare să scrie un pașaport. Nu înțeleg motivarea, rațiunea unei asemenea înghesuieli. Personal, plătesc aceste taxe în ultimele secunde ale zilei de 31 martie.

Singura explicație ar fi că ADN-ul nostru romano-geto-dacic ne îndeamnă să ne simțim aproapele aproape. Și-așa am ajuns iar la capră – de ce să moară numai a mea? Să fim toți la fel.