La etajul 10

Vă povesteam dialogul cu sine al unuia care cade de la etajul 100 atunci când a ajuns pe la etajul 50 – Corona-virusul. Ei bine, acum e aproape jos, aproape a ajuns.

Credeți că mai avem mult? Nu. Corona-virusul e lângă noi, drăgăstos. Poate dvs. mai aveți speranțe dar, la mine a ajuns.

Să vă lămuresc. Gagica puțin cam fițoasă a unui fel de nepot prin alianță a ținut să petreacă Dragobete în orașul îndrăgostiților, tocmai acum. Așa încât, aseară s-au întors din escapada surescitantă. Numai că, au sunat-o de la serviciu să lucreze de acasă două săptămâni. I-au mai spus să se adreseze DSP… (habar n-am sub ce nume se ascunde direcția de sănătate) care să-i spună ce e de făcut.

Iată că cei doi, deși trecuți duminică seara prin Otopeni, în ciuda asigurărilor date de marele sforar Arafat, nu au fost de loc întrebați ceva de autoritățile noastre care-și laudă competența la Tv. S-au dus liniștiți acasă, noroc că ăia de la serviciul fetei (privați) au fost mai vigilenți. Soția mea s-a întâlnit cu mama băiatului, s-au pupat, deci e ca și cum băiatul mamei s-ar fi pupat cu mine. De fapt nu trebuiau să se pupe fiindcă sunt la două case de mine, dacă bate vântul mai tare sau chiar adie în direcția potrivită, voi avea ocazia unică într-o viață, a unui interviu live cu corona-virusul. V-aș putea povesti mai multe decât autoritățile secretoase sau tâmpite (ăsta rămâne un mister) care nu vor să stârnească panică.