Lanțul slăbiciunilor

Cine trăiește în Românica și nu-l cunoaște? V-ați gândit recent cât de actuale sunt scrierile lui Caragiale?

Oare de ce scrierile politice ale lui Eminescu sunt atât de puțin publicate și, în consecință, atât de puțin cunoscute? Fiindcă, cele mai multe, sunt deranjante prin actualitatea lor și nu prea corespund prostiei cu „corectitudinea politică”.

Paradoxal și deliberat, lumea politică și în special stânga spectrului, nu urmărește bunăstarea alegătorilor. Mizeria în care trăiește electoratul este ceea ce îl face captiv unei anumite clase politice, în special stângii. Vă voi da câteva exemple.

Lipsurile de toate felurile au fost unul , din factorii de sprijin ai comunismului. Trebuia să fii cuminte (să pari atașat partidului) ca să primești casă, ca să promovezi în vreo funcție, ca să-ți crească veniturile. Acest atașament (în general probat prin dosar, dar și prin atitudinea de zi cu zi) era criteriul de baza al ierarhizării societății. Nivelul profesional, pregătirea nu contau. Dacă aveai lepre prin familie, era un avantaj – acestea puteau să ajute la promovarea cuiva, „să facă rost” de ceva sau „să ajute” pe cineva. Și, uite-așa, se genera un lanț al intereselor sau al fricii – instrument de stăpânit masele prin aruncarea de ciozvârte.

Astăzi, dacă n-ai cine știe ce surse de venit, dacă ești un amărăștean, dar ai un copil bugetar, încadrat undeva în administrație, ai un avantaj. Apropiatul tău câștigă bani frumoși fără să aibă răspunderi, fără o pregătire temeinică. Parțial se poate răsfrânge și asupra ta sau ai măcar mulțumirea că el o duce bine.

În mediul privat, pentru acei bani trebuie să muncești, ca să promovezi trebuie să muncești, iar pentru ceea ce faci, răspunzi. În plus, nu ai aceeași stabilitate a locului de muncă.

Un funcționar bugetar numit politic (după chipul și asemănarea celui care l-a numit), conștient de avantajele postului său, va face tot posibilul să-l păstreze, adică va folosi orice fel de mijloace legale/ilegale ca cei care l-au numit să rămână la putere. Alături îi vor fi apropiații, la fel de interesați. Din nou s-a creat lanțul slăbiciunilor, poate și al fricii instrument de stăpânit masele prin aruncarea de ciozvârte – sigur, din buzunarul larg al bugetului.

Un exemplu este mica manifestație PSDragnea în sprijinul penalului de la Parlament. Conform ziarelor, erau funcționari din primării (au ajuns mai repede la casele lor cu lefurile întregi); oricum, doar se făceau că munceau.

Sunt numai politicienii de vină pentru lanțul în care își țin fanii? Desigur, nu. Mai este și mentalitatea celor care preferă soluția ușoară, facilă de a parveni fără efort, fără muncă, fără pregătire la ciozvârtă. Sigur, speră să găsească la capătul tunelului un osișor sau chiar un ciolan. Au destule exemple care stau agățate de un ciolan mare fără a avea vreun merit real (nu penal).

Dacă un alegător o ia pe calea normală și reușește (atenție! trebuie să se întreacă cu cei care nu au adoptat-o), acesta nu va mai fi prizonierul lanțului slăbiciunilor. De aceea, sistemul pune tot felul de piedici celor care vor să iasă din lanț sau din laț – QED.

Mai rezultă de aici că SISTEMUL este unul cu auto-întreținere. Cei din sistem caută să-i împiedice pe CEILALȚI. Cunoașteți nu? – capra vecinului.

Din exil, Nenea Iancu spunea „acolo unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul vieții demne de compătimit„