Prin ’90, Ilici a făcut singurul lui gest de sinceritate – s-a declarat liber-cugetător, vrând să spună că el nu crede în Dumnezeu, doar în steluța cea de sus. Dar n-a trecut mult timp și l-am văzut alăturându-se corului de fățarnici care-și făceau de zor cruci. Cum treaba asta a coincis cu revenirea în forță a patriarhului BORu, am dedus că asta era noua politică kaghebistă.
Cum tocmai am scris, era un cor întreg de convertiți brusc la creștinism, un cuib de pupători de moaște. Vedeți, eu nu prea cred în convertiți. Cunosc o groază, de toate felurile, sunt doar niște caractere josnice. Un alt îndoielnic era Petrică Neuländer a’ lu’ APACA. Dar să-i lăsăm, deocamdată.
Ziua Marinei s-a sărbătorit întâi în 1902 de Sfânta Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni. Din 1933 s-a legiferat Ziua Apelor desigur, tot de Sfânta Maria.
Convertiții din ’90 sau părinții lor au schimbat obiceiul. Între ’49 și ’53 s-a sărbătorit cu mult drag ziua flotei URSS în ultima duminică din iulie. Apoi s-a sărbătorit Ziua Marinei, dar Doamne ferește de vreo legătură cu Sântă Mărie, cred că era prima duminică din august. Adică, pe ei, dacă ar fi fost la vreo ananghie pe mare, îi păzea doar steluța Kremlinului, la ea se rugau în mijlocul valurilor.
Am scris asta nu în cinstea marinei noastre, nici de prea multă cuvioșie, ci pentru a sublinia ipocrizia epigonilor Leprelor Roșii, ei înșiși niște Zdrențe care se bat cu pumnii în piepții de aramă de credincioși și patrioți ce sunt.
Foto: digi24.ro.
Născut pe lista neagră 